Rapoartele intocmite, la intervale regulate, de societatea civila au, aproape intotdeauna, aceeasi soarta: desi reproduse si comentate pe larg in mass-media, nu produc nici un efect vizibil in sfera puterii, care este, de fapt, si prima vizata. Chiar si documentele similare adoptate de organisme internationale, cum ar fi Comisia Europeana sau Banca Mondiala, sunt receptate selectiv, in sensul ca guvernantii jubileaza la vederea -bilelor albe-, trecandu-le sub tacere pe cele negre. Probabil ca aceeasi soarta de a ajunge intr-un sertar oarecare o va avea si raportul intocmit, recent, de Societatea Academica Romana si prezentat, recent, la Bruxelles. Documentul, intitulat -Romania si Bulgaria intre NATO si UE-, demoleaza multe dintre lozincile guvernantilor cu privire la traseul Romaniei spre Uniunea Europeana si dorinta puterii de a pune in practica angajamentele necesare pentru a atinge acest obiectiv in 2007.
Guvernul face slalom printre Camerele parlamentului
In sectiunea dedicata aspectelor politice, autorii Alina Mungiu Pippidi si Sorin Ionita plaseaza asupra intregii clase politice responsabilitatea pentru mentinerea obstacolelor care impiedica aderarea europeana a Romaniei. -Nici guvernul, nici fragila opozitie nu au capacitatea de a propune strategii si de a crea mecanisme care sa le implementeze-, sustin autorii raportului. In opinia acestora, -greselile in ceea ce priveste crearea politicilor de aderare provin din capacitatea administrativa scazuta, care explica, intr-o mare masura, viteza mica a negocierilor cu Romania-. In acest punct, realizatorii raportului isi concentreaza atentia asupra puterii, considerand ca principalul indicator al slabei functionari administrative sunt ordonantele de urgenta. -In ciuda criticilor dure, ordonantele prolifereaza, deoarece ocolirea parlamentului, fie si pe termen scurt, este singura modalitate eficienta pentru ca guvernul sa-si puna in aplicare proiectele de lege-.
Fiecare politician – un candidat la coruptie
Studiul SAR contesta si asertiunile guvernantilor cu privire la dorinta de starpire a coruptiei, unul dintre capitolele care aduc Romaniei note proaste in fiecare document de pozitie adoptat la Bruxelles. -Din moment ce coruptia incepe la varf, este dificil sa sustii ca luptand impotriva coruptiei mici din spatiul birocratic este o cauza care merita sau macar una fezabila-, se afirma in documentul citat. Realizatorii acestuia adauga ca -romanii sunt foarte sceptici in privinta faptului ca noile agentii create sa lupte impotriva coruptiei sunt impartiale si nu-i acopera pe cei de la putere-. -Conform perceptiei publicului larg, fotoliile parlamentare sunt cumparate, coruptia a crescut dupa ultima remaniere guvernamentala, iar membrii legislativului sunt cel mai corupt grup social. (…) Partidele isi maresc efectivele atunci cand sunt la putere si se micsoreaza dupa ce pierd alegerile. Aceasta situatie este inrautatita si mai mult de faptul ca parlamentarii sunt alesi pe liste, astfel incat electoratul voteaza mai degraba partidul decat o persoana anume. Prin urmare, fiecare politician devine un potential client, corupand politica complet, si pentru ca violeaza legile electorale migrand de la un partid la altul, responsabilitatea pe verticala este golita de orice sens-, se mai arata in raportul SAR. Autorii acestuia contesta, de asemenea, eficienta Pachetului Anticoruptie, afirmand ca impactul acestuia asupra coruptiei la nivel inalt este diminuat de -portitele- din textul normativ.
Transparenta, invinsa de valul birocratic
O alta tema abordata de Societatea Academica Romana se refera la discrepanta intre actiunile formale in domeniul transparentei (cum ar fi Legea accesului la informatiile de interes public) si realitatea -din teren-. Documentul prezentat la Bruxelles invoca un experiment al SAR cu privire la punerea in aplicare a respectivului act normativ. Conform rezultatelor centralizate, doar o mica parte din institutiile verificate au pus in practica cerintele minime ale legii. -In general, managementul din sfera functionarilor publici ramane neprofesionist, fragmentat si discretionar. Obscuritatea este folosita de majoritatea functionarilor ca un scut care sa le ascunda incompetenta-, conchid Mungiu si Ionita. Un alt aspect legat de transparenta mentionat in raport se refera la declaratiile de avere ale demnitarilor, si anume la inexistenta unor sanctiuni exprese pentru cei care isi ascund posesiunile reale.
