Printre randuri, din scrisorica Elenei

Elena Udrea a ieşit la rampă pentru prima dată în calitate de secretar general al Partidului Democrat. Şi a şocat. (Acum nimeni nu îşi mai aduce aminte că de fapt, Udrea a venit în studio la Antena 3 să dea o replică la acuzaţiile că ar fi câştigat 400 de milioane de lei în 2005, de la RA-APPS pentru a reprezenta regia într-o instanţă din Franţa, deşi nu avea dreptul să facă acest lucru.) În formă şi destul de tonică pentru acea oră târzie, în emisiunea lui Mihai Gâdea, Elena Udrea l-a acuzat pe premier că i-ar fi cerut preşedintelui, prin intermediul unei scrisori, să intervină în dosarul Dinu Patriciu. Citind biletul, Traian Băsescu enervat, ar fi declarat: -Aşa înţeleg mafioţii să conducă ţara-. Scrisorica se află deocamdată, doar în memoria Elenei Udrea, deşi în mod normal -totul se arhivează-, dar cutia Pandorei a fost deschisă. Toată ţara a aflat că premierul a intervenit pe lângă preşedinte în dosarul de anchetare a prietenului său. Oricum, nu este o poveste nouă. Călin Popescu Tăriceanu a mai dat explicaţii pe acest subiect, acum un an şi ceva, în legătură cu discuţia avută cu ministrul justiţiei, Monica Macovei, cu care a intrat în conflict deschis din acel moment, şi cu fostul procuror general al României, Ilie Botoş, care a demisionat la scurt timp. Atunci, primul ministru a ieşit cu mici prejudicii de imagine din toată povestea, deoarece procurorii au aplicat procedura judiciară împotriva lui Patriciu la buchie, ceea ce a redus dimensiunea scandalului.

Care ar fi noutatea declaraţiei Elenei Udrea în acest moment? Nici una! Semnificaţia? Una specială! Elena Udrea nu mai este -blonda de la Cotroceni- căreia i se iartă faptul că, jurist fiind, nu are cunoştinţe în materie de sisteme constituţionale şi de relaţii internaţionale. Elena Udrea a ajuns un lider politic al PD. Declaraţiile sale au căpătat statutul de -trupe- înregimentate în lupta politică. Prin analogie cu o situaţie militară, o asemenea afirmaţie este echivalentă cu ieşirea din tranşee a infanteriei şi înaintarea către liniile inamicului. Revenind în planul realităţii, declaraţia ar trebui să fie urmată, conform procedurilor democratice, de o anumită reacţie politică. Premierul, conform cerinţelor comunicării politice, trebuie să dea un drept la replică. În consecinţă, presa acordă subiectului un interes maxim. Îl întreabă şi pe preşedinte. Mai curând jucăuş decât jucător, Traian Băsescu îşi aminteşte (evident!), destul de vag, de momentul respectiv, dar nu poate să indice exact unde este arhivată scrisoarea. Copii nu există. Probabil nici originale, dar ce mai contează?

La o zi distanţă vine Congresul PNL şi impactul momentului pregătit de Elena Udrea este deja vizibil. Ceea ce ar fi trebuit să fie un moment liniştit şi stenic pentru liberali a devenit, oricât s-au străduit discursurile oficiale, o situaţie o situaţie în care, pe holuri, delegaţii au avut de discutat un subiect neplăcut. Cel mai dur efect a fost însă vizibil în media. Toate televiziunile şi toate ziarele au preparat un sandwich de -bileţel- cu -congres-, adică de -trafic de influenţă- cu -liberalii lui Tăriceanu-. Iar poporul din faţa televizoarelor a înghiţit sandwich-ul.

Este evident că una dintre intenţiile majore ale demersului lui Udrea a fost slăbirea poziţiei premierului în cadrul PNL-ului -extins-. Adică a acelor membri şi activişti ai PNL care nu au funcţii şi nici nu au fost delegaţi la Congres. Logica e simplă şi e analoagă cu formarea opţiunii politice în modelul clasic al democraţiei reprezentative. Dacă în cadrul unui partid oarecare apar două tabere, atunci fiecare tabără are câte un -nucleu dur- de adepţi, dar marea majoritate a membrilor formează o masă de -nehotărâţi- care se va orienta în momentul decisiv, spre tabăra cu imaginea de -cea mai puternică-. Pe scurt, atacul lui Udrea a vizat slăbirea mesajului de forţă pe care trebuia să-l dea Congresul liberalilor.

Stolojan şi Stoica au început procesul slăbirii imunităţii, Udrea a mai aplicat graţios o lovitură. De ce trebuia atacat Tăriceanu şi pe flancul stâng şi pe cel drept? Răspunsul vine de la preşedintele ţării, în cadrul interviului de sâmbătă din El Mundo, unde şeful statului se pronunţă, din nou, în favoarea alegerilor anticipate. -Alegerile anticipate ar putea oferi guvernului român un sprijin mai mare în parlament-, declară Traian Băsescu. Evident. Actualul guvern are o reprezentare chiar minoritară în Senat. Dacă reuşeşte să declanşeze anticipatele, cu sprijinul mai mult sau mai puţin manipulat al PSD, preşedintele se va ţine de cuvânt, atât în faţa românilor, cărora le promite acest lucru de mai bine de doi ani, cât şi în faţa PLD, pe care încearcă să-l aducă la guvernare. Orice muncă trebuie răsplătită. Platformiştii au riscat pe cont propriu, au sacrificat funcţii importante şi acum aşteaptă nerăbdători răsplata.

Aşadar, povestea cu scrisorica are un rol important, chiar dacă a fost doar o rotiţă într-un mecanism mai mare.

Uite-aşa, Elena Udrea a intrat, deloc timidă, în marea politică. Nu contează dacă prin scandaluri în care a fost implicată sau pe care le-a declanşat. Deocamdată, -depune eforturi-. Se descurcă. Doar că se pare că aspiraţiile Elenei nu sunt deloc mici. Şi istoria politică a României este plină de Elene! Viorica Roşca