În perioada premergătoare constituirii Organizației Tratatului de la Varșovia, diplomația sovietică a pregătit fără prea mare publicitate nașterea acestui organism iar sub pretextul că relațiile internaționale dintre statele europene se deterioraseră în mod îngrijorător, Viaceslav Molotov(n.r. Ministrul Afacerilor Externe al URSS) a adresat la 8 februarie 1955 un apel statelor europene ,aflate sub tutela Moscovei, pentru adoptarea de ”măsuri urgente pentru apărarea proprie”. Pe de altă parte, ministrul Afacerilor Externe al URSS nu menționase în alocuțiunea sa despre vizita efectuată la Moscova, în perioda 15-20 ianuarie 1955, de o delegație romånă, din componența căreia a făcut parte: Emil Bodnăraș(foto), Chivu Stoica șI Miron Constantinescu. Potrivit istoricului militar Petre Opriș, ministrul Forțelor Armate ale RPR, prim vicepreședintele Consiliului de Miniștri șI președintele Consiliului de Stat al Planificării (n.r. CSP) pentru semnarea unui protocol special valabil în intervalul 1955-1959 pentru ridicarea capacității de apărare a țării(n.r. a Republicii Populare Romåne). Numai că o delegație asemănătoare fusese la Kremlin șI în primăvara anului 1954, pentru a încheia un document similar privind dotarea forțelor armate romane, protocol valabil însă pentru perioada 1954-1956. În stenograma ședinței Biroului Politic al CC al PMR din 22 ianuarie 1955 nu s-au precizat motivele care I-au determinat pe liderii de la Kremlin șI București să încheie la 20 ianurie 1955 a unui protocol militar. În acest sens, se poate deduce ipoteza că factorii politico-militari de la Moscova au dorit să mărească valabilitatea protocolul militar romano-sovietic semnat în primăvara anului 1954. În acest sens, membrii Biroului Politic al PMR au decis pe 22 ianuarie 1955 să fie alcătuită o comisie care să se ocupe de protocolul semnat militar semnat la Moscova în ianuarie 1955, iar o delegație condusă de Emil Bodnăraș (n.r. Ministrul Apărării al RPR) să plece la Moscova pe 21 aprilie 155 pentru a prezenta la GOSPLAN proiectul planului de dotare al forțelor armate romane cu armament șI tehnică de luptă în perioada 1955-1959.Împreună cu ”Marele Frate de la Răsărit” După încheierea protocolului din 20 ianurie 1955,delegațiile guvernamentale sovieto-romane au mai semnat în februarie 1955 un act adițional prin intermediul căruia Ministerul Forțelor Armate ale RPR era obligat să trimită la Marele Stat Major al Armatei Sovietice  pànă în data de 31 mai 1955, planul pregătirii operative a teritoriului Republicii Populare Romàne. În afara acordurilor încheiate în tot  acest răstimp, autoritățile de la Moscova șI București au parafat la 13 martie 1955 un protocol militar care priveau bazarea permanentă șI temporară a unei părțI din flota sovietică la Marea Neagră în porturile romanești de la Marea Neagră. Astfel, în urma acestui document începand cu anul 1956 la Mangalia au staționat o brigadă sovietică formată din 9 submarine precum șI un divizion sovietic format din 12 nave torpiloare. În cazul declanșării unui război împotriva celor două state la Marea Neagră, navele sovietice aveau posibilitatea să staționeze temporar în porturile Constanța șI Sulina precum șI să folosească la comun cu forțele militare navale ale RPR instalațiile militare din aceste două porturi. De asemenea, sovieticii se mai angajaseră în dezvoltarea sistemului antierian din zona litoralului romanesc, angajandu-se să instaleze un radiolocator de tipul P-20 în Dobrogea concomitent cu staționarea permanentă a unui regiment de aviație al flotilei Mării Negre a URSS la baza militară de la Kogălniceanu. Potrivit istoricului militar Petre Opriș, partea romană a pus la dispoziția părții sovietice două stații de radiolocație de tip Lot în timp ce serviciul hidrografic romanesc a fost reorganizat.

URSS a condiționat înzestrarea armatei RPR

În perioada aprilie-mai 1955, autoritățile romane au continuat pregătirile pentru integrarea în structura politico-militară ce urma să fie înființată în mod oficial la 14 mai 1955. În acest context, membrii Biroului Politic al CC al PMR s-au întrunit la 1 aprilie într-o ședință de urgență pentru aplicarea protocolului semnat de Bodnăraș la Moscova în ianurie 1955. De asemenea, acesta preciza următoarele: ” nu facem mecanisme complicate,nu fabricăm artilerie, tancuri,avioane militare deoarece aceasta nu e prevăzut în perioada aceasta”.  Practic, Romania era nevoită să achiționeze tehnică de luptă în continuare din URSS,Cehoslovacia șI Polonia precum șI autovehicule,muniție, piese de schimb,în urma creditului oferit special de sovietici care urma a fi rambursat de partea romană în 10 ani. ”Eu am toată încrederea că dacă ne mobilizăm pe principalele linii șI nu ne risipim șI analizăm fiecare posibilitate, vom obține foarte mari economii șI rezerve pentru acoperirea acestui efort(n.r. de înzestrare al armatei romane)” declara Gheorghe Gheorghiu Dej, la finalul ședinței.(Va urma)