Mostenitor al unei constructii piramidale, cu verigi puternic inradacinate intr-un trecut costruit cu grija de mentorul sau, Adrian Nastase s-a trezit, la trecerea intr-un nou mileniu, incoronat pe tronul celui mai puternic om de partid si de stat. Colosul, stratificat in timp prin functia sa de aeroport pentru tot felul de aviatori politici, ridica insa o problema fundamentala din perspectiva preluarii puterii.
PDSR, zis PSD, avea si are un nucleu de batrani si tineri formati de fostul lider suprem in spirit de casta. Scoala rezistentei in primele randuri ale nomenclaturii comuniste, mai ales din interese pecuniare, i-a invatat pe viitorii fondatori ai PDSR cat de importante sunt -relatiile-.
Cine isi aminteste cum puteau fi procurate produsele mai de soi in epoca Ceausescu si cum circulau ele sau cat de bine functiona organizarea la nivelul PCR, in stransa legatura cu dobandirea beneficiilor cotidiene, va intelege ce i-a unit pe -strategii- mai vechi ai actualului partid de guvernamant.
Astfel, afacerile, evenimentele politice, petrecerile, reactiile la factori externi au fost dintotdeauna gestionate in acest spirit. Poate si din acest motiv legatura dintre membrii PSD este si acum atat de stransa, dincolo de rivalitatile pe care partidul le niveleaza de fiecare data cu repeziciune.
In aceste conditii, lui Adrian Nastase nu i-a fost foarte greu sa struneasca o formatiune etatista- in care membrii nu pot iesi din joc pentru ca nu e profitabil, iar cei din afara nu pot decat sa-si doreasca sa intre pentru -a fi in pas cu vremurile- si cu mediul de afaceri. El a reusit in parte sa faca fata si nostalgicilor din partid, care mai credeau inca in puterile lui Ion Iliescu, si razboiului surd dintre cele doua gasti de curteni.
Problema sa era insa alta. Desi avea un sprijin masiv din partea unei populatii cu o memorie colectiva destul de scurta, Occidentul avea masura gradului de democratizare a PDSR si se temea ca noul lider va trage Romania mult prea spre Est si mult prea afara din Europa.
Din acest motiv poate, Guvernul Nastase, care in scurt timp s-a confundat si cu partidul, a avut doua preocupari constante: cozmetizarea sa pe plan extern si pastrarea unei imagini favorabile in tara pentru a beneficia de -pace sociala-. Practic, Nastase si-a atins obiectivul de etapa. El a spoit un guvern si un partid care mai are inca in prima linie fosti nomenclaturisti, a convins in parte, cu aceasta cozmetizare, Occidentul si a reusit ca, la finele anului, sa ramana confortabil in fruntea sondajelor. Relatiile cu vecinii si starea economiei sunt insa doua aspecte unde Executivul este nevoit sa reporteze pentru 2002 multe dintre problemele nerezolvate.
Dupa ce, in 1996, actualul partid de guvernamant era obligat sa treaca in bancile Opozitiei, din cauza unui puternic vot negativ din partea populatiei, strategii PDSR au inteles ca imaginea conteaza.
Din aceste ratiuni, premierul Nastase a devenit cel mai prolific sef de guvern post-decembrist in materie de conferinte de presa.
El si-a stabilit, inca de la inceputul mandatului, trei -faze fixe- de contact cu presa. In fiecare luni, dupa terminarea Biroului Executiv al PDSR, care s-a transformat ulterior in Delegatia Permanenta a PSD, Nastase le-a vorbit ziaristilor despre chestiuni legate de partid, dar si despre actiunile imediate ale Guvernului. Apoi, in fiecare joi, a existat obisnuitul briefing, sustinut de purtatorul de cuvant al Guvernului, Claudiu Lucaci, in care le-au fost comunicate ziaristilor masurile pe care Executivul le-a adoptat la saptamanala sa sedinta si, ocazional, anumite mesaje pe care premierul le dorea a fi mediatizate.
Saptamana s-a incheiat de fiecare data cu teleconferinta cu prefectii, transformata recent in videoconferinta, la inceputul careia premierul a abordat o sumedenie de subiecte ce au fost transformate constant in stiri.
Intre aceste -faze fixe- insa au existat vizitele in diferite judete sau iesirile la diverse manifestari din Capitala, care au fost, de asemnea, un prilej pentru a invada micul ecran si paginile ziarelor.
Pentru imaginea sa si a institutiei pe care o conduce, Nastase a utilizat nu mai putin de patru grupuri de lucru, prinse in structura Guvernului.
In a(Dancu)ri
Inca de la inceputul mandatului, politica de cozmetizare, marca Nastase, s-a resimtit din plin la Palatul Victoria. Unul dintre primele lucruri pe care le-a facut Guvernul a fost acela de a-si converti institutiile la religia proprie, rebotezandu-le si reorganizandu-le.
Asa a aparut si Ministerul Informatiilor Publice, ca o inovatie a PSD, care s-a apucat imediat de lucru, tinand evidenta mediatizarii premierului si a ministrilor, evolutia lor in sondaje si bunul mers al cozmetizarii.
La jumatatea anului, pe fondul rivalitatii dintre departamentele de imagine la dispozitia lui Nastase, Dancu s-a trezit cu o analiza a ministerului publicata in presa. Aceasta propunea nici mai mult, nici mai putin, -distragerea atentiei opiniei publice de la problemele cu care se confrunta Ministerul Justitiei-, mai ales ca occidentalii erau cu ochii atintiti in aceasta zona. Cum? Apeland la o -restrangere a expunerii mediatice- (n.r. – a premierului in primul rand), -la actiuni ce denonta fermitate si interventii corectoare-, Dancu a sustinut cu tarie ca documentul nu-i apartine si ca este o razbunare a unui subaltern. Culmea, la scurt timp dupa aceea, premierul a inceput sa dezvolte un discurs ferm si acuzator, mustruluindu-si unii subalterni si amenintand cu demiterile.
Tentatia de a-si trage de urechi subalternii a generat chiar si momente hilare.
Intr-un discurs inversunat din cadrul unei teleconferinte, Nastase se declara profund nemultumit de productia de sfecla-de-zahar, dand exemplu doua judete si atragandu-le serios atentia. Din nefericire insa, premierul a aflat ulterior ca intr-unul dintre judetele luate la rost nici macar nu se cultiva acest aliment.
Mai mult, Nastase a renuntat la conferinta de luni, de la partid, si si-a restrans treptat iesirile la rampa, mai ales cele care presupuneau raspunsuri la intrebarile ziaristilor.
Obiectivul a fost atins
Campaniile de imagine ale Guvernului, bazate pe pulverizarea in eter a unei pleiade de subiecte care scoteau toate in evidenta -fermitatea- si -determinarea-, au avut efectul scontat in randul populatiei. Turneul american, care a culminat cu poza alaturi de George W. Bush de la Casa Alba – si el un moment important pentru consolidarea imaginii premierului – la sfarsit de an, mai ales pe plan intern.
In plan extern, obiectivul era altul: convingerea occidentalilor ca actuala guvernare nu are sechele comuniste.
Chiar daca nu i-a putut pacali pe occidentali ca a stavilit coruptia si a reformat justitia, premierul roman a reusit, cand cu steagul UE in mana, cand cu cel american, sa-si faca multi prieteni influenti. Un exemplu viu este prietenia cu comunitatea evreiasca, platita cu prelungirea, de doua ori, a termenului de depunere a notificarilor de retrocedare si cu sacrificarea maresalului Antonescu inainte ca istoricii sa-si fi spus ultimul cuvant.
Perdelele de fum ale Cabinetului
– Razboiul declarat de premier magazinelor second-hand
– Campania pentru prinderea cainilor vagabonzi
– Lupta cu calatorii fara bilet de pe cursele CFR
– Anchetele -bob cu bob- demarate in agricultura si amenintarile cu demiteri masive
– Campania impotriva societatilor care s-au infiltrat in activitatea de export de armament, impotriva acelora care intermediaza afaceri cu grau si a unora dintre firmele dubioase din industria lemnului
– Razboiul impotriva celor care contribuie la mentinerea mizeriei de pe strazile oraselor
– Masuri severe impotriva hotilor de masini, dupa uciderea lui Sasa Disici
Razboiul de la curte pe axa Cotroceni – Palatul Victoria
Pe tot parcursul anului, din timp in timp, presa a relatat despre o anumita rivalitate intre Cotroceni si Palatul Victoria si o racire a relatiilor, altadata extrem de stranse, intre Ion Iliescu si Adrian Nastase. De fiecare data insa, presedintele si premierul au negat existenta unui clivaj.
Nu mai este un secret pentru nimeni ca in prezent in PSD exista un anumit nucleu apropiat sentimental de fostul lider al partidului, care si-a dat girul cu jumatate de gura succesiunii la domnie a lui Adrian Nastase.
Daca in relatiile directe, -rivalitatea-, despre care s-a vorbit, s-a manifestat mai degraba ca o competitie mediatica pe marginea unor subiecte pe care fiecare dintre cei doi s-a straduit sa si le traga pe turta proprie, in randul curtenilor, impartiti in tabere, duelul a capatat si conotatii mai dure. Din acest motiv, uneori, declaratiile celor doi – influentati fiecare de sfetnicii sai – au fost contradictorii.
Schimb de sageti otravite
Un exemplu in acest sens este ordonanta Guvernului care conferea MI atributii in domeniul sigurantei nationale, care i-a deranjat vizibil pe cei de la SRI. Nastase l-a sustinut pe Ioan Rus, in timp ce presedintele i-a cerut sa reanalizeze actul care l-a suparat pe Radu Timofte. Cei doi s-au repliat ulterior si au anuntat ca nu exista nici un conflict intre cele doua institutii.
Apoi, a aparut scandalul privind comunitatea de informatii. Nastase a respins din start ideea pe care o imbraatisase cu putere consilierul prezidential Ioan Talpes. Tarziu, Ion Iliescu a cedat si a condamnat si el ideea.
Mai recent, directorul SRI, Radu Timofte, a reusit sa-l supere din nou pe Adrian Nastase, afirmand ca statul si-a pierdut autoritatea in Har-Cov, lucru pe care, in mod surprinzator, l-au mai sustinut Ion Iliescu, Ioan Rus si Cozmin Gusa. Presedintele, prin Corina Cretu, a spus ca sunt justificate afirmatiile lui Timofte.
Nastase a sarit ca ars, aruncand anatema pe SRI. Si de aceasta data, Ion Iliescu a dat inapoi. O zi mai tarziu insa, presedintele se achita de datorii. El vine in Parlament si tine un discurs, cu prilejul Zilei Constitutiei, in care vorbeste despre insucesele din privatizare, despre extinderea coruptiei si despre grupuri de interese, ca si cum la carma Guvernului nu s-ar afla Adrian Nastase.
Prietenii Marii Negre
Daca in relatiile cu lumea occidentala Cabinetul se poate lauda ca a avut rezultate palpabile, nu acelasi lucru se poate spune si despre legaturile cu tarile vecine. Guvernul s-a confruntat, anul acesta, cu o situatie fara precedent. Practic, relatiile cu toti vecinii au fost inflamate din motive punctuale, fiind dezvoltat un dialog la limita diplomatiei cu fiecare dintre acestea. Astfel, dupa degradarea relatiilor cu Ungaria, Republica Moldova, Bulgaria, Rusia si Ucraina, singurul vecin de incredere al Romaniei ramane Marea Neagra.
Ungaria – adoptarea de catre parlamentul ungar a Legii statutului maghiarilor a declansat un schimb sustinut de declaratii belicoase din partea premierilor Naastase si Orban. Subiectul a ajuns pe masa Comisiei de la Venetia, care a dat, in parte, dreptate Romaniei. In prezent, relatiile au ramas la fel de tensionate, Ungaria fiind hotarata sa aplice Legea de anul viitor, iar autoritatile de la Bucuresti cautand solutii pentru blocarea acestui demers.
Ucraina – cotroversele mai vechi legate de delimitarea frontierelor s-au accentuat dupa ce autoritatile de la Kiev au demarat lucrari -exploratorii- in Insula Serpilor. Tratatul de baza nu mai poate sta in picioare, intrucat anul acesta a expirat termenul de negociere -amiabila- a chestiunilor care la data semnarii nu puteau fi solutionate. Pe fondul unor discutii sterile si, pe alocuri, purtate pe un ton ridicat, singura solutie pare medierea internationala.
Bulgaria – ideea aderarii in tandem i-a iritat pe vecinii bulgari, iar schimbul de replici ce a precedat acestei solutii lansate de Adrian Nastase a racit si mai mult relatiile bilaterale, dupa ce ele fuseseraa deja afectate de controversa privind noul pod peste Dunare.
Republica Moldova- venirea la putere a comunistilor a alterat legaturile, altadata stranse, intre Chisinau si Bucuresti. Tenditele de rusificare a populatiei moldovene ale Guvernului Tarlev au determinat un meci al declaratiilor intre cei doi premieri. Recent, podul de flori a fost barat de Guvernul roman prin decizia de a nu mai acorda in regim de urgenta cetatenie romana pentru moldoveni.
Rusia- Ambitia presedintelui Iliescu de a parafa cat mai curand tratatul bilateral nu este o sarcina foarte usoara pentru diplomatii romani, chiar daca au fost scoase din context Tezaurul si denuntarea Pactului Ribbentrop – Molotov. Negocierile decurg anevoios, pe fondul ruperii tot mai eviente a Romaniei de influentele estice.
-Vizele-, cel mai important succes al Guvenului
Cea mai importanta realizare a Guvernului Nastase este, fara indoiala, eliminarea obligativitatii vizelor pentru romanii care calatoresc in spatiul Schengen. Din acest punct de vedere, Executivul poate spune ca si-a atins unul dintre obiectivele majore, de etapa, in paralel cu obiectivele mari ca integrarea in UE si NATO. Astfel, romanii au primit un semnal ca, desi integrarea in familia europeana va mai dura totusi, occidentalii vor sa ne tina racordati la valorile lor pe perioada pregatirilor. In aceasta chestiune, guvernantii au adoptat o pozitie realista. Desi diplomatii francezi ne dadeau recent sperante ca Romania ar putea intra in UE in 2004, chiar daca nu si-a facut toate temele, idee sustinuta si de alte tari, ca Italia, Grecia si Belgia, atat presedintele, cat si premierul au decis sa-si faca mai degraba calcule pentru 2007. In privinta integrarii in NATO, guvernantii au primit aprecieri legate de reforma armatei, dar ca si in cazul integrarii in UE, majoritatea oficialilor ne servesc aceeasi placa: -Mai aveti multe de facut-.
Relatie hipertensiva Nastase – UDMR
Colaborarea de partid si de stat a premierului Nastase cu UDMR este asemanatoare, grafic, cu electro-cardiograma unui hipertensiv.
Inca din preajma pregatirilor pentru preluarea puterii de catre PSD, liderii din Kisselef s-au apropiat de formatiunea lui Marko Bela, presat la vremea respectiva din interiorul tarii, dar si din afara sa gaseasca o formula de a ramane la guvernare.
Trecutul celor doua partide nu lasa insa prea mult spatiu pentru discutii amiabile, in contextul in care una dintre temele favorite ale PDSR a fost perioada Opozitiei. Cu toate acestea, interesul UDMR a facut ca liderii uniunii sa poarte, in final, fesuri cu cei trei trandafiri.
10 octombrie 2000 – -Conlucrarea dintre UDMR si PDSR este blocata… Conducerea PDSR a adus deservicii majore comunitatii maghiare, or, noi nu putem uita acest fapt -, declara, sigur pe memoria sa, Marko Bela.
15 decembrie 2001- -Exista multe puncte in programul PDSR care figureaza si in programul UDMR-, afirma acelasi presedinte al Uniunii, care intre timp renuntase, probabil, la consumul de Lecitina, mai ales ca, dupa intalnirea cu liderii PDSR, se hotarase ca anumite persoane de etnie maghiara sa fie angrenate in conducerea ministerelor.
20 ianuarie – UDMR a decis semnarea protocolului cu PDSR, considerand aceasta formatiune un -partener de incredere-.
18 ianuarie – Apar primele beneficii. Nastase face cadou Uniunii Legea administratiei, care obliga autoritatile din zone cu populatie etnica de peste 20% sa vorbeasca si in limba minoritatii respective. Un dar mai consistent decat toate concesiile facute de fostii parteneri ai UDMR.
10 aprilie – UDMR intoarce gestul si voteaza entuziast proiectul bugetului pe 2001.
13 iunie – Relatiile dintre premier si UDMR se racesc dupa ce PDSR ataca vehement Legea statutului, fabricata la Budapesta. -PDSR amplifica nejustificat importanta votului-, afirma Bela. Pe tot parcursul verii, urmeaza un moment de reflexie al Uniunii, care se intreaba strategic, de fiecare data inaintea unei concesii pe care o va cere de la PDSR, daca va rupe sau nu protocolul de colaborare.
24 septembrie 2001 – Liderii Uniunii se inflameaza din nou pentru faptul ca Nastase a acuzat publicatiile de limba maghiara ca manipuleaza opinia publica. In tot acest rastimp insa, toate atacurile voalate ale UDMR la adresa Puterii apareau exclusiv in publicatii de acest gen.
1 octombrie 2001 – Supararea a trecut si membrii CRU au votat continuarea colaborarii cu Puterea, dupa ce Bela le-a explicat participantilor ca initiativele UDMR ar fi sortite esecului fara colaborarea cu PSD.
Drept rasplata, moderatii vor primi de la Nastase un nou cadou. Propunerea ca legitimatiile de maghiar sa poarte marca Uniunii.
9 noiembrie 2001 – Fericiti, maghiarii lui Bela pregatesc o comisie de monitorizare a aplicarii Legii statutului pe teritoriul Romaniei.
15 noiembrie – Alt scandal. Radu Timofte sustine ca statul si-a pierdut autoritatea in Har-Cov dupa ce Ioan Rus lansase aceeasi ipoteza, subliniind influentele politice in acest sens. UDMR va cere demiterea celor doi.
27 noiembrie 2001 – Uitand ca se afla indirect la guvernare, maghiarii voteaza alaturi de PNL, PD si PRM motiunea -Sanatatea-. Ei primesc imediat furtuna semanata. Nastase ii anunta ca Legea statutului nu se va aplica in veci, asa ca infiintarea comisiei de monitorizare e inutila.
1 decembrie – UDMR a dezavuat cu jumatate de gura comunicatul lui Sogor Csaba, care ii indemna pe unguri sa poarte doliu de Ziua Nationala. Ulterior, UDMR si-a inghitit cererile de demitere a lui Rus si Timofte, Nastase l-a lasat pe Sogor pe mana indulgenta a Uniunii si astfel cele doua formatiuni incheie anul brat la brat.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
