Acasă Reportaj Ignatul de pe strada Ignat

Ignatul de pe strada Ignat

DISTRIBUIȚI


An de an, targurile de animale de dinaintea Craciunului reprezinta adevaratele evenimente mondene ale taranimii din jurul Clujului. Prilej de socializari fara moarte in suflet – prietenii legate la un -adalmas- cu ani in urma – sau, pur si simplu, motiv tantos pentru cumparaturi clasice, de sezon. Banii -de pe porci- intra pe-o parte -in surt- si ies pe alta, spre casele de marcat ale magazinelor de toale – -aci-i Caciunu*, dor* nu ni-om face de minune…!-. Stingheri, eroi fara voie ai thriller-urilor domestice din Post, porcii le-ndura pe toate, ignorand deopotriva oamenii, sarbatorile si vremurile.

Nostalgia soricilor

Dupa 11 ani de liberalizare economica, Romania a ramas in mod cert ultima tara europeana in care porcii de Craciun se taie la domiciliu, in casa scarilor, mieii de Paste se belesc pe -batatorul- din spatele blocului, iar gainile se gatuiesc fara mila in bucataria ingusta, proaspat lambrisata. Clujul nu face deloc exceptie, dovada afluenta virila a vanzatorilor de porci care-au inundat strazile in pasul lenes al martoagelor ce inhama in spate soldani multiformi, colcaind de grasimi grele.

Dupa trei anotimpuri de truda neostoita, in miros aspru de laturi, decembrie pune taranii, cumva implacabil, fata in fata cu posibilitatea castigului si-a bucuriilor simple de sezon. Planurile se coc din timp, la gura sobei, iar sarcinile gospodariei se redistribuie autocratic pentru cata vreme gazdele lipsesc de-acasa. Dis-de-dimineata, taranii isi pun frumusel viza precupetiei pe indoielile ardelenesti si ies la oras, sa-si vanda porcii orasenilor ce mai au inca nostalgia treaza a soricilor si-a jumerilor.

Mitru Hadarean s-a mutat la Cluj din *76 si, de-atunci, fiecare Craciun il prinde cu balconul plin de carnat afumat, jumeri fripte si sorici elastici, moi si buni ca guma de mestecat. -Parca fara porc proaspat in casa nu-s sarbatorile ase faine. Si-acuma nevasta, ca-i orasanca get-beget, mai cumpara carne de la supermarket sau de la macelarii, s-o friga sub capac, da* la Craciun, musai, tre* sa taiem proc, cu sorici si slanina, ca pa vremuri, cand eram copii-, ii povesteste Mitru unei batrane uscate, colega de bacheta din -4–le ce duce spre Oser.

Targu* bun se cunoaste de dimineata

Inca din departare, Oserul se dezveleste in frig, printre fulgi prescolari, ca un veritabil lagar de concentrare a amintirilor. E miercuri – targ de animale -, dar asta nu schimba cu nimic adevarul unei zile fara istorie, incapabila sa rescrie destinul sacrificial al vreunui amarat de porc. Inca de departe, grohaitul pagubos zgarie zapada fina de sub bocanci. Oamenii cei mai importanti – bagatorii de seama – se itesc, devreme, chiar la intrare, semn ca targul isi respecta si de aceasta data blazonul. Pe langa ei, prin aerul corupt al povestilor cu iz comunist, carutele si camionetele isi fac loc cu greu, prin manevre contorsioniste. Spectacolul e stropsit cu injuraturi nereturnabile. De pe margine, proptiti bine in solul inghetat de Dumnezeu, doi porci si-o baba privesc, nestiind nici unii ce sa mai creada.

Rupt de forfota de la intrare, Oserul isi macina sec negocierile si-si masoara din ochi -gazdusagul-. La ceas devreme, negocierile se rup parca fara motiv, secerate de frig si de nonsalanta. -Mai este timp <bugat>, nu m-oi arunca de la noua sa targuiesc porcii-, justifica mos Filimon incapatanarea cu care refuza orice negociere cu vanzatorii de porci. Cu timpul insa, in jur de 10 jumate*, preturile se mai asaza, lumea se dumireste cum stau lucrurile, daca-i -targ bun- sau -targ rau-. Porcii au fost cu totii trecuti in revista, iar atentia se distribuie, de-acum, inspre chestiile marunte fara de care -uspatul porcului- n-ar fi nimic din ceea ce este. Rasfirate cat e Oserul, tarabele cu forje, cu tot felul de scule speciale pentru taiat, -carnatere- si alte minuni au si ele rolul si pretul lor. Nea Culita trece insa printre ele cu aer implacabil, de procuror. Nu pune nici un pret pe scularaie. -M-o tot batut la cap un vecin ca sa parlesc cu forja lui…-, incepe Culita povestea. -Da* io de cand ma stiu, ai mei tat cu paie or parlit porcul. Ase m-am invatat la tara. Parca si gustu-i cumva mai altfel, mai bine-mi place…-, explica Vasile Aron, din Marasti, optiunea sa pentru cele cateva baloturi de paie stivuite alandala in portbagajul unei Dacii buboase, de -prima generatie-. Un balot face fix 25.000 de lei: arde chiar in dimineata asta, pe spinarea unui porc, in fata unui bloc din Cluj-Napoca, oras de cinci stele.

Purcelusii sunt vanduti -dupa ochi-

Spectrul spargerii targului atata discutiile. Lumea umbla de nebuna, cautand locurile comune -ginite- o dimineata intreaga. Fiecare cumparator retine in baza de date doi, trei porci pe gustul sau pentru banii lui. -Am luat niste <bani de vacanta>, am mai pus ceva, si-am facut vreo cinci milioane. Nu ne putem intinde la un porc de mai mult de 100 de kile-, explica Doina Levente, incuviintata, doi pasi in spate, de un sot molau. -Am vazut vreo doi, trei tare frumosi si curatei, si inca nu ne-am decis exact pe care sa-l luam-, isi sufla in palme Doinita un abur cald, aducator de noroc.

-Porcii aia mari merg in jur de 43.000 de lei pe kilogram, poate 42.000, daca te tocmesti bine-, ne pune la curent un taran cat un munte. -Purcelusii merg cam 23.000 pe kilogram, da* cu ei ii mai usor, ca se vand <dupa ochi>-, apreciaza batranul, scrutand insistent doi purcelusi fara astampar ce-si cauta caldura intr-un tarc descoperit 100%.

De jur imprejur, ametitor, hartii rosii de 100.000 se dau peste cap fosnind a ospat, anticipand fatal un cor de guitaturi. Porcii sunt luati pe sus, in carute, portbagaje sau camionete. In urma, dupa ei, nu ramane decat amintirea banilor. Toata lumea pleaca impacata, vanzatori si cumparatori, multumita de afaceri. Toti au iesit bine, fiecare dupa propriul lui calcul; in Oser n-a pierdut nimeni. Nici macar porcii.

Busuioc, porcul de pe strada Ignat

Busu e un soldan simpatic, o mascota fara viitor, pe care viata l-a zvarlit, ca pe noi toti, in Romania si nu – la ce fata are – in Hollywood. A batut cam de multisor suta de kile, dar la porci, vezi tu, estetica se pune in cu totul alti termeni. -L-o fatat scroafa, parca si-acuma vad, de Anu* Nou, acum aproape doi ani-, isi aminteste gazda. -Asa porc cuminte, ascultator, io n-am mai vazut-, se mira nea Miron de porcul lui. -Cresc porci, daca fac socoteala, de aproape 30 de ani – numai porci sanatosi -, da* ca Busuioc, asta de-l vedeti, n-am mai pomenit-.

In caruta, Busu se lafaie ca un grofoi

O caruta numai pentru el si, in ciuda aerului rece, Busu doarme de rupe pamantul, invelit pana la gat in grasimi, ca-ntr-o plapuma pufoasa. De trezit se trezeste, din cinci in cinci minute, cat sa se flateze la privirile induiosate ale tuturor celor care se opresc sa-l vada si sa se minuneze. Busuioc face o fata absolut dezinteresata, de fiecare data, si se culca, iarasi, pe-o ureche.

-I-am zis Busu pentru ca-i place la nebunie busuiocul. O data, cand era mic, i-a adus nevasta o mana de ierburi si, nu stiu cum, s-o amestecat pe-acolo si vreo trei fire de busuioc. Le-o mancat de n-o avut probleme-, povesteste crescatorul de porci. -Asa, cum era, mic, l-am invatat cu narav, si-acuma deja n-ai ce sa-i mai faci…-, adauga nea Miron. Busu se trezeste intempestiv, ca si cum ar fi avut ceva musai de zis, grohaie scurt – o vorba de duh pesemne -, dupa care e cufunda, din nou, in visul lui de porc tanar ce-si desfata felul intr-un lan verde de busuioc aromat.

Taximetrul pentru porci

Isteria legata de ultimele targuri de animale dinaintea sarbatorilor de iarna a generat, in chip firesc, propriile-i efecte perverse. Tot Oserul vuieste de tigani versati care-ti ofera, la pret de taximetru, transportul spre casa al porcului proaspat achizitionat. -Porci ducem, transport garantat, cu asigurare, manca-v-as*-, isi colinda textul un malac mustacios. -Domnita draga, ajutor contra cost, lucram <eftin>, jur pa ce-am mai scump-, face pe bascaliosul Soni, fata de o tanara prea selecta pentru mizeria de amiaza a Oserului.

-Nu ducem scump… hai, facem cu 50.000 pana-n Centru-, incepe Soni o negociere serioasa cu o doamna foarte preocupata de ea si de porcul ei. In mana, telefonul tremura nerabdator, asteptand OK-ul sotului. -Bine, s-a facut!-, ingana doamna vocea sotului absent, iar porcul intra in -taximetrul- improvizat dintr-o camioneta ARO.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.