Siguranta nationala, in malaxorul razboaielor politice

Guvernul face legea in parlament

Aparuta in 1991, inaintea Constitutiei, Legea sigurantei nationale a fost depasita de cerintele interne si externe, nefiind racordata evident nici macar la prevederile Legii fundamentale a tarii. In astfel de conditii, modificarea acesteia sau adoptarea unei alte legi a sigurantei nationale a devenit extrem de presanta. Primul pas spre intrarea in normalitate a fost facut pe timpul fostei coalitii, cand a fost realizat un nou proiect. Castigarea alegerilor de catre PDSR a inmormantat insa initiativa legislativa undeva prin sertartele Comisiei de aparare a Camerei Deputatilor. In 2001, la numai doua luni de la revenirea social-democratilor la putere, deputatul noului partid de guvernamant, Ovidiu Cameliu Petrescu, formula o noua lege. Si aceasta a fost insa trecuta pe linie moarta. Anul trecut a fost anul initierii a inca trei proiecte pe aceasta tema delicata, unul apartinand deputatilor opozitiei Mona Musca si Emil Boc, altul fiind opera a cinci membri ai Comisiei SRI, in frunte cu presedintele acesteia, Ion Stan, si cel de-al treilea al Cabinetului Nastase, care l-a retras din parlament pe cel din vechea legislatura si a venit cu unul nou-nout. Guvernul actual a facut, potrivit unor surse, tot posibilul ca nici unul dintre celelalte trei proiecte concurente sa fie luat in dezbatere, prin metoda cea mai simpla: nu a dat avizele necesare pentru intarrea acestora in procedurile legislative. Potrivit acelorasi surse, la proiectul lui Ion Stan au lucrat cam aceiasi specialisti in informatii care au ajutat si Guvernul sa elaboreze propria sa varianta. La sedinta de marti dupa-amiaza a Comisiei de aparare, deputatii au optat pentru initiativa legislativa a presedintelui Comisiei SRI, considerand ca aceasta poate fi luata drept baza de lucru in detrimentul celorlalte. A doua zi dimineata, totul s-a intors pe dos, reprezentantii PSD, inclusiv o parte a celor care au ales -varianta Stan-, au cerut refacerea votului, scotandu-se astfel in fata proiectul guvernamental. Care, dupa cum se va vedea, pune accentul pe protejarea agentilor si colaboratorilor serviciilor de informatii, vorbind prea putin despre siguranta nationala.

Comunitatea de informatii, mosita de Ovidiu Petrescu

Cel mai vechi dintre proiectele aflate pe masa Comisiei de aparare din Camera Deputatilor instituie, negru pe alb, comunitatea de informatii, extrem de hulita la momentul aparitiei initiativei legislative a deputatului PSD Ovidiu Cameliu Petrescu. Comunitatea de informatii, formata din serviciile secrete in scopul schimbului reciproc de informatii si nu numai, va avea un grup consultativ, alcatuit din secretarul CSAT si conducatorii serviciilor. Activitatea Comunitatii de informatii ar trebui organizata si coordonata, in opinia deputatului PSD, de catre CSAT. Ovidiu Petrescu defineste siguranta nationala a Romaniei drept starea de legalitate, de echilibru si de stabilitate sociala, economica si politica necesara existentei si dezvoltarii statului roman, ca stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil, mentinerii ordinii de drept, a valorilor constitutionale. Printre amenintari sunt amintite actele grave de coruptie, crima organizata, distrugerea in intregime sau in parte a valorilor, bunurilor si infrastructurilor din economia nationala, sustragerea de armament, munitie etc. Controlul parlamentar asupra activitatii comunitatii de informatii se realizeaza doar printr-o singura comisie permanenta. Pe parcursul celor 55 de articole se mai prevede ca, daca se detin date sau indicii temeinice privind amenintari la adresa sigurantei nationale, organele comunitatii de informatii pot solicita procurorului interceptarea comunicatiilor si inregistrarea acestora. Durata de valabilitate a autorizatiei nu poate depasi sase luni, iar aceasta se poate prelungi de cel mult patru ori, fara a se putea depasi, de fiecare data, trei luni. Proiectul deputatului PSD obliga persoanele juridice de drept public si cele de drept privat sa acorde sprijin si sa permita organelor Comunitatii accesului la informatiile ce privesc siguranta nationala. In proiectul lui Ovidiu Petrescu, sanctiunile sunt foarte drastice. Astfel, organizarea, sprijinirea si savarsirea unor actiuni teroriste se pedepsesc cu detentie pe viata sau inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi. Spionajul si razboiul electronic asupra sistemelor informatice de pe teritoriul tarii se pedepsesc cu inchisoarea de la 10 la 25 de ani. De asemenea, divulgarea sau folosirea ilegala a informatiilor se pedepseste cu inchisoare de la trei la 10 ani. Sanctiunile variaza crescator si in alte situatii, cum ar fi constituirea de structuri informative neautorizate de lege sau secrete ce pot pune in pericol siguranta nationala, fapta functionarului care impiedica aducerea la indeplinire a autorizatiei de interceptare. In fine, personalul serviciilor de informatii se compune din cadre militare si salariati civili.

Ion Stan ar infiinta -Oficii- informationale la CSAT si guvern

Cel mai bine structurat si fundamentat proiect privind siguranta nationala pare a fi cel al membrilor Comisiei SRI, Ion Stan, Gheorghe Dutu, Dan Verbina, Constantin Radu (toti din PSD) si Titu Gheorghiof (PNL). In cele 84 de articole sunt prevazute, in amanuntime, cam toate problemele legate de siguranta nationala si serviciile de informatii. Siguranta nationala este definita ca fiind componenta fundamentala a securitatii nationale exprimata prin starea de legalitate, de echilibru si de stabilitate sociala, economica si politica necesare existentei si dezvoltarii Romaniei ca stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil, de drept, democratic si social, precum si mentinerii ordinii de drept, apararii valorilor constitutionale si exercitarii nestingherite a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor. Potrivit documentului, prevederile acestei legi nu vor putea fi interpretate sau aplicate pentru impiedicarea ori limitarea drepturilor sau libertatilor constitutionale, imixtiunii fara drept in proprietatea, domiciliul si viata privata a cetatenilor, urmarirea cetatenilor pentru opiniile sau convingerile lor, interzicerea sau reprimarea formelor de protest, a mitingurilor si demonstratiilor. Cei cinci membri ai Comisiei SRI propun ca parlamentul sa-i numeasca, la sugestia sefului statului, pe directorii si pe inspectorii generali ai SRI si SIE, precum si sa constituie comisii speciale de ancheta in problema de siguranta nationala ale caror solutii sau recomandari sunt obligatorii pentru serviciile de informatii. Potrivit proiectului, in cadrul aparatului de lucru al CSAT, se constituie Oficiul National de Planificare si Evaluare a Informatiilor, format din analisti ai serviciilor de informatii, iar in subordinea premierului un Oficiu Guvernamental de Legatura cu Serviciile de Informatii. In Sectiunea a 5-a sunt descrise atributiile celor sapte servicii de informatii: SIE, SRI, SPP, STS, SIM, DGIPI, SIPA.

In viziunea lui Stan & Co., printre amenintarile la adresa sigurantei nationale se numara: actiunile ascunse sau ilicite care vizeaza subminarea regimului de guvernamant stabilit de Constitutie; periclitarea securitatii informatiilor clasificate sau a sistemelor informatice si de transmitere a datelor; activitatile teroriste si razboiul informational etc.

Autorizatia data de judecator, cu avizul procurorului

Activitatea de informatii este si ea prevazuta pe larg, serviciile secrete putand folosi inclusiv informatori si persoane de sprijin. Conform proiectului, serviciile pot intercepta si inregistra discutiile si activitatile dintr-un domiciliu, resedinta sau alta incinta privata, doar in secret si numai daca este absolut necesar pentru apararea impotriva unui pericol colectiv iminent sau a primejduirii iminente a vietii oricaror persoane. Controlul se realizeaza de catre comisiile parlamentare, de organismele speciale de supraveghere executiva independente, de structurile interne ale serviciilor pentru controlul legalitatii si asigurarea juridica a activitatii de informatii, de organele judiciare. In plus de comisiile parlamentare de control a SRI si SIE se mai infiinteaza doua, ce vor urmari activitatea SPP si STS. Initiatorii proiectului propun ca autorizarea pentru interceptarea comunicatiilor sa fie data, dupa caz, de catre presedintele CSJ sau presedintii Curtilor de Apel, insotita de avizul procurorului general de pe langa instanta competenta. Autorizatia este valabila sase luni si se poate prelungi cu inca trei luni. Se poate acorda o noua autorizatie daca cererea se bazeaza pe noi elemente. Potrivit proiectului, personalul serviciilor se compune din cadre militare in activitate si salariati civili, functionari publici sau angajati cu contract individual de munca ori colaboratori externi. La capitolul sanctiuni se prevede inchisoare de la 2 la 7 ani pentru organizarea unor structuri informative ce aduc atingere sigurantei nationale si pentru folosirea ilegala de mijloace de interceptare. Aceeasi pedeapsa se aplica si pentru divulgarea sau folosirea ilegala a informatiilor. In final, se cere imperativ ca, in 90 de zile de la intrarea in vigoare a legii, sa fie prezentate spre adoptare legea controlului parlamentar asupra serviciilor, legea privind autorizarea interceptarilor si statutul personalului serviciilor.

Comisia de aparare inghite cu greu varianta guvernamentala

Deputatii din Comisia de aparare, ordine publica si siguranta nationala vor trebui sa se conformeze votului dat miercuri si sa ia drept model legislativ proiectul guvernului cu care nu fusesera de acord cu o zi in urma. De altfel, majoritatea deputatilor din comisie sunt extrem de nemultumiti de calitatea proiectului guvernamental si vor incerca, pe cat posibil, sa-l imbunatateasca, luand prevederi din celelalte trei initiative concurente. Vicepresedintele Comisiei, liberalul Ovidiu Draganescu, spune ca proiectul guvernului privind siguranta nationala instituie un control parlamentar firav. -Ne-au trimis o lege care nu schimba aproape cu nimic Legea sigurantei nationale din *91-, sustine Draganescu. El crede ca ar trebui infiintata, prin lege, o comisie parlamentara care sa controleze toate departamentele informative si serviciile de informatii care fac interceptari. Deputatul PNL s-a plans si de faptul ca numai presedintii comisiilor de aparare trebuie informati de serviciile secrete asupra factorilor de risc la adresa sigurantei nationale. -Pe guvern nu-l intereseaza controlul societatii civile-, a conchis Draganescu.

La randul sau, celalalt vicepresedinte al comisiei, peremistul Tudor Marcu, a criticat, in termeni foarte duri, opera guvernului. El spune ca aceasta nu este intocmita dupa forma consacrata a proiectelor de lege pentru ca nu prea sunt prevazute definitii, scopul legii, termenii, obligatiile fiecarei institutii pentru asigurarea securitatii nationale. -Cea mai buna varianta este cea a lui Ion Stan, apoi a lui Ovidiu Petrescu si la urma a guvernului-, crede deputatul PRM. El sustine ca din 27 de titluri ale legii, numai noua sau 10 se refera efectiv la siguranta nationala, cea mai mare parte fiind de natura a acoperi secretele de stat. Marcu Tudor s-a aratat indignat de faptul ca reprezentantii institutiilor implicate in problemele legate de siguranta nationala, printre care SRI, SIE, SPP, STS, MI, MApN, -in loc sa-si sustina punctele de vedere asupra celor patru proiecte, au repetat obsesiv, la indigo, ca proiectul guvernului este cel mai bun. E, de fapt, cel mai prost-.

Deputatul PSD Octavian Mitu a fost si este unul dintre cei care sustin proiectul lui Ion Stan. Comparativ cu acesta, spune Mitu, proiectul guvernamental este slab structurat. Mai in gluma, mai in serios, el a propus la primele dezbateri in comisie ca proiectul sa se denumeasca Legea activitatii serviciilor secrete in domeniul sigurantei nationale. Deputatul pesedist accepta insa situatia la care s-a ajuns si spune ca varianta guvernamentala va putea fi imbunatatita cu -elemente interesante de continut- din celelalte trei proiecte.

Interceptarea comunicatiilor, extrem de importanta la Palatul Victoria

Guvernul defineste, in viziunea sa, siguranta nationala ca fiind parte componenta a securitatii nationale si reprezinta starea de legalitate, de echilibru si de stabilitate sociala, economica si politica necesara existentei si dezvoltarii Romaniei, ca stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil, exercitarii neingradite a drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, protejarii tuturor valorilor constitutionale. Proiectul de la Palatul Victoria are 52 de articole si defineste, totodata, termenii si expresiile folosite in cuprinsul legii, cum ar fi: activitate de informatii, amenintari la adresa sigurantei nationale, cadre de informatii, informatii care prezinta interes pentru siguranta nationala, surse tehnice, sursa secreta umana. Printre amenintarile la adresa sigurantei nationale, guvernul prevede faptele de coruptie; actiunile extremiste, totalitariste, rasiste, revizioniste, autonomiste sau separatiste, pe criterii etnice, religioase sau de alta natura, incitarea la ura nationala, de rasa; actele de criminalitate organizata; agresiunile informationale; genocidul; actiunile indreptate impotriva intereselor financiare ale Comunitatii Europene; initierea sau constituirea de asociatii cu caracter secret. Potrivit variantei guvernamentale, activitatea de informatii se exercita de catre SRI si SIE, ca servicii specializate, dar si de Directia Generala de Informatii a Apararii din MApN, Directia Generala de Informatii din MI, Serviciul Independent de Protectie si Anticoruptie din Ministerul Justitiei, SPP si STS. Toate acestea au dreptul de a folosi cadre de informatii, care isi desfasoara activitatea deschis sau acoperit. Activitatea de informatii, datele de identificare si calitatea cadrelor de informatii acoperite constituie secrete de stat.

Procurorul autorizeaza -intrarea pe fir-

Executivul aloca un spatiu important in proiectul sau procedurilor legale de interceptare a comunicatiilor. Astfel, se prevede ca in situatiile in care serviciile de informatii detin date sau indicii temeinice privind existenta unor amenintari la adresa sigurantei nationale, in scopul obtinerii de informatii, in cazuri justificate, pot solicita procurorului anume desemnat de procurorul general autorizarea efectuarii, cu respectarea Codului de procedura penala, interceptarii comunicatiilor. Activitatile autorizate pot fi efectuate si in alte locuri decat cele prevazute in autorizatie, daca nu sunt lezate drepturile altor persoane. Durata de valabilitate a autorizatiei este de cel mult sase luni, dar se poate prelungi, de cel mult doua ori, cate trei luni. In situatii deosebite, interceptarea se poate face fara autorizatie, ce poate fi ulterior solicitata, dar nu mai tarziu de 48 de ore. Persoana care se considera vatamata in drepturile sale, pe langa exercitarea accesului liber la justitie, se poate adresa Avocatului Poporului sau comisiilor de aparare si de control parlamentar. Persoanele si institutiile care primesc informatii ce prezinta interes pentru siguranta nationala sunt: seful statului, presedintii Camerelor, primul-ministru, presedintii comisiilor de aparare si de control a SRI, SIE si a structurilor departamentale de informatii, ministrii si asimilatii acestora, conducatorii altor institutii publice a caror interventie este necesara pentru inlaturarea amenintarilor etc.

Potrivit initiativei legislative, controlul activitatii SRI si SIE se realizeaza de comisiile parlamentare de profil, iar ale SPP, STS si celorlalte structuri departamentale de catre comisiile de aparare.

Sanctiuni -progresive-

La capitolul sanctiuni se arata ca incalcarea legii atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz. Totodata, se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 7 ani organizarea de structuri informative neautorizate de lege, confectionarea sau comercializarea, fara drept, a mijloacelor de interceptare a comunicatiilor, precum si supravegherea, fara drept, a unor persoane, locuri sau spatii. Folosirea fara drept a informatiilor se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani, ca si divulgarea identitatii reale cadrului de informatii acoperit. Pedeapsa cu inchisoare de la 5 la 10 ani se aplica daca fapta a fost savarsita de o persoana care, in exercitarea atributiilor sale de serviciu, a luat cunostinta de identitatea reala a cadrului de informatii acoperit sau s-a cauzat o vatamare grava a acestuia. Se acorda 25 de ani de inchisoare daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. Conform variantei guvernului, personalul serviciilor de informatii si al structurilor departamentale de informatii se compune din cadre militare in activitate si salariati civili sau, dupa caz, functionari publici.

Mona Musca si Emil Boc inlatura posibilele abuzuri

Initiativa legislativa a deputatilor Mona Musca (PNL) si Emil Boc (PD) pare a fi cea mai democratica si in sprijinul drepturilor si libertatilor omului. Avand doar 25 de articole, proiectul in cauza incearca sa suprime orice abuzuri care s-ar putea face, cel putin teoretic, de catre serviciile secrete sub pretextul inlaturarii pericolelor la adresa sigurantei nationale. Reprezentantii opozitiei definesc siguranta nationala a Romaniei drept starea de legalitate, de echilibru si stabilitate sociala, economica si politica necesara existentei statului roman, ca stat national, suveran, independent, unitar si indivizibil, precum si dezvoltarii sale ca stat de drept si democratic in care sunt exercitate neingradit drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, potrivit normelor si principiilor statornicite prin Constitutie. Potrivit opiniei celor doi, constituie amenintari la adresa sigurantei nationale, printre altele, actiunile armate sau orice alte actiuni violente care urmaresc slabirea puterii de stat; actiunile ori pregatirea de actiuni prin care se atenteaza la viata, integritatea fizica sau sanatatea demnitarilor ori a reprezentantilor altor state, pe timpul sederii in Romania etc. Organele de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale sunt SRI, SIE, structurile specializate din MApN si MI, CSAT organizand si coordonand activitatea acestora. In privinta informatiilor din domeniul sigurantei nationale, acestea constituie secrete de stat numai daca dezvaluirea lor ar pune in pericol concret un interes legitim din sfera sigurantei nationale. Pentru exercitarea controlului parlamentar, SRI, SIE, structurile din MApN si MI sunt obligate sa prezinte trimestrial rapoarte de activitate Comisiilor SRI si SIE, Comisiilor de aparare din cele doua Camere, precum si rapoarte anuale supuse aprobarii parlamentului. Mona Musca si Emil Boc sustin ca interesul protejarii sigurantei nationale nu poate fi invocat pentru a obliga ziaristii sa dezvaluie o sursa confidentiala.

Mandat prelungit o singura data

Pentru interceptarea comunicatiilor, prin restrangerea temporara a unor drepturi, initiatorii prevad ca cererea de autorizare sa fie solutionata de la sectia penala. Autorizatia poate fi ceruta numai de SRI si de SIE, in situatiile in care se invoca existenta unui pericol concret pentru siguranta nationala. Durata de valabilitate a mandatului nu poate depasi sase luni. Serviciul de informatii poate solicita o singura prelungire de trei luni numai daca va putea proba ca a obtinut rezultate importante pe baza primului mandat. Cel care inregistreaza, cu mandat, o convorbire telefonica are obligatia de a intrerupe interceptarea daca subiectul discutiei se situeaza in afara obiectului mandatului. In situatiile care impun inlaturarea unor pericole iminente pentru siguranta nationala se pot intercepta comunicatiile, chiar fara autorizare, aceasta urmand a fi solicitata si obtinuta de indata ce exista posibilitatea, dar nu mai tarziu de 24 de ore. Mijloacele de obtinere a informatiilor nu trebuie sa lezeze drepturile sau libertatile fundamentale ale cetatenilor. Persoana care se considera lezata poate contesta in justitie mandatul emis de judecator si se poate plange la conducerea serviciului care a autorizat supravegherea sau la comisiile parlamentare de profil.

SRI si SIE, in civil

Potrivit initiativei duetului Boc-Musca, desfasurarea fara mandat a interceptarilor se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava. De asemenea, se pedepseste tentativa. La capitolul -Dispozitii finale- se prevede ca personalul SRI si SIE se compune din salariati civili. Totodata, se interzice tuturor serviciilor de informatii si structurilor informative ca institutii, precum si tuturor angajatilor (civili sau militari) si sotilor/sotiilor angajatilor de a desfasura, direct sau prin interpusi, orice fel de activitate comerciala sau aducatoare de profit.