Negasind nici un film vizionabil joi seara, dupa o zi obositoare, am dat peste emisiunea lui Tuca. Acolo, se desfasura o discutie foarte animata, despre persecutiile la care este supus -Ziarul de Focsani- din partea autoritatilor locale pesediste, indeosebi prin sabotarea difuzarii. Cum sunt foarte sensibil cand e vorba despre atentatele, de orice fel, la libertatea presei, ma si gandeam ca am subiectul pentru articolul de azi. Voiam sa asociez acest caz de initiativa legislativa, cu totul stupida, a dlui Pascu, care vizeaza evident instalarea unui calus in gura -cainelui de paza al democratiei-. A doua zi dis-de-dimineata, dupa ce mi-am baut prima cafea, mi-am luat cainele si am plecat dupa ziare. La chiosc, in vreme ce-mi plateam achizitiile, vanzatoarea, o femeie informata si nu atat de tanara, incat sa nu mai aiba amintiri predecembriste, mi-a atras atentia asupra primei pagini a -Ziarului de Iasi-. Ma uit si citesc: -Fata nevazuta a lui Solcanu. De la opinca la fotoliile Parlamentului-. Cu gandul la emisiunea din seara precedenta, mi-am spus ca ziarul din Smardan e in ofensiva impotriva Puterii ce ii persecuta pe colegii de retea din Focsani. Ca e o proba de solidaritate si curaj, ca am de-a face cu un articol ce dezvaluie abuzuri ori niscai fapte reprobabile ale dlui senator. I-am spus vanzatoarei ceva in acest sens, iar ea a izbucnit in ras si m-a intrebat daca imi mai amintesc ziarele -dinainte-. I-am mai dat 5.000 de lei, am luat ziarul si, chiar inainte de a ajunge acasa, citind sapoul, mi-am dat seama ca avea dreptate. Da, era un articol ce relua fidel reteta articolelor ce faceau pe vremuri parte din ritualul cultului personalitatii. O copilarie necajita, o ascensiune spectaculoasa, de la opinca la Parlament, fotografii cu dl senator tanar, fara cioc, si la maturitate, cu cioc, declaratii ale satenilor, ale fratilor, ale sotiei, care evoca si teoria predestinarii, exceptionalismul s.a.m.d. Nici un ingredient nu lipsea. Parca lecturam o biografie de pe vremuri a lui Ceausescu. Pana si fotografia din Italia ma trimitea la celebra poza cu Ceausescu in trasura reginei. Pe post de ctitorie era podul din comuna de bastina, ridicat de cand senatorul este om de vaza. Am citit stupefiat totul, am recitit. Ma gandeam ca trebuie sa fie un articol ironic si nu-i prind eu cheia, oricate cunostinte de stilistica si retorica as avea. Dar nu era, n-am gasit nici cel mai firav semn al ironiei. E un articol omagial, scris cu toata meseria stilului hagiografic. L-as situa undeva intre -vietile sfintilor- si cultul conducatorului, fie ca e Ceausescu, Stalin ori Hitler. Si, desi datele sunt probabil corecte si fotografiile netrucate, e in intregime fals. Prin ce? Prin teza centrala, cea a exceptionalismului. Intreaga Romanie moderna s-a construit, de fapt, prin stimularea mobilitatii sociale, a asa-zisului arivism pozitiv. Aproape toti oamenii de vaza ori doar importanti ai modernitatii, dupa generatia pasoptisilor, au origine rurala, adesea taraneasca. Nici nu se putea altcum intr-o tara -eminamente agricola-, cu o populatie rurala decisiv predominanta. Regimul comunist, prin industrializarea si urbanizarea fortate, n-a facut altceva decat sa duca peste limitele normalului acest proces. Ce vreau sa zic? Ca nu doar dl Solcanu, ci si dl Simirad, rectorul Oprea sau academicianul Al. Zub si atati altii vin tot de la tara, uneori din familii la fel de numeroase. Daca nu parintii, atunci, bunicii nostri sunt inca tarani. Putini se pot revendica de la stramosi targoveti suta la suta.
Nu e, prin urmare, nimic exceptional in -destinul- dlui Solcanu, nimic care sa merite adoptarea tonului enconomiastic. Iar in articol n-am gasit nici o umbra de ironie. De ce a fost scris? Mai ales atunci cand colegii celor din Smardan sunt persecutati de colegii dlui Solcanu la Focsani? Nu stiu. Imi mai amintesc ca, in povestea cu franciza de acum vreo luna, -Ziarul de Iasi- scria ca PSD-ul vrea sa puna mana pe -reteaua Monitorul-. Deocamdata, observ ca ziarul colegilor s-a predat de buna voie respectivului partid, unuia din -primii 10 oameni politici din tara!-. Am ramas cu o imensa curiozitate. Dl Solcanu este istoric de profesie – cum s-o fi simtind tratat aidoma lui Ceausescu? Il cunosc de circa doua decenii ca pe un om mai degraba echilibrat si cu simtul masurii. Probabil din acest motiv n-a intrat vineri la -Targul de carte-, impreuna cu ministrul Theodorescu, pe usa principala a Universitatii, preferand intrarea secundara. Ii inteleg jena. Deh! Tocmai aparuse hagiografia din -Ziarul de Iasi-!
Liviu ANTONESEI
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
