Cu 200.000 de lei puteti afla care este adevarata fata a lui Vadim. Acesta este pretul cartii scrise de fostii -locotenenti- ai Tribunului, Sever Mesca si Ilie Neacsu, intitulata -Vadim, intre Presedintie si ospiciu-. Lucrarea va fi lansata marti la Targul de carte -Artexpo-, intr-un prim tiraj de 50.000 de exemplare. Unul dintre autori, deputatul PSD Ilie Neacsu, spune ca cererea pentru difuzarea cartii este destul de mare, astfel incat, in scurt timp, aceasta va fi tiparita si difuzata intr-un al doilea tiraj, tot de 50.000 de exemplare. Structurata in doua volume, unul scris de Ilie Neacsu si celalalt de Sever Mesca, cartea are 500 de pagini si il prezinta pe liderul PRM asa cum este el in realitate. -Curentul- va prezinta doua fragmente privind crearea revistei -Romania Mare- si a PRM si momentele de -sinceritate- ale lui C.V. Tudor.
Crearea revistei si a PRM
La doua sau trei luni dupa aparitia revistei -Europa-, Eugen Barbu si Corneliu Vadim Tudor au reaparut pe piata publicistica, cu sprijinul Guvernului Petre Roman si al unui sponsor din Germania, editand saptamanalul -Romania Mare-. Este momentul sa continuu sirul dezvaluirilor inedite si sa prezint cititorilor adevarul in legatura cu numele revistei care-i are drept ctitori pe Eugen Barbu si Corneliu Vadim Tudor.
Imediat dupa Revolutie, prin ianuarie sau februarie 1990, a avut loc la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti o intrunire a Cenaclului scriitorilor militari din MApN si MI, de pe langa Uniunea Scriitorilor, al carui lider era colonelul Radu Theodoru, viitorul colaborator al lui Vadim si, ceva mai tarziu, vicepresedinte cu probleme organizatorice al PRM. La aceasta sedinta s-au facut doua propuneri importante: constituirea unei asociatii sau uniuni a scriitorilor militari profesionisti si infiintarea unei reviste care sa sustina ideile noii structuri. Radu Theodoru propune ca revista care va fi editata de scriitorii militari sa se numeasca -Romania Mare-. Parerile au fost impartite. Unii s-au pronuntat deschis in favoarea acestui titlu – indeosebi cei din MI, altii au batut in retragere, motivand un eventual ecou defavorabil care ar fi putut veni de peste hotare.
Totul a ramas in coada de peste, fapt de care a profitat Corneliu Vadim Tudor, care se gandea sa editeze -Neamul Romanesc- sau -Natiunea-. Unul dintre scriitorii militari, bun prieten cu Eugen Barbu, a dat fuga la acesta si i-a spus ce s-a pus la cale la sedinta de la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti. Banuitul traieste si este si astazi colaborator permanent la revista -Romania Mare-.
Pentru ca se leaga intr-un fel lucrurile, voi prezenta cititorilor si adevarul privind crearea Partidului Romania Mare. Corneliu Vadim Tudor, in nemasurata lui grandomanie, a lasat sa se inteleaga ca el este cel care a avut ideea si a pus bazele infiintarii PRM. Nimic mai fals. La inceputul anului 1991, scriitorul Radu Theodoru si istoricul Mircea Musat se plimbau ca niste aristocrati pe Calea Victoriei, vorbind ba de una, ba de alta, oprindu-se la un moment dat cateva minute in dreptul Bisericii Kretzulescu. In acest rastimp, Radu Theodoru ii spune lui Mircea Musat ca zadarnic au creat o revista de succes, daca nu valorifica la maximum aceasta reusita prin crearea unui partid politic. Mircea Musat a fost incantat de idee. Amandoi i-au spus gandul lor lui Vadim. Ca orice initiativa care vine de la altcineva, Vadim nu a parut dornic sa dea curs ideii celor doi, dar in cateva zile a ajuns la concluzia ca infiintarea unui partid este mai mult decat necesara. Autorul ideii, Radu Theodoru, i-a invitat pe Vadim, pe Mircea Musat si pe Mihai Ungheanu la proprietatea sa din Gradistea de Giurgiu, situata pe malul Argesului, la 30 de kilometri de Capitala.
Statutul si programul viitorului partid au fost concepute de Radu Theodoru, Mircea Musat si Mihai Ungheanu. Corneliu Vadim Tudor nu are nici o contributie la conceperea, redactarea si structurarea acestor documente. El se plimba prin curtea si interiorul casei lui Radu Theodoru, ingrijita si intretinuta cu o harnicie si o pricepere iesite din comun de minunata lui sotie, Stela Theodoru, privind cu invidie tot ceea ce-i iesea in cale. Tot dand tarcoale incolo si incoace prin casa lui Theodoru, la un moment dat Vadim i-a zis acestuia: -Ne-ai adus la dumneata acasa ca sa ne umilesti, domnu* Theodoru, nu-i asa?-.
Mai tarziu, cand Radu Theodoru i-a dat cu flit celui ce se dorea viitorul Fuhrer al Romaniei, printre cei improscati cu noroi de Vadim s-a aflat si Stela Theodoru, adica acea femeie delicata, ospitaliera, care l-a gazduit pe latraul national in casa ei, omenindu-l si hranindu-l ca pe un nobil. De altfel, n-a fost nici prima si nici ultima data cand Corneliu Vadim Tudor isi scoate in relief paranoia cronica accentuata, imprastiind in toate punctele cardinale putoarea gunoaielor fermentate pe ulitele ce legau Rahova de Ferentari. Pentru ca, indiferent de inteligenta si memoria lui, de nivelul acumularilor sale pe plan spiritual, Vadim nu s-a putut desprinde niciodata de mentalitatea celor cu care a convietuit in subsolurile obscure ale mahalalei Rahova. Fie ca poarta frac sau papion, fie ca se imbraca in alb sau in rosu, Vadim isi da in petic la primul contact pe care-l are cu oricine. Mirosul compostului de maidan nu dispare decat dupa a doua generatie. Oricat ar dori Vadim sa pozeze in intelectualul de elita, este contrazis pe loc de limbajul sau trivial, jignitor, oricat s-ar stradui el sa apara drept un nobil marinimos, parul de caine de pe hainele sale ii tradeaza obarsia. Orice copil de tara, ajuns pe spezele sale inginer sau medic, profesor sau economist, este totdeauna superior unui parvenit precum Vadim. Masura, cumpatul, bunul-simt sunt reperele care-l situeaza pe oricine deasupra lui Vadim, ins ros de ambitii nemasurate. Dar sa revin la subiect si sa spun ca nici astazi Corneliu Vadim Tudor nu stie mai nimic despre partid, despre documentele care-i unesc pe membrii si simpatizantii acestuia, despre structurile de conducere de la nivel central si judetean, etc., etc. Asadar, Vadim este beneficiarul crearii PRM si nu ctitorul acestuia, cum ii place sa se laude peste tot. Si mai e ceva. Am omis sa spun ca pentru a-l aduce pe Theodoru sa scrie la revista, Vadim s-a deplasat personal la apartamentul in care locuia acesta, in zona Panduri. Corneliu Vadim Tudor s-a luptat din rasputeri sa-l determine pe Radu Theodoru sa devina colaborator al revistei -Romania Mare-. De aceasta data, Vadim a avut dreptate, a fost inspirat. Radu Theodoru era omul care scrisese 50 de carti de rasunet, iar stilul sau din publicistica se apropia de cel al scriitorului. Bine documentat, cu o densitate mare de idei in fiecare expresie, Radu Theodoru a fost cel mai bun si cel mai eficient scriitor si publicist dintre toti cei care au semnat in revista -Romania Mare-.
Vadim delireaza
Intr-o zi, pe care n-o pot aseza strict in spatiul aferent anului 1992, stateam la taifas in biroul meu cu generalul-medic Traian Bandila, discutand ceva legat de Vatra Romaneasca. Deodata, da buzna peste noi Lidia Samson, sora lui Vadim. Cu ochii iesiti din orbite, galbena ca margarina, Lidia mi se adreseaza disperata, neglijandu-mi oaspetele de seama: -Domnu* Neacsu, fa rost repede de un medic, moare Vadim, i-a venit rau din senin, isi da duhul in biroul sau-. Il iau repede pe generalul Traian Bandila cu mine si, cat ai clipi, eram in cabinetul lui Vadim. Il gasim pe -Tribun-
intins pe o canapea, deschis la camasa, cu suncile revarsate, transpirat si udat din belsug, bolborosind incoerent cuvinte si expresii care n-aveau nimic in comun cu ceea ce i se intamplase lui. La inceput, am crezut si eu, si genealul Bandila ca Vadim sufera de epilepsie si neamurile sale nu vor sa se afle acest lucru, intrucat foarte des il stropeau cu apa si-i stergeau colturile gurii cu un prosop umed. Doctorul Traian Bandila s-a asezat langa el, i-a luat pulsul si, dupa cateva minute, Vadim a deschis ochii. Vazandu-ma, vizibil afectat de postura in care se afla, Vadim imi zice: -Rusii m-au atacat, domnu* Neacsu. Mi-au trimis niste bombe speciale ca sa ma iradieze. Le-au explodat aici in birou pentru ca undele degajate sa ma curete. Special pentru mine le-au creat-. Fireste ca Vadim delira in continuare. Ca sa-l linistesc, am intrat in jocul lui: -Rusii sunt puternici, Cornele, ti-am spus de mai multe ori sa nu-i mai ataci ca popor. De ce critici tu un popor care i-a dat culturii pe Tolstoi, pe Dostoievski, pe Cehov, pe Puskin si pe Esenin? Dar stai linistit ca si undele acelea de care vorbesti isi au si ele un antidot. Il vom gasi si te vei face bine-. -Nu ma iarta rusii, domnu* Neacsu, revine Vadim, astia nu cunosc mila fata de cei care-i deranjeaza.-
Se pare ca, in nebunia lui, Vadim avea anume motive sa se teama de rusi. Au circulat zvonuri ca unii reprezentanti diplomatici ai Ambasadei URSS aveau anumite contacte cu Vadim. Directia condusa de Ilie Merce il supraveghea si asculta pe Vadim 24 de ore din 24, in ultimii ani ai regimului comunist. Zvonacii sustin ca printre inregistrarile facute s-a gasit si o convorbire telefonica intre Corneliu Vadim Tudor si un diplomat de rang inalt de la Ambasada URSS. Vadim il ruga pe respectivul sa-l ajute s-o duca pe mama sa la Moscova, la Djuna, femeia cu puteri paranormale care vindeca, chipurile, orice boala doar privindu-te. Diplomatul s-a eschivat si i-a spus lui Vadim ca Djuna este foarte aglomerata si nu-l poate ajuta, indiferent cat ar insista la prietenii sai din URSS. Refuzul, chiar voalat, l-a scos din pepeni pe Vadim, care i-ar fi spus interlocutorului sau ca din acel moment nu va mai avea dialog cu Ambasada URSS si nu-i va mai sprijini in nici un mod. Personal, nu ma pot pronunta asupra autenticitatii acestei inregistrari, dar zvonul respectiv, corelat cu frica viscerala a lui Vadim fata de rusi, cu bolboroselile sale privitoare la iradierea sa, tot de catre rusi, cu atacurile sale desantate tot impotriva rusilor, calificate ca o razbunare personala, ma determina sa cred ca Alcibiade, careia ii seamana pana la confundare, nu este atat de kosher pe cat vrea sa para. Nu cumva curajul lui demential cu care isi ataca adversarii politici este generat de faptul ca are o mare putere in spatele sau? Nu Vadim a amintit de trocul Basarabia contra NATO?
Ilie Neacsu si Sever Mesca – doi aurolaci politici care vor sfarsi in puscarie
Am luat cunostinta, din unele publicatii, de abjectiile pe care le debiteaza numitii Ilie Neacsu si Sever Mesca impotriva mea si a familiei mele intr-o asa-zisa carte tiparita la Editura Universul. Nu mi-am imaginat ca cei doi pot cobori atat de jos in mocirla si pot scrie atatea minciuni si aberatii la adresa unui om care le-a facut numai si numai bine. Aceasta pretinsa carte este, de la un cap la altul, un produs subuman, o dejectie penibila, care arata ca turbarea face ravagii si ii poate duce pe cei atinsi de virusul ei la sinucidere. Nici un om normal nu poate crede nici macar o fraza din marsaviile fabricate de acesti fosti securisti, care incearca sa se razbune pentru ca le-am luat ciolanul de la gura si am inceput cu ei -curatenia de primavara- a PRM. Este de la sine inteles ca aceasta facatura ridicola nu va avea nici un ecou, fiindca populatia acestei tari este satula de -dezvaluirile- pe cat de isterice, pe atat de comandate, si lumea stie, de cel putin 12 ani, cum sunt eu cu adevarat, nu cum mint cu nerusinare cele doua -cadavre politice-, care inventeaza intamplari, scene si confidente fantasmagonice. De pilda, nici un om zdravan la cap nu poate sa-si imagineze ca eu imi insult sau imi denigrez fratii si surorile in fata cui? – a unor slugi, care niciodata n-au avut alta treaba pe langa mine decat aceea de a-mi deschide usa si a-mi duce bagajele. Problema nu este a infractorilor Neacsu si Mesca – pe care incerc sa-i inteleg si chiar ii compatimesc, fiindca au pierdut totul si fac miscari bezmetice, ca niste vietati decerebrate. Problema este a PSD, care i-a preluat si i-a asmutit contra mea si a familiei mele, cu o iresponsabilitate stranie, ce demonstreaza, o data mai mult, atmosfera de -politie politica- instaurata in acest partid de factura terorista. In ceea ce ma priveste, eu tratez cu superioritate aceasta noua incercare a Mafiei dambovitene de a ma compromite si de a ma elimina din arena luptei politice – de altfel, este una dintre ultimele sale tentative, inainte de a fi lichidata prin venirea la Putere a fortelor nationale. Anunt, pe aceasta cale, ca i-am dat in judecata pe cei doi derbedei, Ilie Neacsu si Sever Mesca, si voi solicita, fiecaruia, daune morale de 10 miliarde de lei. Fie-le tarana usoara!
Corneliu Vadim Tudor
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
