Aflate in centrul Iasiului, fostele beciuri ale Securitatii comuniste trec neobservate. Acum, in cladirea respectiva este o carciuma celebra a studentilor. De altfel, multi nici nu stiu ca aici au fost chinuiti mii de oameni nevinovati. Cat despre practicile vechii Securitati, ele trec dincolo de imaginatia fiecaruia dintre noi.
Pe bulevardul Copou, mai jos de Universitatea -Al.I. Cuza-, se afla celebrul gang al studentilor repetenti. Printre cursantii Universitatii din Iasi circula o superstitie arhicunoscuta: cine trece prin gangul de pe Copou, cu siguranta va pica urmatorul examen. Din cauza acestei povesti, o placa montata pe unul dintre stalpii gangului care aminteste de ororile regimului comunist nu este, de multe ori, observata. -In aceasta cladire a functionat sediul Securitatii iesene in primii ani de dupa instaurarea terorii comunismului. In subsolurile si fostele celule dintre aceste ziduri au fost torturati, ucisi sau condamnati la ani grei de suferinta opozantii comunismului si ai asupririi sovietice-. Placa de marmura a fost montata de catre Asociatia Fostilor Detinuti Politici cu ceva timp in urma, pentru a nu se uita suferintele celor care au fost torturati in incaperile cladirii.
Veselie la suprafata si durere in subsol
Cladirea cu pricina a adapostit, de-a lungul anilor, mai multe institutii renumite in Iasi. Aici este fostul sediu al Librariei Turnul de Fildes si tot aici isi desfasoara activitatea Editura Junimea si Fundatia Actiunea Civica. Insa mai cunoscuta decat toate acestea, in gangul studentilor se gaseste una dintre celebrele carciumi ale studentimii iesene. Numele localului s-a schimbat de mai multe ori, insa este cunoscut, de catre majoritatea celor care frecventeaza localul, sub numele de Boema. Chiar si profesorii universitari vin de multe ori si petrec ore -interesante- la cele cateva mese din bar sau pe minuscula terasa. Bautura ieftina si atmosfera boema fac deliciul aceste carciumi, insa in incaperile din subsol, nu cu multi ani in urma, detinutii politici erau supusi celor mai crunte torturi.
Securitatea comunista, in casa Conachi
Pana la instaurarea comunismului in Romania (1945), serviciile secrete ale statului (cunoscute sub numele de Siguranta Statului) isi aveau, la Iasi, sediul intr-o cladire de langa Piata Unirii, pe strada Vasile Alecsandri. Insa comunistii nu au dorit ca Securitatea lor sa functioneze intr-un cadru care amintea de -burghezo-mosierime-, asa ca si-au instalat birourile in cladirea Conachi, actuala carciuma Boema. Imobilul a apartinut celebrei familii boieresti Conachi, pe timpuri una dintre cele mai cunoscute din Iasi. -Nu cred ca mai exista vreun mostenitor al acestei familii, care sa revendice in zilele noastre imobilul. Acolo a functionat Securitatea comunista pana in anii 1956-1957, cand s-a mutat in cladirea din Sararie. Eu am fost anchetat de catre Securitate in 1958 si am fost dus la noul sediu, nu la cel de langa Universitate-, ne-a declarat academicianul Alexandru Zub.
Vazuta de afara, cladirea nu aminteste de ororile pe care le-a gazduit timp de 13 ani. Zidurile sunt indeajuns de groase pentru a inabusi orice strigat de durere. Camerele au ferestre mici, care nu permit sa intre multa lumina.
Zeci de mii de ieseni din tot judetul au -vizitat- subsolurile umede ale cladirii in vremurile tulburi ale anilor *50, cand regimul comunist era tot mai violent pentru a se instala in tara.
Metodele de tortura comuniste
Ieseanul care avea nenorocul de a primi vizita Securitatii comuniste era supus unui -ritual- deja bine cunoscut. In primul rand, lucratorii de la Securitate faceau astfel de descinderi numai noaptea. Trezit din somn in miez de noapte si fara sa stie ce se intampla, ieseanul respectiv era legat la ochi pentru a fi dus la sediul Securitatii. -Oamenii erau buimaci cand erau arestati astfel, nu inteleg de ce ii mai legau la ochi. Doar toata lumea stia unde este sediul Securitatii si stia unde este dusa. De ce sa-i mai lege la ochi?-, ne-a declarat Liviu Antonesei, unul dintre disidentii celebri ai Iasiului comunist.
In incaperile din cladirea Conachi, cei arestati erau asteptati de catre anchetatorii Securitatii. De obicei, arestatii aveau parte de doua tratamente. Unul dintre anchetatori juca rolul -amabilului-, iar celalat era un zbir grosolan. Oricum, una dintre conditiile anchetei era fixarea unei lampi foarte puternice in ochii interogatului, pentru a-i provoca acestuia o cadere nervoasa. Dupa ce era supus interogatoriului celor doi anchetatori, victima securistilor ajungea in mainile tortionarilor. Chinul arestatilor se desfasura intr-una dintre hrubele din subsolul imobilului. Metodele prin care securistii obtineau informatiile dorite ne-au fost descrise de catre o parte dintre fostii detinuti politici din Iasi. -S-au adunat multe marturii de la cei care au cunoscut pe pielea lor tacticile securiste de ancheta din anii *50. Cand te gandesti la oricare dintre metodele de tortura, ti se face pielea de gaina. Una dintre practicile cele mai ingrozitoare era batutul cu sacii de nisip-, ne-a povestit Florin Cintic, expert in probleme culturale la Ministerul Culturii si Cultelor. Practic, tortionarul punea o cantitate oarecare de nisip intr-un saculet si il batea pe detinutul politic in zona plamanilor. Metoda era infailibila, dar si perversa, in acelasi timp. Victima nu ramanea cu urme de violenta, insa plamanii sai se desprindeau in scurt timp si provocau moartea celui care cazuse in ghearele securistilor.
-Pe mine m-a impresionat cel mai mult lada cu cuie. Detinutul era bagat intr-un fel de butoi, care avea batute in el sute de cuie, din exterior spre interior. Bietul om era inchis in acea lada si lasat asa zile integi. Spatiul era foarte mic si trebuia sa stea in picioare, la cativa centimetri de varfurile cuielor ascutite. Evident ca, din cauza oboselii, nu aveai cum sa stai atata amar de vreme in picioare si te mai rezemai de peretii laterali. Insa acestia erau plini de cuie si te alegeai cu rani adanci, care se puteau oricand infecta. Asa au murit foarte multi oameni de septicemie si de alte infectii-, ne-a marturisit profesorul iesean Liviu Antonesei.
Clientii localului habar n-au de ororile din trecut
-Uite ca nu stiam lucrurile astea!-, a exclamat Virgil Burla, unul dintre clientii obisnuiti ai carciumii Boema, cand l-am intrebat daca stie de beciurile Securitatii din subsolul cladirii. -Vin aici de patru ani de zile, ca student, dar nu am auzit discutii de genul acesta. Nici nu am observat vreo placa memoriala pe aici-, ne-a explicat Burla. Oamenii vin, beau si pleaca. Putini cunosc faptul ca pe vremuri in aceasta cladire securistii ii torturau pe cei care carteau la adresa regimului.
Iulian M., Ovidiu M.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
