1978. In fata aeroportului din Ciudad de Mexico, un barbat inalt, cu mustata, cu geanta sport pe umar si una ceva mai mare in mana priveste nedumerit in stanga si-n dreapta cautand din priviri pe cineva cunoscut. Dupa cateva secunde renunta si se arunca pe bancheta din spate a unui taxi. Pasagerul din masina care a pornit in tromba catre centrul capitalei mexicane este nimeni altul decat cel mai mare handbalist al Romaniei din toate timpurile – Gheorghe Gruia. Avea doar sapte dolari si jumatate in buzunar, pe care i-a dat taximetristului pentru drumul pana la un hotel. De atunci au trecut mai bine de 26 de ani si fostul mare handbalist, aflat la peste 9.000 km de Romania, a implinit deja 64 de ani, varsta la care altii asteapta in fata televizorului ca postasul sa vina cu pensia. Trecerea timpului a lasat urme pe chipul lui Gheorghe Gruia; barba este aproape alba, parul s-a imputinat de tot, dar privirea a ramas la fel de agera ca pe terenul de joc. Are acelasi mers apasat, iar la fiecare pas isi muta greutatea corpului de pe un picior pe celalalt. De la inaltimea celor 1,95 m ai sai, Gruia pare un urias printre mexicani. Cum a ajuns in Mexic? Ce face? Cum se poate trai departe de tara? Sunt doar cateva intrebari la care -Curentul- a aflat raspunsurile chiar la Ciudad de Mexico de la cel care a fost si este cel mai mare handbalist al Romaniei din toate timpurile.
Pionieratul
-Regretata Lia Manoliu m-a anuntat in 1978 ca plec in Mexic sa-i invat pe mexicani handbalul. Oficial, mi s-a spus ca sunt trimis pentru dezvoltarea handbalului, dar nu aveam ce sa dezvolt pentru ca in realitate ei nu aveau decat sase jucatori. Practic, am luat de la zero. O data cu mine au mai fost trimisi in Mexic pentru dezvoltarea sportului inca trei antrenori romani: Nicolae Tarchila – pentru volei, Constatin Stan – lupte si Liliana Stamatiu – gimnastica. A fost o munca de Sisif pentru ca a trebuit sa fac totul de unul singur, incepand de la trasarea terenului, dimensionat porti si terminand cu achizitionarea de mingi, formarea de antrenori si constituirea unei asociatii. Am pictat 45 de terenuri de handbal in Mexic. Timpul a trecut si incet-incet handbalul a atras tot mai multi adepti, ajungand ca astazi de pregatirea acestor sportivi sa se ocupe circa 500 de antrenori, toti fiind scoliti de mine-, povesteste, cu nostalgie, Gheorghe Gruia.
Munca de pionierat a marelui handbalist pe meleagurile mexicane a inceput sa dea roade imediat. -La putin timp dupa ce am ajuns in Mexic am preluat echipa Leonesa, care acum se numeste Pumas, aflata pe ultimul loc si pe care am reusit sa o salvez de retrogradare. Echipa era formata numai din fosti jucatori de fotbal american, iar eu eram si antrenor, si, in acelasi timp, jucator. Un an mai tarziu am introdus si handbalul feminin, pentru ca pana la venirea mea femeile nu practicau acest sport. In acelasi timp, impreuna cu David Quintos Montiel am antrenat echipa nationala masculina. Cu toate greutatile intampinate, handbalul a inceput sa aiba priza la mexicani. Cea mai mare problema a constituit-o insa lipsa mingilor si cu mare greutate faceam rost de ele. Timp de cativa ani am predat cursuri de handbal pentru antrenori in 10 state mexicane. Pentru a demara aceste cursuri am cumparat 100 de mingi si in fiecare localitate unde predam tainele handbalului dadeam cate doua mingi. Acum, cand privesc inapoi peste timp, vad ca in Mexic exista deja 24 de asociatii de handbal si inca patru sunt cu actele pe ultima suta de metri pentru constituire-, marturiseste Gheorghe Gruia. Trebuie precizat ca, intre 1998 si 1992, Gheorghe Gruia a fost antrenorul echipei nationale de handbal a Mexicului.
-Nu aveam de gand sa raman in Mexic-
-Eu nu aveam de gand sa raman definitiv in Mexic, dar cei care conduceau Romania la acea vreme m-au determinat sa raman aici. Initial, am venit pentru trei luni, fara sotie si fiica mea, Andreea, dar cand a trebuit sa reinnoiesc contractul, pentru inca sase luni, -greii- de la Bucuresti mi-au comunicat ca trebuie sa vin in tara si dupa aceea ma voi intoarce cu sotia si fiica. Atunci le-am transmis sa-i dea drumul sotiei si fiicei si dupa aceea vin sa semnez contractul. N-au vrut si am decis sa raman in Mexic. Dupa ceva timp a venit si fiica cu sotia. Repet, nu aveam de gand sa raman, dar faptul ca nu au avut incredere in mine, cu toate ca am avut o multime de posibilitati sa raman afara, m-a determinat sa nu ma mai intorc. Cu mare greutate am reusit, dupa aceea, ca sotia si fetita sa vina langa mine aici-, explica Gheorghe Gruia motivele care l-au determinat sa ramana in Mexic.
5 decembrie 1961, ziua cand a renuntat la volei pentru handbal
La ora actuala, putina lume stie ca Gheorghe Gruia a jucat volei timp de sapte ani si a debutat intr-un meci de handbal abia la 21 de ani.
-5 decembrie 1961 este ziua cand am jucat primul meu meci de handbal sub culorile clubului Steaua. Toti cei prezenti la acea partida au ramas surprinsi, deoarece se stia ca eu jucam volei. Din acea zi, handbalul a devenit viata mea. Cat timp am jucat la Steaua am castigat opt titluri consecutive de campion al Romaniei-, isi aminteste cu nostalgie Gheorghe Gruia.
-Cu Otelea ma intelegeam cel mai bine pe teren-
Gheorghe Gruia marturiseste ca era prieten cu toti colegii, atat cu cei de la echipa de club, cat si cu cei de la nationala. -Eram ca o mare familie, foarte uniti si totodata prieteni. In timpul meciurilor, cel mai bine ma intelegeam cu Cornel Otelea, iar cel mai dificil adversar era Valentin Samungi de la Dinamo. Tot timpul ii faceam zile fripte. Odata, intr-un meci, acesta m-a intrebat cand am de gand sa ma las ca sa castige si el cu Dinamo un titlu de campion.-
Dintre toti antrenorii care l-au pregatit de-a lungul timpului, Gheorghe Gruia considera ca doi au avut o mare contributie la performantele sale: Ioan Kunst Ghermanescu si Oprea Vlase.
-Pe vremea mea, toti jucam handbal din placere si puneam mult suflet. Cea mai mare satisfactie era sa castigam partida, ca atare foloasele materiale treceau in plan secund. Pentru castigarea titlurilor mondiale am primit o prima de 15.000 sau 18.000 de lei, nu mai stiu exact. Oricum, pe acea vreme o duceam bine, nu era chiar rau-.
L-a antrenat pe Hugo Sanchez
Din 1992 pana in 1994, timp de doua sezoane, Gheorghe Gruia a fost preparatorul fizic al echipei de fotbal Aquilas del America din Ciudad de Mexico. -In anul cand clubul a implinit 75 de ani de existenta, am castigat Cupa Intercontinentala, fiind cel de-al doilea trofeu din istoria Aquilas del America-. Cel mai cunoscut antrenor cu care am colaborat in acesti doi ani a fost brazilianul Falcao, iar printre jucatorii renumiti care au imbracat tricoul <vulturilor> s-a numarat si Hugo Sanchez-, marturiseste Gruia.
Prietenia cu Marian Munteanu
Gheorghe Gruia, de cand a ajuns in Mexic, cea mai mare parte a necazurilor si bucuriilor de zi cu zi le-a trait alaturi de familie, dar si de bunul sau prieten Marian Munteanu. Acum, prietenia dintre ei este atat de puternica, incat, daca trece o zi si nu vorbesc la telefon, este o drama. -Ne stiam din Romania, el venind in Mexic inaintea mea, iar de cand am sosit si eu in Ciudad de Mexico prietenia dintre noi s-a cimentat foarte puternic. Practic, suntem ca fratii-, povesteste Gheorghe Gruia. Pe langa prietenia de fier cu Marian Munteanu, marele handbalist mai are un apropiat de care cu greu se desparte, cainele Scott.
Recunoasterea valorii
Ce face acum marele handbalist? Este presedintele asociatiei de handbal a Universitatii Nationale Autonome a Mexicului – UNAM, unde este si profesor cu norma intreaga. -De 19 ani sunt profesor la UNAM, dar ei nu-mi recunosc decat 16-, sustine Gruia. Trebuie precizat ca UNAM este cel mai mare centru universitar din America Centrala si de Sud, unde studiaza peste 240.000 de studenti. In plus, Gheorghe Gruia coordoneaza intreaga activitate handbalistica din Mexic si totodata se ocupa si de pregatirea antrenorilor.
Din 1996, ca urmare a eforturilor depuse de catre Gheorghe Gruia pentru promovarea sportului cu mingea mica in Mexic, handbalul a devenit disciplina obligatorie in scoli. La ora actuala exista o liga scolara de handbal atat pentru baieti, cat si pentru fete.
Tot ca o recunoastere a muncii depuse pentru promovarea handbalului, numele lui Gheorghe Gruia se afla la ora actuala incrustat pe placa personalitatilor de la UNAM. Cel de-al doilea roman al carui nume este mentionat la renumita universitate din capitala Mexicului este al antrenorului de gimnastica Nicolae Covaci, cel care a antrenat-o un timp si pe Nadia Comaneci.
Intrebat daca s-ar intoarce in Romania, ne raspunde: -Deocamdata nu stiu, dar nu poti sti ce surprize iti rezerva viata-. Asa s-a incheiat discutia de la Ciudad de Mexico cu cel mai mare handbalist al Romaniei si al lumii din toate timpurile.
Gruia – cel mai mare handbalist al lumii
Gheorghe Gruia a jucat 127 de jocuri in echipa nationala pentru care a inscris 636 de goluri. A fost dublu campion mondial cu echipa Romaniei in 1964 la Praga si in 1970 la Paris. A fost golgheterul Jocurilor Olimpice de la Munchen unde tara noastra, din cauza unui ghinion incredibil, s-a clasat doar pe locul trei. Intre 1967 si 1973 a fost desemnat cel mai bun handbalist din lume, iar anuarul sportului mondial publicat in 1992 mentioneaza ca Gheorghe Gruia este cel mai bun jucator al tuturor timpurilor din lume.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
