Departe de lumea dezlantuita, intre munti, la 1.000 de metri inaltime, traiesc cei mai prosperi ciobani din Romania. Poiana Sibiului e un sat unic intr-o zona unica. De pe culmile ce inconjoara manunchiul de case, un ochi ager poate descoperi agatate de munte Sadul, Paltinisul, Rasinariul ori -Vama Cucului-. Locul pe unde bunicul lui Goga, preotul Bratu, l-a trecut clandestin pe Eminescu inapoi in Regat. Privirile ajung chiar si la Coasta Boacii, de unde rasinarenii spun ca se vede Romania Mare. Satul de munte, asa cum il vedea odinioara Cosbuc, se-nfiripa pieptis. Mai intai Salistea, apoi Tilisca, Rod, Poiana si, sus de tot in munte, Jina (la 1.164 de metri).
Drumul lanii
Ciobanii din Poiana Sibiului nu mai fac de mult avere de pe urma negotului cu branza. Dupa 1990, s-au reprofilat, oarecum. Lana de oaie turcana, cea cu firul lung, are mare cautare la turci. Pentru lana mioarelor din Poiana, credinciosii Coranului mana, de ani buni, convoaie lungi de TIR-uri pe soselele Sibiului. Nimic nu se obtine insa usor. -Anul asta merge rau cu lana. Ca s-o poti da, trebuie spalata. Nimeni nu mai cumpara lana nespalata. In rau nu e voie. Amenzile sunt grele. Spalam noaptea, ca bufnitele. Va dati seama ce spalat e ala! Se duce lana pe apa ziua, d*apai noaptea?-, se plange Codruta Lal, sotie de oier din Poiana Sibiului. Greutatile ciobanilor nu se opresc aici.
Cea mai grea iarna
Daca e ceva ce a dat peste cap ritmul vietii din Poiana Sibiului, este iarna ce tocmai s-a sfarsit. -Toti oierii au avut de suferit de pe urma vremii. Eu merg cu oile de 20 de ani si nu am mai tras niciodata ca-n iarna asta. O fost cea mai grea din cate am vazut. Animalele au nevoie de mancare, de pasune. Iarna asta o fost insa zapada cu nemiluita. Greu! Numai eu stiu cum m-am descurcat-, spune, clatinand amar din cap, Nicolae Lal, cioban de frunte in Poiana. Previziunile meteorologilor spun ca pentru oieri ce a fost mai greu a trecut. Poienarii au insa alta parere. -Uite, sus pe deal, cum sta zapada. P-aci pe la noi se spune ca zapada aia nu se topeste pentru ca mai asteapta ceva. O alta ninsoare-, spune poienarita Cornelia Negru, privind dealurile ce strajuiesc satul.
Necaz irakian
In fiecare an profiturile obtinute din vanzarea mieilor sporesc considerabil averile poienarilor. 2003 aduce cu sine previziuni sumbre pentru oierii margineni. In fiecare an, o mare parte a mieilor de aici ia drumul marii, spre tarile arabe. -In perioada asta vindem multi miei in partea cealalta. In Vest. Ducem in Ungaria, Croatia, Grecia sau Italia. In tarile astea se cumpara mielu* mic. Asa cum il avem noi acum. Arabii cumpara doar miei mari, trecuti de 30 de kilograme. Asa e dintotdeauna-, explica Ilie Bodea, poienar ce-si are oile la Tulcea. Acest comert, devenit deja traditie in Marginimea Sibiului, este pus insa, anul acesta, sub semnul intrebarii. Razboiul din Golf a schimbat radical datele problemei.
Pe masa lui Saddam
-Vand in fiecare an miei arabilor, dar nu primavara. Cei de acolo nu cumpara decat miei mari, trecuti de 30 de kilograme. Ai nostri au acum 10-12 kilograme. Asteptam sa-i vedem pe toti iesiti din iarna, pe pasune, la iarba, si apoi ne gandim unde-i vindem. Daca razboiu* asta mai dureaza, o sa vindem mai multi in Vest. De obicei, la arabi ducem miei de la inceputul lui septembrie incolo. Anu* asta cine stie ce va fi? Nu stiu ce-o sa facem cu mieii ramasi. Daca nu-i ducem la arabi in toamna, o sa avem intr-adevar necaz. Asa mari, cum vor fi in septembrie, nu-i mai ia nimeni. Numai arabul. Io zic ca, e, nu e razboi, oamenii trebuie sa manance. Nu?-, intreaba retoric Ilie Bodea. E unul dintre cei ce au decis sa vanda mai mult in Uniunea Europeana. Nu-si permite sa ramana cu prea multe capete spre sfarsitul verii. Daca situatia din Irak va ramane la fel de fierbinte, poienarii nu-si vor putea vinde mieii. Nici nu-i pot pastra. Nu le ajunge pasunea. Nu le ramane decat sa spere intr-un deznodamant rapid. Nu conteaza in favoarea cui. Acest lucru este mai putin important.
Filiera macedoneana
Branza, laptele si lana poienarilor au ramas aceleasi din mosi. Nici un chimical nu le-a stricat compozitia. Laptele lor nu cunoaste indoitura cu apa. Produsele lor au avut mereu cautare. Pe timpul lui Ceausescu se vindeau mai pe piata libera, mai pe sub mana. Functiona atunci o puternica filiera cu Macedonia. De multe ori, poienarii nu aveau timp sa stea prin pietele Bucurestiului pana la epuizarea intregii cantitati, de obicei foarte mare. Atunci intrau pe fir negustorii machidoni stiuti doar dupa porecle si plasau marfa. Fie prin piete, fie, in cazul oilor vii, le treceau clandestin in tarile tributare Coranului. Lana era prelucrata de femeile satului cu coloranti si intaritori naturali. Zona Marginimii e vestita pentru frumusetea cojoacelor sale.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
