RENEGATII

Studenti straini din Cluj si Iasi ai caror parinti erau ministri sau apropiati ai fostei puteri din Congo, rasturnata in urma loviturii de stat din 1997, se afla intr-o situatie fara iesire. In momentul de fata, acestia nu mai exista, din punct de vedere oficial! Fiul fostului sef al Vamilor din Congo, Brice Kibamba, student la Universitatea de Medicina -Iuliu Hatieganu- din Cluj, a fost arestat la Otopeni in urma cu o luna, tanarul spunand ca tatal sau – refugiat in prezent in Franta – este somat de reprezentantii noului regim congolez sa spuna unde a ascuns un miliard de franci francezi. Alti cinci studenti congolezi din Iasi, ai caror parinti au devenit indezirabili pentru noul regim din tara lor, pentru ca erau membri sau apropiati ai fostului Guvern, se afla, de asemenea, intr-o situatie delicata.

Vedete in tara lor

Exista si nu exista. Femei si barbati, tineri in carne si oase. Sunt in Romania de mult timp, unii de sase-sapte ani. Studenti la Iasi si Cluj, ei sunt copii ai unor oameni de vaza in tara lor, Congo (Brazzaville): ministri sau functionari de rang inalt. Toti, -fosti-. Pentru ca acum cinci ani, in urma unui razboi civil, Guvernul pe care-l sustineau a cazut. De atunci, majoritatea parintilor lor sunt refugiati sau chiar arestati. Din 1998, cei sase congolezi nu mai au viza de sedere in Romania. Ambasada tarii lor i-a abandonat.

Toti studentii congolezi din Romania provin din -lumea buna- a tarii lor. O data primita, bursa nu mai poate fi retrasa, astfel ca devine un pasaport pentru Occident. Cinci dintre cei sase renegati sunt in ani terminali la Universitatea de Medicina din Iasi, iar unul, la Cluj. Toti pot dovedi, cu notele din carnet, ca sunt primiti la cursuri. Acum, Universitatea din Iasi ii reneaga, desi admite indirect ca, o anumita perioada, a incasat taxele -oarecum ilegal-.

Studentul de la Cluj, Brice Parfait Kibamba, se afla in situatia cea mai disperata, fiind arestat in Centrul de Triere Otopeni. El spune ca si-a platit toate taxele si ar trebui sa-si continue cursurile la Medicina. Venit in Romania din 1995, el n-a avut nici o problema in primii doi ani, taxele fiindu-i platite de stat, unde tatal sau, Pierre Kibamba, era director general al Vamilor.

Dupa schimbarea regimului, in octombrie Ő97, ambasada n-a mai achitat nimic. In 1999, cei sase congolezi au fost chiar in pericol de a fi expulzati, dar a intervenit Ambasada Frantei, care a explicat ca cei legati de vechiul regim ar fi arestati daca ar fi trimisi acasa. Ca atare, li s-a acordat un fel de viza umanitara, pentru a-si continua sederea si studiile.

-Rascumparare-: un miliard de franci

Brice Kibamba a ales sa-si continue facultatea la Cluj. -Platisem si ultima transa de 1.200 de dolari, plus amenda pentru intarziere, si asteptam prelungirea vizei. Am fost amanat de mai multe ori. In 5 august 2002, am primit un telefon de la Serviciul Pasapoarte Cluj, sa ma duc dupa viza. Acolo mi s-a spus ca, de fapt, sunt arestat, ca seful Serviciului Straini din Bucuresti refuza sa-mi dea viza, deoarece am stat ilegal sase ani in Romania. Nu era vina mea ca ambasada nu platise banii, normal ca nu ii plateste, de vreme ce tatal meu a fost membru al fostului Guvern! Pentru ultimul an am platit eu, cu bani trimisi de sora mea, din Franta. O noapte am petrecut-o la Politie in Cluj, apoi m-au dus la Centrul de Triere Otopeni, unde sunt si acum. Ar putea sa ma scoata Serviciul Straini, daca ar verifica ca eu mi-am platit taxele la Cluj, sau ambasada, daca ar vrea. Dar nu vrea. Ei vor sa ajung in Congo si sa ma aresteze, ceea ce nu se intampla, pentru ca nu voi semna, iar fara semnatura mea nu ma pot trimite in tara-, a declarat Brice, telefonic, pentru saptamanalul -Cujeanul-.

Legat de motivele pentru care ambasada nu il ajuta, congolezul explica: -In tara se spune ca tatal meu, Pierre Kibamba, fost director al Vamilor, refugiat in Franta, ar tine ascuns un miliard de franci. Ar vrea sa le spun eu unde sunt banii sau sa se foloseasca de mine pentru a-l forta pe tata sa le spuna. Dar el nu are acesti bani!-.

Colegi de ilegalitate

Intr-o situatie similara, cu diferenta ca sunt liberi, se afla cei cinci colegi ai lui Brice, doi barbati si trei femei, studenti la Iasi. In 1995, Kipemosso Patience Quatorze, al 14-lea fiu al influentei familii Kipemosso, primea o bursa de studii in Romania: o taxa anuala de 3.600 de dolari si bani pentru intretinere, 250 de euro pe luna. Anul pregatitor l-a facut la Pitesti, apoi a devenit student la Bucuresti, specializarea Farmacie. In 1997, schimbarea regimului din Congo l-a transformat din copil de -stab- in persona non-grata. Atunci, pentru ca era mai ieftin si mai sigur, s-a transferat la Iasi, unde a intalnit patru conationali. -La noi, oamenii sunt foarte razbunatori. Dupa lovitura de stat din 1997, noul Guvern nu ne-a mai platit taxele. In 1998 ne-a expirat si viza. Am decis sa ramanem. Taxele se plateau diferentiat. Cei care proveneau din familii care au fost la putere pana in 1998 nu primeau bani; la restul, bursa venea la timp-, povesteste Patience.

Congolezii s-au prezentat pentru reinnoirea vizei de sedere, dar li s-a spus ca, fara taxe platite, nu mai pot beneficia de bursa. -La Serviciul Pasapoarte ni s-a explicat ca, atunci cand vom aduce chitantele cu plata taxei, ni se pune viza. Noua, celor doi baieti, ne-au luat pasapoartele cei de la Evidenta populatiei din Iasi. Fetele nu au lasat actele la Politie-, rememoreaza un alt congolez, Ngobila Qunounou.

Din 1998 pana in 2001, congolezii au abandonat cursurile, au redus cheltuielile si au asteptat bursa.

Presiuni la ambasada

Dupa trei ani au rabufnit si si-au cerut drepturile. Cu pumnul. -Am exercitat presiuni la ambasada. M-am dus acasa la consul, i-am spart usa si i-am zis sa ne dea banii pentru bursa. De ce la altii le da si noua nu? A chemat Politia si SRI-ul, dar n-au avut ce-mi face, chiar daca n-aveam viza. Nu puteau risca un incident diplomatic-, spune Kipemosso. Ngobila il completeaza: -Am protestat in fata ambasadei in aprilie 2001. Ne-au luat cu forta si ne-au dus in Centrul de Triere de la Otopeni. Fetele, Mylla si Ines, au iesit dupa doua zile, cu viza de iesire pe pasaport. Pe noi ne-au tinut doua luni-.

Dupa ce s-au revoltat, statul congolez le-a achitat taxele restante. S-au intors la facultate, unde si-au luat examenele restante. Apoi s-au prezentat la Pasapoarte, cu chitantele care dovedeau plata taxei, insa au aflat ca nu pot primi viza de sedere pentru ca statusera ilegal, timp de trei ani. -Ni s-a spus sa cerem viza de iesire si sa reintram apoi, legal-, spune Mylla Blanche, care se intreaba: -Daca nu mai suntem primiti, ce facem ?-.

De aproape patru ani, cei cinci congolezi din Iasi traiesc in clandestinitate. Viorel Scutaru, inspector principal la Pasapoarte, ridica din umeri: -Stim situatia, dar rezolvarea trebuie sa vina de la Bucuresti-. Congolezii nu au parasit orasul de sapte ani; se tem ca, in urma unui control de rutina, pot pati ca si colegul lor din Cluj.

Isi schimba des adresele, iar singurul loc unde se simt in siguranta este facultatea.

Au platit degeaba?

36.000 de dolari. Atat a incasat Universitatea de Medicina din Iasi in doi ani, inchizand ochii la scolarizarea ilegala a cinci congolezi. Cu toate acestea, prima reactie a rectorului Carol Stanciu, cand i-a fost expusa problema, a fost: -Ii exmatriculam! Adica nu-i mai inmatriculam din acest an universitar. Nu mai putem primi decat studenti care provin din statele Schengen, Canada si America.

Studentii care provin din tarile cu risc crescut, cum sunt tarile africane, vin la noi cu aprobarea Ministerului Educatiei. Cei cinci congolezi nu pot primi nici diplomele de absolvent-.

In ceea ce-l priveste pe Brice Kibamba, si situatia lui e neclara, rectorul UMF Cluj, Marius Bojita – care lipseste din tara -, declarand telefonic ca nu cunoaste cazul, dar ca se va informa si va cauta o solutie. Cert este ca nimeni nu le-a spus celor sase ca nu vor primi diploma. Sefii de la Pasapoarte au tras si oblonul la lege, pentru a evita un scandal diplomatic. Si toata lumea pare a se preface ca studentii congolezi nu exista.

Si tatal studentului din Cluj a fost arestat, in Congo

Intr-un raport de pe Internet al organizatiei Amnesty International sunt condamnate presiunile facute de presedintele Sassou Nguesso dupa preluarea puterii. Printre reprosuri se afla arestarea lui Pierre Kibamba, fost sef al Vamilor (tatal studentului Briece Parfait, retinut la Otopeni), care a fost inchis o luna fara nici un proces sau acuzatie oficiala. Fostul ministru al tineretului, Jacques Mounda Mpassi, un membru de marca al Partidului Conventia Democratilor (!), Albert Moungound, si J. Ngono, un inalt functionar bancar, nu au fost eliberati nici pana in prezent, conform Amnesty International.

Ultima solutie: refugiati politic

-Familia mea este indezirabila in Congo. Din 1997 au fost executati acolo 15.000 de oameni. Dupa rasturnarea Guvernului, familia mea a fugit in picioarele goale. Acum sunt in Franta. Daca as ajunge in Congo, nu stiu ce s-ar intampla cu mine. Nu vreau sa ma gandesc la asta. Nu vreau sa ma intorc niciodata acolo!-, povesteste, ingrozit, Kipemosso Patience Quatorze.

La randul lui, Toni Baltag, avocatul grupului de congolezi, explica: -Clientii mei exclud varianta de a cere azil politic in Romania, pentru ca ar pierde bursa. Analizam posibilitatea de a cere statului roman statutul de refugiat politic. Clientii mei au mai fost retinuti cateva saptamani la Otopeni, la Centrul de Triaj pentru Straini. Cand li s-a dat drumul, li s-a spus sa-si rezolve problema taxei, ca vor primi viza. Acum si-au platit taxele. Practic, ar trebui sa plateasca o amenda contraventionala pentru intarziere in reinnoirea vizei si sa li se aplice o noua viza. Oficialitatile ar trebui sa fie intelegatoare, pentru ca solutia avansata nu presupune incalcarea legii-.

Cine sunt ei?

– Familia lui Kipemosso Patience Quatorze s-a refugiat din Congo, dupa razboiul din 1997, in Africa de Sud, Gabon si Europa. Patience este al 14-lea fiu al tatalui sau. Un frate mai mare de-al sau a condus comisia -Bien Malaki-, care controla averile fostilor demnitari, stabilea ce bunuri au fost dobandite ilicit si apoi confisca fortat ce nu putea fi justificat. Fratele respectiv a fost si consilier al ministrului finantelor. Planuri: sa isi clarifice situatia

– Youmbi Mby Alexia Lucette provine din familia Kipemosso, fiind verisoara cu Patience. Este fiica fostului ministru al petrolului. A facut si liceul la Iasi, iar acum nadajduieste sa termine scoala. Nu vrea sa apara in fotografii, ca sa nu fie recunoscuta, arestata si expulzata

– Brice Parfait Kibamba este fiul fostului sef al Vamilor, Pierre Kibamba, arestat si eliberat ulterior. Familia lui se afla in Franta. Dorintele lui sunt sa isi clarifice situatia, sa obtina eliberarea (de o luna este retinut la Punctul de Triaj al Cetatenilor Straini de la Otopeni) si sa isi termine studiile

– Ngampold Ines Benedicte. Tatal i-a murit, iar mama – care a lucrat la Ministerul Finantelor – si trei frati sunt refugiati in Franta. Mai are un frate in Congo. Planul lui este sa se stabileasca in Occident

– Botayeke Mylla Blanche are o fetita de doi ani, mama ei e contabil-sef la Compania Nationala de Electricitate din Congo, iar tatal, inspector in Ministerul Telecomunicatiilor. Ar vrea sa se intoarca in Congo.

– Qunounou Wa Ngobila e ruda cu unii dintre cei care au condus Congo pana in Ő97. Tatal este medic, mama i-a murit in 1995. Isi doreste doar sa isi ia licenta (examenele incep in 18 septembrie) si sa revina in Congo

O istorie sangeroasa

– Actualul teritoriu al Republicii Congo (Brazzaville) – stat aflat in vestul Africii, cu o populatie de 2,9 milioane de locuitori (aproximativ cat Bucurestiul) – s-a aflat sub stapanire franceza din 1882 pana in 1960, cand si-a proclamat independenta

– In concordanta cu Africa acelor vremuri, primul presedinte al tarii, preotul catolic Fulbert Youlou, a impus un regim monopartit de stanga, bazat pe guverne militare, regim perpetuat de succesorii sai

– Un moment important l-au constituit alegerile prezidentiale din 1979, castigate de liderul Partidului Congolez al Muncii, colonelul Denis Sassou Nguesso, pe atunci in varsta de 36 de ani. El a obtinut sprijin pentru adoptarea unei constitutii marxiste, a semnat un tratat de prietenie cu URSS si a mentinut solidele relatii economice cu Franta

– Insa, ca si in celelalte tari aflate sub tutela sovietica, nivelul de trai s-a inrautatit continuu, astfel ca, in 1989, Guvernul s-a vazut obligat sa permita libera initiativa si sa recurga la privatizarea unor companii. Reformele politice au culminat in 1991, prin convocarea unei conferinte nationale care a desfiintat principalele organe ale puterii de stat si a diminuat prerogativele lui Sassou Nguesso

– In 1992 s-au organizat primele alegeri pluripartite, castigate de Uniunea Panafricana pentru Democratie Sociala, al carei lider, Pascal Lissouba, a fost preferatul congolezilor si la Presedintie. Din Guvernul acestuia faceau parte si parintii studentilor din Romania, care fac subiectul acestui material.

Razboi civil

Fostul sef al statului, Sassou Nguesso, clasat doar al treilea in cursa electorala, parea a-si fi incheiat cariera politica. In anii care au urmat insa, in Congo s-au desfasurat violente conflicte interetnice, soldate cu peste 2.000 de morti, pe fondul saraciei profunde.

– In octombrie 1995, de exemplu, presedintele congolez, Pascal Lissouba, n-a putut sa participe la cea de-a 50-a aniversare a ONU, de la New York, pentru ca… nu si-a permis deplasarea! Guvernul avea venituri lunare de 32 milioane de dolari, in timp ce cheltuielile se ridicau la 50 de milioane!

– Pe acest fond, partidele si-au inarmat suporterii, fapt ce a determinat aparitia mai multor grupari paramilitare, cele mai puternice fiind cele ramase loiale lui Sassou-Nguesso. Se credea, totusi, ca, in ciuda dificultatilor, poporul congolez se indreapta catre o societate democratica.

– Iluzia a disparut in 5 iunie 1997, cand, pe fondul unor nemultumiri crescande in randul corpului ofiteresc, presedintele Lissouba a decis sa declanseze o ofensiva impotriva militiilor private si a detinatorilor ilegali de arme. Aceasta a fost scanteia. Trupele guvernamentale au inconjurat locuinta lui Nguesso, acuzandu-l de tentativa de lovitura de stat. Lissouba a facut apel la populatie -sa sprijine fortele de securitate, care apara tanara democratie-

– Fostul sef al statului a replicat ca militiile sale erau in legitima aparare si ca Lissouba incearca sa provoace confruntari pentru a amana alegerile prezidentiale programate in 27 iulie 1997

Nguesso, victorios

– In 15 octombrie 1997, trupele lui Sassou Nguesso au preluat controlul asupra palatului prezidential, a aeroportului international si a altor puncte strategice din Brazzaville. De asemenea, principalul centru economic, orasul petrolier Pointe Noire, a fost capturat de militiile -Cobra-, sprijinite de unitati angoleze

– Lissouba a fugit din tara, iar Nguesso s-a proclamat presedinte, arestand multi sustinatori ai rivalului sau – printre acestia, parintii unora dintre studentii congolezi ramasi de izbeliste in Romania. E inutil de precizat ca printre primele masuri luate de Nguesso a fost suspendarea burselor de studiu ale copiilor simpatizantilor fostei puteri.

Interes petrolier

Franta a recunoscut victoria fostului lider comunist, iar un inalt diplomat parizian declara cinic: -Putem spune acum ca cel care va institui un nou proces democratic este, in mod sigur, Nguesso-. Dupa alte cateva zile, Guvernul de la Paris respingea categoric acuzatiile conform carora ar fi contribuit la victoria fortelor rebele, insa in ziare infloreau deja speculatiile legate de interesele din Congo ale celei mai importante companii petroliere franceze, -Elf-.

Un comitet de intelectuali francezi de origine congoleza a lansat, prin Internet, un apel disperat catre toti conationalii lor din lume. -Vrem sa va spunem ca rudele voastre din Congo-Brazzaville sunt exterminate pentru simplul motiv ca s-au nascut acolo. Autorul exterminarii este un barbar insetat de sange, pe nume Sassou Nguesso. El a fost indepartat de la putere prin alegeri generale, dar, sustinut de seful unui stat european care se pretinde crestin (Jacques Chirac – n.r.), a reusit sa stranga mii de mercenari si sa puna din nou mana pe putere prin varsare de sange, predand astfel petrolul congolez unor puteri straine. (…) Sassou Nguesso a interzis organizatiilor umanitare internationale sa ii ajute pe congolezi. Ca atare, in lipsa medicamentelor, ei sunt lasati prada foamei, setei si bolilor de tot felul-, se spune in apel.

Un dictator la ONU

In prezent, presedintele Sassou Nguesso nu mai intampina insa o opozitie viguroasa decat din exteriorul tarii, putand sa apara linistit chiar si la reuniuni ale Organizatiei Natiunilor Unite. Din perspectiva istorica, preluarea functiei de presedinte de catre Sassou Nguesso constituie un eveniment fara precedent in istoria moderna a Africii – un fost sef de stat revenit la putere cu ajutorul unei armate private.