Tatarii din Dobrogea si lumea lor

Tatarii din Romania reprezinta 0,11% din populatia tarii si cei mai multi dintre ei s-au stabilit in Constanta, Tulcea si mai nou in Bucuresti. Originari din Asia central-estica si inruditi cu turcii, majoritatea mai pastreaza si astazi legatura de suflet cu locurile din care au fost izgoniti – Crimeea. In fiecare an, pe 19 mai, ei se intorc, ca o dovada a faptului ca ei inca mai apartin acelei lumi. Tatarii dobrogeni au creat o cultura proprie inspirata din istorie si traditii in care sunt respectate atat sarbatorile nationale, cat si cele religioase.

In Romania traiesc cateva zeci de mii de turci si tatari, care zi de zi duc o lupta continua pentru pastrarea traditiilor si a identitatii nationale. Desi cei mai multi s-au nascut aici, ei au fost crescuti si educati in spiritul religiei si culturii musulmane, si incearca la randul lor sa impuna si generatiilor tinere acest mod de viata. Chiar daca convietuiesc cu romanii si tentatiile sunt la tot pasul, ei inca mai tin posturile cerute de religia islamica, mai gatesc suberek- un fel de placinta cu carne si alte mancaruri specifice si inca se opun casatoriilor mixte care impiedica perpetuarea neamului.

Ori de cate ori ajungem pe litoralul Marii Negre, ne intalnim inevitabil si cu tatarii din Romania, care se lupta de secole sa-si apere identitatea nationala. Ei au istoria si traditiile lor la care multi dintre noi nici macar nu s-au gandit vreodata si despre care iti pot povesti si ore in sir daca esti interesat sa cunosti si o alta lume decat cea in care te-ai nascut. Desi traiesc printre romani si par a se fi adaptat intru totul modului nostru de viata, dincolo de aceste aparente, ei au totusi lumea lor despre care de foarte putine ori stim cate ceva. Project on Ethnic Relations (PER), o organizatie al carei scop este sa previna conflictele interetnice, ne-a ajutat sa-i cunoastem pe acesti oameni asa cum sunt ei intre ei, in interiorul grupului lor etnic, dincolo de comuniunea cu etnia majoritara. Primul popas l-am facut in Medgidia, la sediul Uniunii Democrate a Tatarilor Turco-Musulmani din Romania, unde am fost asteptati cu suberek si ceai facut dupa o reteta numai de ei stiuta si servit in pahare speciale. Acolo am aflat si primele lucruri despre ceea ce sunt tatarii din Romania.

In Romania traiesc aproximativ 66.000 de tatari

Marea masa a tatarilor a poposit pe aceste meleaguri intre anii 1280-1310. E greu de precizat cu exactitate numarul turco-tatarilor din Romania, si asta fie din cauza ca o parte din ei s-au declarat la recensamant ca fiind turci, fie ca recenzorii i-au inregistrat ca fiind turci.

In ciuda tuturor fluctuatiilor demografice cauzate de razboaie, epidemii sau seceta, statisticile arata ca, imediat dupa Razboiul de Independenta, in Dobrogea erau 134.662 musulmani. Recensamantul din 1992 a inregistrat 54.182 turci si tatari din care doar 24.649 erau tatari. In schimb, presedintele Uniunii Democrate a Tatarilor Turco-Musulmani din Romania, Bektas Osman, a declarat ca in realitate numarul este cu mult mai mare, atingand 66.000 de persoane. Ocupatia principala a tatarilor a fost agricultura si cresterea vitelor, insa in timp ei si-au dezvoltat invatamantul in limba materna, astfel ca astazi 75% din copiii tatarilor au studii superioare, iar ocupatiile lor sunt dintre cele mai diverse: medici, conferentiari sau profesori universitari.

-S-au cam pierdut vorbitorii de tatara-

Orasul Medgidia este una dintre localitatile cele mai populate de tatari, cei aproximativ 8.500 de etnici fiind reprezentati de un singur consilier in administratia locala. In schimb, pentru ei exista doua geamii in care slujbele se tin conform traditiei de cinci ori pe zi, iar in anul 1995, in urma unui protocol incheiat intre statul roman si cel turc, seminarul musulman din Medgidia s-a transformat in Liceul Teologic Musulman, sponsorizat de guvernul de la Ankara. Pentru ca -e foarte important ca ei sa stie limba tatara-, in cadrul fiecarei scoli generale din oras se predau si cursuri de limba materna, acestea fiind sustinute de cele mai multe ori de profesori de etnie turco-tatara, dupa manuale aduse din Turcia. Eforturile depuse pentru ca si generatiile care vin din urma sa cunoasca limba s-au intensificat si mai mult in ultima perioada, intrucat, dupa cum recunoaste cu parere de rau si Bektas Osman, -s-au cam pierdut vorbitorii de tatara- si -avem copii de 7-8 ani care nu vorbesc acasa, si atunci se obisnuiesc sa vorbeasca romaneste-. Pentru a-i stimula si pe cei mai tineri sa invete limba, tatarii din Dobrogea au si doua publicatii in limba materna cu aparitie lunara, -CAS- (Tanarul) si -Karadeniz- (Marea Neagra).

La sediul Uniunii Democrate a Tatarilor Turco-Musulmani din Romania a fost creat si un spatiu de recreere pentru comunitatea musulmana din oras. Curtea interioara este locul in care, feriti de ochii curiosilor, barbatii fie joaca sah sau table, fie isi amintesc impreuna cantece din repertoriul traditional. Asa i-am gasit si noi, aliniati la masa, cu tablele in fata, aruncand zarurile si discutand despre problemele comunitatii sau despre Ramadan, cel mai sever post al musulmanilor, care avea sa inceapa peste doar cateve zile.

Geamia, cea mai veche cladire din Medgidia

Dupa ce ne-au povestit de scoala, de costume traditionale si de problemele comunitatii, ne-au invitat sa vizitam una dintre cele doua geamii din oras, construita imediat dupa razboiul Crimeii si recunoscuta azi ca fiind cea mai veche cladire din oras. Geamia de forma patrata si este construita in stil neoclasic otoman, specifica arhitecturii islamice, lacaselor de cult din Anatolia sec. XIX. Pe o tablita agatata chiar in hol era specificat faptul ca lacasul de cult -este executat din piatra de calcar fastonata manual-, iar materialul lemnos, cedru, provine din Muntii Liban. In coltul din nord-vestul geamiei s-a construit un minaret tot din piatra de calcar, inalt de 25 de metri, cu scara interioara in spirala si cu o terasa circulara in partea superioara. Acoperisul de olana pastreaza specificul arhitecturii neoclasice otomane, iar interiorul a ramas neschimbat de la constructie pastrand si azi in original toate detaliile: plafonul din lemn de cedru, coloanele, balconul si balustrade din lemn, nimberul si mihrabul. In plus, aceeasi tablita ne atragea atentia asupra faptului ca orasul de astazi a fost intemeiat in jurul geamiei si a primit numele de Medgidye, in onoarea sultanului Abdul Medgid, cel care a initiat construirea lacasului de cult.

Vineri se tine cea mai mare slujba

Zeci de metri de mocheta colorata puternic in rosu si galben a fost adusa special din Turcia pentru a acoperi intreaga suprafata a geamiei. Imamul (echivalentul preotului de la noi) ne-a explicat ca motivele imprimate in ea nu erau simple elemente de decor, ci aveau un rol bine definit: -delimiteaza locurile- enoriasilor. In partea din fata este situat mihrabul, impodobit de tot felul de lucruri colorate despre care am aflat ca este locul in care sta imamul pentru a tine slujba. In Medgidia sunt patru imami care se ocupa de cele doua geamii, iar un al cincilea a fost trimis de statul turc pentru a transmite tatarilor de aici mai mult decat stiu cei formati in seminarul din Romania. Ne-am descaltat la intrarea in biserica musulmana, la fel ca orice enorias al acestui cult, si ni s-a explicat ca nici unul dintre ei nu intra acolo fara ca in prealabil sa se fi spalat, iar pentru cei care nu au mai avut timp sa faca asta acasa, s-au creat conditii chiar in interiorul geamiei. De-o parte si de alta a holului de la intrare sunt asezate rafturi pe care se aliniaza papucii celor veniti sa se roage. Tatarii, potrivit religiei lor, trebuie sa ia parte la cinci slujbe pe zi, -programate dupa calendar-, iar cea mai importanta ceremonie religioasa se tine vinerea. Fiecare dintre ei au de indeplinit diverse obligatii in timpul zilei, insa niciodata in timpul slujbei biserica nu este goala. Un lucru interesant este faptul ca doar la ceremonia religioasa care se tine seara si la slujbele de pomenire pot sa vina si femei si barbati, femeile trebuind sa stea insa doar in spate sau la balcon. In post, slujbele se tin separat pentru femei si pentru barbati, insa toti musulmanii adulti trebuie sa posteasca din zori pana la apusul soarelui in fiecare zi a Ramadanului, a noua luna a calendarului islamic. Aceasta este pentru ei luna milei si a iertarii si reprezinta cea mai sfanta perioada din calendarul islamic.

Hagieni – o asezare tatarasca uitata de lume

La cativa kilometri distanta de Mangalia, intr-un sat uitat de lume, in care civilizatia nu a patruns vreodata iar traditiile aproape ca nu mai exista, isi duce traiul o alta comunitate de tatari. Ramasi fara scoala pentru copii, fara medic si fara imam la geamia care se mai deschide doar la sarbatorile mari, tatarii de aici mai respecta doar foarte putin din ceea ce le cere religia. Regretele ii cuprind doar atunci cand in satul ingropat in noroi si uitare mai navalesc cativa ziaristi curiosi sa afle lucruri specifice culturii lor. Abia atunci isi dau seama ca, desi cunosc foarte bine legile scrise si nescrise, nu mai respecta mai nimic din ele. In satul in care nu exista nici un alt lacas de cult in afara geamiei -popa vine numai la Pasti si la Craciun-, ne lamureste resemnata Nuri Mamburea, o tataroaica de 64 de ani. Marea ei suparare nu e nici pe departe faptul ca nu mai are unde sa mearga la cele cinci slujbe de peste zi sau ca cele aproximativ 35 de familii de tatari din Hagieni nu-si mai vorbesc limba, ci doar ca -numai de Ramadan mai aduce si la noi cineva ceva-. La doua uliti mai incolo am gasit prin gospodarie un alt tatar, Mustafa Merdin, care, tot de dragul nostru, isi aminteste de vremurile cand in sat erau doar tatari, iar gardurile erau toate din piatra. Astazi printre ei s-au mai strecurat si vreo 10-15 familii de romani, condamnate si ele sa care apa cu bidoane de la singura fantana din sat, iar gardurile de piatra au fost vandute rand pe rand pentru a mai acoperi gaurile sapate de saracie. Mustafa a mai confirmat inca o data faptul ca in acel colt de lume, pur tatarasc candva, -nu prea se mai pastreaza din traditii-. Cu toate acestea, ei nu merg nici acum cu picioarele goale, femeile nu intra in biserica, iar pe strada merg doar cu capul acoperit si fara decolteu. De asemenea, ei nu consuma niciodata bauturi alcoolice, indiferent de ocazie, masa lor fiind stropita cu sucuri, ceaiuri sau compoturi. O alta regula, despre care ne-a povestit una dintre familiile de romani este ca nici macar la masa femeile si barbatii sa nu stea impreuna. In ultima perioada insa -au inceput sa faca dupa noi masa mare sambata seara-, ne-a soptit Marieta Anghelescu. Desi romanca, ea cunoaste foarte bine obiceiurile lor, care astazi nu i se mai par atat de stranii. La fel de multe stie si despre arta culinara, insa ne-a marturisit ca -nu gatesc pentru ca nu-mi prea place mancarea lor-. Singurul lucru pe care nu a reusit sa si-l insuseasca este limba.

Istoria tatarilor din Dobrogea este in curs de publicare

Chiar daca nu mai merg de cinci ori pe zi la biserica, chiar daca nu mai vorbesc limba materna, pentru ca unii nici macar nu o cunosc, si chiar daca au inceput sa mai imprumute cate ceva din modul de viata al romanilor, nici unul dintre tatarii din Dobrogea nu-ti va spune ca e roman. Faptul ca traiesc intr-o alta societate, in care indatoririle impuse de credinta islamica sunt greu de indeplinit, nu ii schimba in nici un fel pe acesti oameni, intrucat -noi avem radacini foarte puternice in religia islamica-, dupa cum a afirmat presedintele Uniunii. In plus, si biserica de aici a fost nevoita sa se adapteze modului de viata si nu ii condamna pe cei care lipsesc de la slujbe pentru ca trebuie sa fie la serviciu. Imamul a precizat faptul ca in Coran se spune ca nu poti obliga pe cineva sa fie musulman sau sa respecte aceasta religie si ca toti cei care urmeaza invataturile bisericii lor -o fac din convingere-. Reprezentantii comunitatii din Romania, desi ingrijorati din cauza faptului ca multe lucruri s-au pierdut, sunt constienti de faptul ca -evolutia comunitatii depinde de noi, de cum ne comportam si de cat stim sa ne pastram ce e al nostru-. De asemenea, ei considera ca pentru a putea evolua trebuie sa-ti cunosti trecutul, motiv pentru care prima istorie a tatarilor din Romania este in curs de publicare.