De la jumătatea anului 2008 pånă la sfårșitul anului 2009, Autoritatea Națională pentru Protecția Familiei a Drepturilor Copilului (ANPFDC) a reușit să identifice doar 1.000 de copii care au căzut victime, în cursul anului trecut, exploatării prin muncă. Potrivit statisticilor autorității, peste 600 dintre aceștia provin din mediul urban, iar 360 din mediul rural. Un număr de 434 sunt fete și 530 sunt băieți, 749 aparțin grupei de vårstă 0-14 ani și 215 grupei de vårstă 15-18 ani. Această statistică a ANPFDC nu reflectă nici pe departe adevărul. În anul 2006, potrivit Institutului Național de Statistică (INS), un număr de 70.000 de copii erau implicați în forme grave de exploatare prin muncă. Același studiu arăta și faptul că peste 140.000 de copii participau, prin muncă, la aducerea de venituri în familie. Pe de altă parte, potrivit Biroului Internațional al Muncii, peste 150.000 de copii romåni sunt, în prezent, exploatați prin muncă. Dar cum explică ANPFDC aceste diferențe? „Ceea ce am prezentat noi este o statistică la nivel național pe care ANPFDC o primește de la direcțiile județene de asistență socială și protecția copilului, poliție, directori de unități școlare, inspectorate teritoriale de muncă“, a declarat pentru „Curentul“ purtătorul de cuvånt al ANPFDC, Izabela Popa. Aceasta a încercat să ne explice faptul că au fost identificați doar 1.000 de copii exploatați prin muncă în cursul anului trecut din cauză că „monitorizarea este la început și nu funcționează la capacitate normală“. Mai mult decåt atåt, Izabela Popa a dat vina pentru nefuncționalitatea sistemului de monitorizare și pe polițiști, pe directorii de școli și pe direcțiile teritoriale de muncă. „Le vom mai trimite o circulară pentru a ne sprijini în realizarea acestei statistici“, a declarat purtătorul de cuvånt al ANPFDC. În aceste condiții se pune întrebarea „De ce a ieșit ANPFDC cu o statistică incompletă, în care, toate datele sunt bune și frumoase?“.
