Descentralizarea invatamantului, un proiect esuat de sefii Ministerului Educatiei

De caţiva ani buni încoace, toată lumea vorbeşte despre descentralizare în toate domeniile, numai că în domeniul învăţământului descentralizarea nu a fost pregătită îndeajuns. Descentralizarea în învăţământ, în special în latura ei financiară şi administrativă, a apărut ca teorie încă din 1993. În învăţământul preuniversitar, acest proces a fost declanşat în 1999 de ministrul Andrei Marga şi îmbrăţişat de directorii de şcoli, cadrele didactice mai puţin legate de sistemul centralizat de organizare şi conducere a învăţământului şi, mai ales, de reprezentanţii administraţiilor locale.

În acest timp, s-a ajuns la concluzia că sistemul de învăţământ trebuie reformat dramatic şi se poate confrunta cu o criză în viitorul apropiat, deoarece este mult prea centralizat, din ce în ce mai incapabil să atragă noi profesionişti dedicaţi acestei activităţi şi să ofere cu adevărat stimulente pentru performanţă, informează Centrul Roman de Politici Economice. Potrivit unui studiu privind strategia postaderare dat publicităţii de Centrul Român de Politici Economice, din cauza dezechilibrelor importante care duc la o greşită orientare sau la o slabă calitate a investiţiei în capitalul uman – dezechilibre ce pot deveni din ce în ce mai dramatice – sunt necesare, cât mai repede, schimbări radicale. În caz contrar, într-un viitor nu prea îndepărtat, România se va confrunta cu consecinţele financiare şi sociale ale acestei amânări. Potrivit studiului, şcolilor trebuie să li se ofere stimulente pentru a se alinia mai bine nevoilor pieţei, în mod special către pregătirea profesională vocaţională. Finanţarea şcolilor ar putea fi condiţionată de performanţele absolvenţilor lor, bazate pe mai multe criterii, incluzând performanţa în plasarea forţei de muncă. Şcolile neperformante ar putea fi penalizate, în timp ce celor cu performanţe bune li s-ar putea acorda fonduri suplimentare.