Palme d*Or

În sfârşit, filmul bate viaţa! La Cannes, anul acesta, filmul tânărului regizor Cristian Mungiu, -Patru luni, trei săptămâni şi două zile- (povestea unui avort clandestin din timpul dictaturii) a câştigat, nici mai mult nici mai puţin -Palme d*Or- – premieră absolută pentru lungmetrajele româneşti şi succes total. Triumful lui Cristian Mungiu răscumpără astfel, pe plan internaţional, şi compensează, pe plan naţional, cele patru luni, trei săptămâni şi două zile – plus alte nesfârşite ceasuri rele – ale crizei politice absurde în care liderii politici şi-au avortat, pe rând, credibilitatea şi realismul. Jos pălăria – în faţa tinerei generaţii de cineaşti români care, de patru ani încoace, ne-au adus numai bucurii de la Cannes. Tânăra generaţie politică, în schimb, a produs numai rateuri, preluând la indigo toate malformaţiile protectorilor lor politici – care, nici ei, n-au ratat ocazia de a şi le spori. Prima întâlnire de la Cotroceni între preşedintele Băsescu şi partide a găsit ambele tabere afectate serios de rezultatul referendumului. Dacă pentru dl Iliescu scorul a constituit o surpriză – semn că dânsul a pierdut orice legătură cu realitatea, dacă a avut-o vreodată – pentru Mădălin Voicu a fost un semn că -românii şi-au pierdut spiritul şi inteligenţa-. Împuţită insultă! Adică sunt proşti fiindcă n-au votat altă cheltuială pentru alegeri anticipate pe care le-ar fi câştigat tot dl Băsescu. De unde se vede că palma dată de electorat nu i-a făcut nici mai inteligenţi şi nici mai spirituali pe protagonişti – ci mai ameţiti. Preşedintele Băsescu, de pildă, a ajuns să se creadă alesul lui Dumnezeu cuvântând în catedrale ca un epigon al lui Gigi Becali: -românii au exprimat la 19 mai voinţa lui Dumnezeu-, -Domnul vrea ceea ce vrea şi poporul român- iar -viaţa mea nu mai este a mea ci a dumneavoastră şi trebuie să vă servesc atâta timp cât sunt pe pământ-. Sincer vorbind, Becali joacă mai bine scena asta – iar imitaţiile dlui Băsescu sună penibil. Sfinte preşedinte, noi pe tine te rugăm, luminează-ţi a ta minte, lucruri bune să aflăm: respectiv, să nu-l mai amestecăm pe Dumnezeu unde nu trebuie şi să renunţăm la mesianismele politice – căci nu miros deloc a sănătate ci a păsărică la cap. Nici ceilalţi competitori n-au ieşit mai întregi din urne: PD ar depune o moţiune de cenzură împotriva Guvernului – asta aşa, ca să se facă de râs muşcându-se singur de mâini, iar premierul Tăriceanu a lansat un apel la pace şi prietenie între toţi politicienii propunându-le -să ne întoarcem la nevoile românilor-. Cam târziu! Astăzi chiar de s-ar întoarce, a-nţelege nu-i mai pot. Unde eşti luciditate cu durerea ta cu tot?