Discriminarea dintre barbati si femei s-a redus doar pe… hartie

-Discriminarea de gen este favorizata in cadrul organizatiilor din Romania-, este concluzia unui studiu lansat ieri de catre Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE), realizat prin Institutul de Marketing si Sondaje (IMAS). Mult mai grav insa este un alt aspect demonstrat de acelasi studiu: victimele discriminarii de gen nu au incredere in rezolvarea acestei probleme, preferand sa nu apeleze la instrumentele legale care le stau la dispozitie in acest sens.

Studiul -Femei si barbati in organizatii- a fost realizat de catre IMAS in perioada martie-aprilie 2006 pe un esantion de 800 de angajati si manageri – femei si barbati – din 43 de organizatii din Bucuresti – institutii, firme si companii atat din sectorul privat, cat si cel de stat. Cercetarea abordeaza pentru prima data la noi in tara analiza parerilor managerilor si angajatilor despre dimensiunea de gen pe care o implica atat situatiile legate direct de munca, cat si in alte cazuri care pot influenta decizia din cadrul organizatiilor. Din punctul de vedere al sociologilor, s-a constatat ca, la nivelul managementului institutiilor, exista o oarecare pudoare in abordarea tematicilor privind egalitatea de gen.

Promovarea se bazeaza pe opinii, nu pe criterii obiective

Parerea general valabila conform careia barbatii sunt cei preferati in posturile de conducere este confirmata si de aceasta data. Mai mult decat atat, peste jumatate din managerii din Romania spun ca ar evalua mult mai atent o femeie decat un barbat in cazul in care candideaza pentru un post de conducere. In privinta promovarii in cadrul unei companii, tendinta pe care o reflecta studiul de fata este aceea de a nu tine cont de performantele profesionale ale fiecarui candidat, parerile personale ale evaluatorului, formate in baza unor experiente anterioare, fiind criteriul de selectie.

Ignoranta

Desi majoritatea organizatiilor incluse in studiu au regulamente interne cu prevederi explicite impotriva discriminarii de gen si a protectiei maternitatii, angajatii nu cunosc decat in mica masura situatiile de discriminare si de incalcare a drepturilor pe care le au.

Mai mult, institutiile care au un rol in solutionarea problemelor de discriminare sunt cvasinecunoscute de cei mai multi dintre manageri si angajati. Situatia mai grava intervine insa atunci cand se pune problema ca persoanele care se simt lezate sa ia atitudine si sa actioneze pe cale legala pentru apararea drepturilor. In acest caz, nici macar jumatate din cei intervievati nu ar avea vreo reactie, numai 10% ar discuta cu superiorul in acest sens, un singur procent dintre ei ar apela la un avocat pentru propriile drepturi, iar majoritatea opteaza pentru cea mai facila cale de rezolvare, respectiv schimbarea locului de munca.

Situatia reflecta, pe de o parte, ignoranta oamenilor fata de drepturile pe care le au si informarea lor lacunara din acest punct de vedere; pe de alta parte insa semnalul de alarma este tras de lipsa increderii lor atat in cei care pot face ceva la locul de munca, dar mai ales in institutiile abilitate ale statului.

-Situatia e foarte grava. In Romania, egalitatea de sanse este numai la nivel declarativ; ea nu se aplica, pentru ca in acest moment nu exista politici si proceduri foarte clare-, a declarat Alina Chiriac, coordonatoare a proiectului -Sa asiguram sanse egale pentru femei si barbati la locul de munca!-, din care face parte si studiul citat.