Interzicerea discriminării școlare a rromilor – o lege utilă, prost aplicată

A devenit deja o obișnuiță ca legile din Educație, emise în ultima vreme, să fie după chipul și asemănarea inginerului-constructor Cristian Adomniței. Faptul că, anul trecut, ministrul Adomniței a emis Ordinul nr. 1540, privind interzicerea segregării școlare a elevilor rromi, în principiu, nu este un lucru rău. Însă, de la teorie la practică e cale lungă. Emiterea acestui ordin a demonstrat în primă instanță faptul că Ministerul a recunoscut existența cazurilor de segregare, precum și disponibilitatea de a stopa acest fenomen nedorit.

Ordinul obligă unitățile de învățământ să formeze numai clase mixte, cu elevi români și elevi rromi, și să se pregătească în acest sens. Adică, la intrarea în școală să fie expuse semne și materiale vizibile, scrise în limbile corespunzătoare, "prin care se urează bun-venit tuturor vizitatorilor, indiferent de grupul etnic din care provin". Numai că, această obligativitate este mai degrabă hilară decât necesară și utilă. Ordinul ministrului educației avea ca obiectiv declarat prevenirea, interzicerea și eliminarea segregării în cazul școlilor unde învață și elevi rromi. Cu toate că în articolul 2 al ordinului se prevede clar că "pentru atingerea acestui obiectiv se interzice, începând cu anul școlar 2007-2008, formarea claselor I și a V-a segregate, având preponderent sau numai elevi rromi", în cele 26 de cazuri identificate de Centrul Rromilor pentru Intervenție Socială și Studii situația este cu totul alta. Șeful Departamentului pentru Drepturile Omului din cadrul Organizației Romani CRISS, Marian Mandache, a prezentat, ieri, cazuri concrete de segregare: Școala nr. 19 (județul Dolj), Școala Atid (Harghita) și Școala nr. 3 (Neamț) – unde unitățile școlare au fost sancționate de CNCD cu avertisment. Numai că, pentru ca legile lui Adomniței să fie și respectate, ar trebui ca el să fie primul care trece la respectarea lor.