Nebunia Valentine’s Day umflă conturile agenților economici

Este oficial. La sfârșitul săptămânii trecute s-a declanșat iarăși nebunia cadourilor de Sfântul Valentin. Acest lucru este demonstrat de numeroasele târguri și expoziții organizate special pentru acest moment. Ce este de găsit la expozițiile astea? Simboluri tipice acestei sărbători menite să-i facă pe cei iubiți să suspine și să se lase cuprinși de romantism: tablouri, cărți, CD-uri, bijuterii pentru toate buzunarele. Am fost și eu din curiozitate la un astfel de târg sâmbătă. Înainte de asta, am fost și la câteva supermarketuri să văd ce se caută. Lumea s-a năpustit peste tot să caute ceva-ceva pentru jumătatea sa. Specialiștii unuia dintre aceste târguri mi-au sugerat ce să aleg și vă sugerez și dumneavoastră: așa că, dacă sunteți pasionați de artă, puteți să oferiți de exemplu un portret realizat de diverși artiști plastici. Prețul pornește de la 25 de lei, variind în funcție de dimensiuni. Spiritele mai moderne pot opta pentru fotogravuri tridimensionale prin tehnică laser. Și cei pasionați de modă ar avea ce să aleagă. Prețurile variază între 15 și 50 de lei. Și gențile și încălțămintea pot fi găsite la cele mai diferite tarife, între 15 și 200 de lei, respectiv între 50 și 250 de lei. Sau, dacă jumătatea are pretenții mai mari, ați putea să alegeți bijuterii ori parfumuri alese.

Nu vreau să fac o anti-campanie acestei sărbători a dragostei, însă din capul locului vreau să spun că sunt nedumerită. De ce trebuie să așteptăm o anumită zi din an pentru a ne arăta dragostea? De ce trebuie să umflăm peste noapte buzunarele și conturile agenților economici înfometați? Și de ce trebuie să facem lucrul ăsta într-o zi pe care a trebuit să o importăm de la americani și nu ne folosim de tradițiile noastre? În fond, avem și noi Dragobetele. Fiu al Babei Dochia, Dragobetele era sărbătorit pe 24 februarie. Sărbătoarea de Dragobete este echivalentul românesc al sărbătorii Valentine's Day. Probabil că 24 februarie însemna pentru omul arhaic începutul primăverii, ziua când natura se trezește, ursul iese din bârlog, păsările își caută cuiburi, iar omul trebuia să participe și el la bucuria naturii. Entitate mitologică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferențiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiția catolică, fiind un bărbat chipeș, un neastâmpărat și un năvalnic.

Ce spune istoria?

Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un pețitor și un naș al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ține tot anul, așa cum și păsările "se logodesc" în această zi. În această zi, satele românești răsunau de veselia tinerilor și de zicala "Dragobetele sărută fetele". Sunt multe credințele populare cu referire la Dragobete. Astfel, se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, și mai ales de febră, și că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelșugat. Îmbrăcați de sărbătoare, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau să caute, prin păduri și lunci, flori de primăvară. În sudul României, adică în Mehedinți, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit "zburătorit", urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate de a afla ce nunți se mai pregătesc pentru toamnă. Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar și de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale, pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. O altă tradiție spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană, numită Năvalnic, de Maica Precistă, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce și ei cărările.