Noul rector al Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, acuzat de plagiat

Deși în alte țări președinții își dau demisia din funcție în urma acuzațiilor de plagiat, în România plagiatul este la mare cinste chiar la nivel înalt universitar. Astfel, noul rector al Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, prof. univ. dr. Ramona Lile, este, conform analizei specialiștilor consultați de Ziua de Vest,   autoarea unor lucrări suspectate de plagiat.

Ramona Lile a avut  o ascensiune fulminantă: în numai zece ani de zile, de la secretară a ajuns rector, cu peste 35 de cărți și cursuri universitare, datorită susținerii de care a beneficiat din partea rectorului de trei mandate, Lizica Mihuț. Potrivit Ziua de Vest, Ramona Lile a fost împinsă din spate de Lizica Mihuț, care și-a prezentat în fața colegilor susținerea clară pentru cea care, apoi,  a fost aleasă noul rector al universității de stat arădene. Recent și ministerul Educației a validat alegerile  și, prin urmare, Ramona Lile este rector cu acte în regulă.

 Analiza experților consultați de jurnaliștii arădeni  în cazul a doar două dintre lucrările publicate de noul rector scoate la lumină faptul că „opera” noului rector este de fapt un plagiat ordinar, sursele fiind opere autentice ale altor autori de prestigiu din țară, copiate fără rușine, sau surse de pe internet, care nu sunt accesate nici măcar de studenți sau elevii de liceu mai leneși, datorită precarității materialului științific sau lipsei sursei de documentare. Vom prezenta primul caz de plagiat, în care Ramona Lile a copiat aproape în întregime un volum apărut în Editura Economică, în anul 2004.Conform DEX, plagiatul înseamnă: „Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. – Din fr. plagiat. ( DEX '98 1998)”. Deci, pentru a acuza pe cineva de comiterea unui plagiat, este suficient să demonstrezi că una din operele sale este identică, total sau parțial cu altă lucrare, folosită drept sursă. În cazul Ramona Lile, a fost analizat  volumul „Management strategic” (autor unic), apărut în anul 2011, la Editura Guttenberg Univers din Arad. Aparent, este vorba despre o operă științifică solidă, cu un bogat material documentar, conform notelor de subsol sau bibliografiei vaste. O analiză mai atentă efectuată de către specialiști ne demonstrează ușor că mare parte a volumului, capitole întregi, sunt identice cu capitole din volumul „Management strategic”, apărut în anul 2004, la Editura Economică, avându-l ca autor pe Ion Popa. Mai mult, așa cum se va vedea, bibliografia acestuia este prezentată drept bibliografie a Ramonei Lile, deși citările sunt preluate efectiv din volumul copiat.

 Firme în loc de organizații

Capitolul 3 al volumului Ramonei Lile, „Strategia organizației”, este în mare parte identic cu primul capitol omonim al lucrării lui Ion Popa. După o scurtă introducere, din aliniatul 8, textul celor două lucrări devine cvasi-identic. Prima contribuție personală a autoarei arădene apare în prima frază, în care termenul „firmele” din lucrarea lui Popa este înlocuit cu „organizațiile”: „….firmele încep să conștientizeze tot mai mult nevoia unei gândiri strategice coerente care să le permită să concureze cât mai avantajos pe diferite piețe…” (Ion Popa,  vol. cit., pag. 20) sau „… organizațiile încep să conștientizeze tot mai mult nevoia unei gândiri strategice coerente care să le permită să concureze cât mai avantajos pe diferite piețe…” (Ramona Lile, vol. cit, pag 76). Este singura diferență între cele două lucrări. Chiar și pasajele subliniate de Ion Popa apar subliniate identic în lucrarea Ramonei Lile. Mai mult, Ramona Lile preia referințele bibliografice ale autorului copiat.

Copy-paste

O prezentare a tuturor pasajelor copiate de Ramona Lile din cartea lui Ion Popescu ar însuma zeci de pagini, pentru că ar fi de fapt vorba despre transcrierea cvasi-identică a celor două lucrări. În fapt, este vorba despre copierea integrală a capitolelor 1, 2, 4, 6, 7, 8 din volumul semnat de Ion Popa, care devin, respectiv, capitolele 3, 4, 5, 6, 7 și 8 din volumul semnat de noul rector al Universității „Aurel Vlaicu” din Arad. Diferențele, spun experții, țin mai mult de punerea în pagină sau aruncarea de note bibliografice în text, mare parte dintre ele nefiind, evident, rezultatul vreunei cercetări a autoarei, ci doar preluări din bibliografia autorului plagiat. Contribuții originale au fost și schimbări de ordine ale unor capitole, pentru a păstra aparența de originalitate. Cu asemenea rectori, nu-i de mirare că apar anual absolvenți pe bandă rulantă, absolvenți care nu fac altceva decât să îngroașe rândurile șomerilor din România.

Olga Dumitrescu