Mai multe sate din judetul Alba sunt in pragul disparitiei. In ultimii 20 de ani, depopularea a ajuns de necontrolat, unele localitati fiind efectiv sterse de pe harta. Candva prospere si populate, sate precum Craiva (comuna Cricau), Zaries (Mihalt) sau Sesuri (Almasu Mare) mai au acum doar unul sau doi locuitori! Statisticile arata ca nu mai putin de 54 de localitati au sub 100 de locuitori. Populatia altor 100 de sate este in scadere vertiginoasa. Explicatiile sunt -clasice-: lipsa locurilor de munca, imposibilitatea de exprimare a tineretului (doua motive ale exodului spre zonele urbane), poluarea, lipsa drumurilor, a curentului electric, izolarea.
Primarita ruinelor
Intre localitatile cu maximum… doi locuitori se remarca satul Zaries, din comuna Mihalt, situat pe malul stang al raului Mures. O singura batrana, de peste 60 de ani, mai vegheaza ruinele falnicelor case de odinioara. Acum, Zaries nu mai exista pe nici o harta a judetului Alba, iar unica locuitoare este numita de cei care mai vin sa-si lucreze pamanturile din zona -Primarita ruinelor-. Daca la Zaries depopularea are un motiv natural – alunecari de teren foarte puternice, la Craiva si Sesuri, cauzele parasirii caselor parintesti sunt umane. In ambele sate mai exista doar cate o familie, sot si sotie, in varsta de 70-80 de ani, care rezista eroic departe de civilizatie, cu amintirea sezatorilor de altadata. Vecinii au plecat la oras, in speranta unei vieti mai bune, insa cele doua familii n-au vrut cu nici un chip sa-i urmeze, nici pe ei, nici pe copiii lor, pur si simplu din dragoste fata de pamantul pe care au vazut lumina zilei…
Izvoare pe ulite
Catunul Sesuri e asezat la noua kilometri de centrul comunei Almasu Mare, din Apusenii Zlatnei. Jumatate din distanta poate fi parcursa cu autoturismul de teren, prin sute de hartoape, pana undeva deasupra Exploatarii Miniere Hanes. Apoi, pe o poteca abia vizibila din iarba, continua -drumul- spre satul uitat de lume. Inainte de Revolutie, aici locuiau 13 familii. Acum e doar una, cu doi batrani. Nu sunt obisnuiti cu musafirii. Au ceva rude pe la oras, dar nu i-a mai cautat nimeni de multa vreme.
Casele, ce a mai ramas din ele, vechi, cu acoperisuri din paie si chirpici, ar trebui transportate intr-un muzeu al satului, inainte de a se prabusi. Sunt insa si cateva mari, solide, peste care parasirea inca nu a lasat urme. Vegetatia, in schimb, stapaneste satul. Pe fostele ulite susura izvoarele ce si-au ales singure cursul, dupa ce oamenii au plecat definitiv.
Linia de tensiune arata calea spre singura casa locuita din sat. In salbaticie, e singura posibilitate sa nu te ratacesti. In fata casei, o femeie si un caine ne privesc nu prea prietenos. Femeia intra in casa trantind usa. -Nu discut cu voi, vrei sa ma vada fiica-mea de la Alba cum stam si ne chinuim aici? Am ajuns sa stau singura-n sat.-
-Americanii ne fac someri-
Vine si barbatul proprietaresei, fost miner la Hanes peste 30 de ani, ceva mai comunicativ. Conversatia se infiripa cu greu. Mos Gheorghe are o explicatie de sociolog, referitor la moartea satului. -Satul asta a trait foarte bine pe vremuri. Comunistii le-au dat la oameni sa munceasca si de locuit. Acum vin americanii sa ne faca someri. In *46, cand am venit aici, erau 13 familii, cu copii si gospodarii ca lumea.-
De vreo doi ani, Gheorghe si Saveta n-au mai vazut chip de om prin Sesuri. Cel mai rau le-a fost iarna din 2000. -Zile la rand am facut carari, ca o fost zapada pana la gat.- Desi au unde se muta la oras, nu vor sa plece din catun pana la sfarsitul zilelor. Obisnuinta de a comunica doar intre ei i-a facut sa respinga automat orice alta discutie. Dar ultimul mocan nu si-a pierdut omenia. Mos Gheorghe urca in pod si coboara cu o sticla de jumatate cu tuica de prune -de la mama ei-. -S-o aveti pe drum, ca nu-i chiar scurt-, zice in loc de -la revedere-…
Suflete in salbaticie
In 1990, comuna Almasu Mare avea 3.000 de locuitori, iar acum mai numara doar 1.824 de suflete. In satul Bradet erau 130 de locuitori, functionau o scoala si un magazin plin cu de toate pentru sateni. Acum, Bradetul e doar o ruina, in care isi duc batranetile 17 oameni. Pe vremuri existau doua colonii miniere in zona, Albini si Hanes. Activitatea primeia s-a redus in totalitate, iar in cea de-a doua mai rezista putini mineri care nu fac naveta. Comunicatiile sunt slabe, transporturile infernale, locurile de munca lipsesc, dar si poluarea din zona Zlatnei i-a alungat pe multi in locuri fara praf si pulberi sedimentabile. De circa un an si jumatate, populatia tinde spre o oarecare stabilizare. Pana atunci insa, Gheorghe si Saveta din Sesuri, alaturi de ceilalti 17 oameni din satul Bradet, traiesc ca pustnicii, in salbaticie, fara sa dea vina pe nimeni si pe nimic…
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
