Salvatori de vieti omenesti

Specialistii afirma ca la patru minute de la oprirea cordului si sistarea circulatiei sangelui, din lipsa de oxigen, in creier apar leziuni ireversibile care marcheaza instalarea mortii biologice, celulare. Pana ajunge Salvarea, putem deveni oricand salvatori de vieti omenesti.

Pozitionarea victimei si etapele mentinerii functiilor vitale

Prin resuscitarea cardiorespiratorie-cerebrala se urmareste: in prima etapa, numita a suportului vital bazal, realizarea oxigenarii creierului prin restabilirea artificiala a circulatiei si a ventilatiei; in a doua etapa, a suportului vital avansat, reluarea activitatii cordului si a ventilatiei; in etapa a treia, a suportului vital prelungit, resuscitarea cerebrala si mentinerea functiilor vitale prin terapie intensiva postresuscitare. Ultimele doua etape sunt de competenta specialistilor, dar prima poate fi efectuata de oricine, la locul producerii accidentului (in acele prime patru minute) si nu necesita nici un fel de aparatura.

1. Evaluarea starii de constienta a victimei este primul lucru care se face. Ne putem da seama daca este constienta sau nu prin raspunsul la stimuli verbali (-esti in regula?-) sau tactili (scuturare usoara a umarului). In cazul traumatismelor, in care se suspecteaza fracturarea coloanei cervicale, nu este indicata miscarea victimei din pozitia in care se afla, pentru ca este posibila fie agravarea leziunilor, fie sectionarea maduvei, care are ca rezultat paralizia mainilor si a picioarelor. In acest din urma caz, se imobilizeaza capul, se mentine fruntea in pozitie fixa cu palma unei maini si cu cealalta mana se scutura usor umarul.

2. Daca victima este constienta, se tine sub supraveghere, iar daca este inconstienta, se apeleaza mai intai Serviciul Medical de Urgente, apoi ne ocupam de ea.

3. Se aplica ABC-ul resuscitarii cardiorespiratorii, adica: A – mentinerea libertatii cailor aeriene (airway control); B – respiratie (breathing) si C – circulatie (circulation).

In vederea oxigenarii creierului, trebuie intreprinse de urgenta, in primele patru minute din momentul producerii stopului cardiorespirator, masuri de restabilire artificiala a circulatiei si ventilatiei. Acestea trebuie aplicate de martorul la accident pana la aparitia echipei medicale. Daca resuscitarea cardiorespiratorie-cerebrala este inceputa de martor in primele patru minute si continuata de medic in primele opt minute, sansele de supravietuire a victimei (bolnavului) sunt de 60%. In situatiile in care masurile de resuscitare se aplica dupa patru minute de catre martor si dupa opt minute de catre medic, sansele de supravietuire scad la 19%.

Masuri de urgenta

– Inec – Moartea in cazul inecului se produce din cauza asfixiei, determinata de patrunderea apei pana in alveolele pulmonare si de obstructia cailor aeriene. Dupa ce se scoate victima din apa, daca ea este constienta si nu are probleme respiratorii, se intinde, se supravegheaza, se cheama Salvarea. Daca nu respira si nu are puls, se alerteaza Salvarea si se aplica imediat ABC-ul resuscitarii cardiorespiratorii (la copiii mai mici de 8 ani se incepe resuscitarea si apoi, dupa circa un minut, se alerteaza Salvarea). In caz de accident prin saritura in apa, se suspecteaza o leziune de coloana cervicala si, la efectuarea manevrelor, trebuie avut in vedere acest lucru. Victima nu se transporta la spital pana nu respira si are puls. Spitalizarea este obligatorie, pentru ca, la cateva ore de la imersia in apa, pot aparea leziunile pulmonare (edem pulmonar).

– Infarct miocardic – Se anunta imediat Salvarea, se aplica ABC-ul resuscitarii cardiorespiratorii, in caz de lipsa a respiratiei si a pulsului.

– Electrocutare – Decesul se poate produce din cauza tetanizarii (contractiei permanente) a muschilor respiratori, efectului pe care curentul electric il are asupra sistemului nervos, leziunilor traumatice generate de contractiile violente ale musculaturii sau caderile de la nivel. Primele masuri vizeaza intreruperea contactului victimei cu sursa de curent electric, apoi se apeleaza Serviciul de Ambulanta. In caz de moarte clinica (absenta respiratiei si a pulsului), se trece rapid la ABC-ul resuscitarii cardiorespiratorii.

– Arsuri – Victima se transporta imediat la spital.

– Epilepsie – Pacientul este impiedicat sa-si muste limba (se introduce un obiect – de exemplu o curea, intre dinti); se apeleaza medicul. Hemoragie digestiva – daca este constient, pacientul se transporta la spital. In absenta respiratiei si a pulsului se aplica ABC-ul resuscitarii cardiorespiratorii, avand grija (din cauza pierderii de sange) sa se ridice picioarele la un unghi de 60-80 de grade cu trunchiul. Astfel, circa un litru de sange din membrele inferioare se intoarce la inima.

– Intoxicatie – Se cheama Salvarea; daca victima este fara respiratie si puls – din nou ABC-ul resuscitarii cardiorespiratorii. In caz de intoxicatie cu monoxid de carbon, in incaperea respectiva nu se aprinde lumina sau o lanterna etc.; victima e scoasa din mediul respectiv. De asemenea, in situatiile de intoxicatie cu substante organofosforice (verde de Paris) nu se face respiratie gura la gura, pentru ca exista pericolul ca si reanimatorul sa se intoxice.

– Traumatisme – Se respecta acelasi algoritm, se observa daca victima este constienta, respira, are puls; daca nu – ABC-ul resuscitarii cardiorespiratorii; se incearca oprirea hemoragiilor, prin comprimare, aplicare de garou; fracturile se imobilizeaza inainte de transportul victimei; se recomanda miscari adecvate in caz de leziune a coloanei vertebrale.

– Aspirarea corpilor straini – Daca victima este constienta, va fi solicitata sa tuseasca puternic. In cazul in care corpul strain nu se mobilizeaza prin tuse, reanimatorul trece in spatele victimei (aflata in picioare sau in pozitie ??, aplicand un pumn imediat sub stern si cu cealalta mana pusa peste prima realizeaza compresii abdominale puternice, repetate, pana ce corpul strain este indepartat. Comprimarea abdomenului impinge in sus diafragmul si favorizeaza mobilizarea corpului strain din caile aeriene. In cazul unui pacient inconstient, acesta se asaza pe spate, pe un plan dur, reanimatorul il incaleca si cu podul palmelor, puse una peste alta, cu degetele incrucisate si ridicate, apasa brusc in regiunea de sub stern. Dupa cinci-sase compresiuni consecutive, se verifica daca acel corp strain s-a mobilizat, prin deschiderea gurii si curatirea faringelui cu degetul (la copii nu se face curatirea -oarba-, cu degetul, a cavitatii bucale, deoarece exista riscul ca respectivul corp sa fie impins in caile respiratorii). Apoi se incearca ventilarea pacientului. Manevra descrisa nu se aplica femeilor insarcinate (se prefera apasari toracice, pe jumatatea inferioara a sternului) si la copiii sub un an. La acestia din urma se recomanda aplicarea de compresiuni la nivelul spatelui, intre omoplati.