Satul natal al lui Emil Boc – invaluit de mistere

Satul natal al lui Boc, invaluit in mistere, satul Rachitele, comuna Margau, are doua legende care s-au inradacinat atat in constiinta localnicilor, cat si in cea a sutelor de turisti care viziteaza anual zona. Este vorba de legenda cascadei Valul Miresei si cea a Pietrelor Albe, care se afla deasupra acesteia.

Mireasa indurerata

Gheorghe Bogdan, presedintele Asociatiei -Valul Miresei-, spune ca legenda cascadei cu acelasi nume a auzit-o inca de mic de la batranii satului. -Se spune ca o tanara mireasa, necajita ca mirele a parasit-o in pragul nuntii, s-a aruncat din varful cascadei. De acolo si numele de <Valul Miresei>, de la mireasa care si-a pierdut viata in vartejul puternic al cascadei-, spune Bogdan. Se presupune ca mireasa ar fi fost de vita nobila, fapt ce ar putea fi adevarat, dat fiind ca familia de grofi Banffy si-a petrecut mult timp in castelul lor din satul Cuciulat, tot in comuna Margau.

Zona crepusculara

Desi cascada este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale satului, o alta legenda care intra in zona crepuscularului atrage turisti si chiar cercetatori la Rachitele. Este vorba despre Pietrele Albe, o serie de roci de culoare alba, asezate undeva in amonte de cascada Valul Miresei. Pietrele Albe au devenit cunoscute deoarece se spune ca peste ele, -cand vremea e posomorata-, se formeaza dintr-o data o ceata alba sau -pacla alba-, cum ii spun localnicii. Ceata se depune insa numai la nivelul solului si ciobanii locului au povesti paranormale legate de acest fenomen.

Ciobanii sustin legenda

Unii baci din Rachitele au povesti legate de bunici sau unchi care fie au disparut in ceata misterioasa, fie si-au pierdut mintile. Unele din aceste legende legate de Pietrele Albe sunt mentionate in cartea lui Gheorghe Nica, -Dezlegarea misterelor-, carte din care Gheorghe Bogdan si-a facut copii xerox.

-In stanga noastra a aparut (n.r. – ceata alba) apoi un fel de bulgare stralucitor, ce se tot marea, pana a ajuns la un cerc mare, aproape cat roata morii-, povesteste baciul Pricu despre bulgarele care l-a inghitit pe bunicul sau cu magar cu tot.

Potrivit unor marturii mentionate in aceeasi carte, la fel ca si in povestile cu spirite malefice, aerul se raceste brusc si devine mai curat la aparitia cetii misterioase. Intrebat daca a vazut vreodata -ceata alba-, Gheorghe Bogdan spune ca nu si ca nici nu cunoaste pe cineva in sat care sa fi pomenit vreodata de o asemenea experienta.