Scumpirea gazelor falimenteaza micii sticlari

Sticlarii din Buzau sunt singurii din Europa care mai produc obiecte de sticla de tipul Galle. Pana de curand, cand au inceput si chinezii sa reia aceasta tehnica, erau chiar unici in lume prin ceea ce realizau. Sticlaria, unul dintre domeniile care promoveaza imaginea Romaniei in lume, a ajuns sa fie pe cale de disparitie. Multi dintre micii producatori nu au reusit sa mai ramana pe piata in urma scumpirilor repetate de la gaze, iar cei care au rezistat nu stiu cum vor reusi sa mearga mai departe.

Obiectele facute dupa tehnologia Galle sunt realizate suta la suta manual. Procesul de modelare porneste de fapt de la realizarea unui -sandwich- prin suprapunerea unor straturi de sticla de diverse culori, care apoi urmeaza sa fie sculptate. Este poate cea mai complicata modalitate de prelucrare a sticlei, intrucat sculptura se realizeaza printr-un proces chimic. Valoarea unui obiect decorativ creste proportional cu numarul de straturi in care a fost lucrat.

Prelucrarea sticlei – o traditie in Buzau

Buzaul este recunoscut pentru realizarea obiectelor din sticla. Scumpirile repetate la gaze au dat peste cap industria dezvoltata in zona. Daca anul trecut erau inregistrate 30 de firme, acum au mai ramas doar 12. Dumitru Asiminei este unul dintre producatorii care au reusit sa ramana pe piata, insa a fost nevoit sa faca o serie de sacrificii. A inceput afacerea in 1998, pentru ca era pasionat de sticla. A pornit la drum cu doar cinci angajati, care lucrasera pana atunci la cea mai importanta fabrica de profil din localitate. Astazi este al doilea producator ca importanta, avand o cifra de afaceri de aproximativ 8,5 miliarde. Obiectele fabricate de el se vand sub marca inregistrata si sunt cunoscute peste hotare, fiind prezente la toate targurile internationale de profil.

80% din productie merge la export

Producatorul roman a preluat tehnica Galle, dar si-a creat propriile modele care se vand la fel de bine, mai mult in afara decat in tara, si asta nu pentru ca multi romani nu-si permit achizitionarea lor. Pretul unui Galle la noi variaza de la 15-20 de euro si poate ajunge pana la 150-200 de euro, in functie de marime, de model si de numarul straturilor in care a fost lucrat. Astfel, vanzarea sticlariei Galle pe piata romaneasca este destul de redusa, in conditiile in care la casele de licitatii din strainatate se platesc si zeci de mii de euro pentru astfel de obiecte de arta, ce-i drept, originale. Aproape la fel de bine se vand si reproducerile si acesta este motivul pentru care 80% din productia romaneasca merge spre export.

Pierderi de 60% din profit din cauza scumpirii gazelor

Pentru productia lunara, fabrica lui Dumitru Asiminei consuma 30.000 metri cubi de gaze. Abonamentul impus initial il costa 25 milioane de lei lunar. A urmat o noua scumpire a metrului cub de gaz, de la 5.000 la 8.000 de lei, care a dus la costuri de productie uriase, imposibil de suportat de cei mai multi dintre producatori. Chiar si fabrici mari s-au trezit in faliment. Dumitru Asiminei a ramas pe piata, insa a fost nevoit sa inchida unul dintre cuptoare si inevitabil sa reduca numarul de angajati. Pierderi foarte mari s-au inregistrat si din cauza revalorizarii leului si s-a ajuns astfel la solutii extreme, in care mai multe fabrici inchiriaza un singur cuptor.

Nici unul dintre micii intreprinzatori nu-si face planuri de extindere in urmatorii ani, pentru ca nici unul nu are singuranta ca peste cinci ani va mai exista. Fiecare duce o lupta pentru supravietuire, dupa cum ne-a marturisit Dumitru Asiminei. Una dintre solutii ar fi retehnologizarea fabricilor. Dotarea cu echipamente moderne, care sa reduca consumul si care sa se incadreze in standardele de mediu impuse, ar fi solutia ideala, dar nici unul dintre producatorii romani nu are bani pentru asemenea investitii. Ei spera sa gaseasca mai multa intelegere la autoritati, intrucat singura scapare ar fi reducerea taxelor pentru locurile de munca. Daca acest lucru nu se va intampla, disparitia sticlariei romanesti nu va mai fi doar un pericol care ameninta, ci o realitate care va mai lasa alte cateva sute de persoane fara un loc de munca.