Sapte ani din viata. Atat a petrecut in sala de operatie seful Clinicii de Chirurgie de la Spitalul **Sf. Spiridon** din Iasi, prof. dr. Eugen Tarcoveanu, in cei 40 de ani de activitate medicala.
Seful Clinicii a III-a Chirurgie de la Spitalul -Sf. Spiridon-, prof. dr. Cristian Dragomir, si-a petrecut aproape sapte ani din viata cu scalpelul in mana.
Chirurgul nu este un om normal, nici macar din punct de vedere medical. Toti au pulsul ridicat si traiesc stiind ca, in orice clipa, un pacient poate avea nevoie de indemanarea si priceperea lor.
De luni pana vineri, in fiecare saptamana, profesorul Tarcoveanu opereaza intre patru si cinci ore zilnic. A operat in intreaga sa cariera cateva mii de pacienti.
-Fac cate doua-trei operatii zilnic sau poate chiar mai multe. Stau in sala, in fiecare zi, intre 8.30 si 13.00, depinde insa de gravitatea operatiilor. Poate fi si mai mult timp-, povesteste prof. Tarcoveanu, care a realizat peste 7.000 de operatii.
**Momentul cel mai greu: cand mi-a murit primul bolnav**
In ultimii 40 de ani, profesorul Dragomir a intrat in fiecare zi in sala de operatie, petrecandu-si aici ore intregi. De dimineata de la ora 9.00, dupa raportul de garda, si pana la vizita de la 13.30 sau chiar mai tarziu, Dragomir taie, coase, repara, vindeca. Inainte de fiecare operatie, el isi face un plan al interventiei, iar pentru relaxare se gandeste, de exemplu, la fotbal.
-Momentul cel mai greu a fost cel in care mi-a murit primul bolnav. Era un pacient cu cancer de colon, avea si ciroza. I-am scos tumoarea, dar a facut niste complicatii si l-am pierdut. Acest lucru m-a marcat destul de mult-, povesteste chirurgul.
Universul chirurgului = pacientul
Un alt barbat a carui viata se desfasoara, daca nu chiar se confunda, in sala de operatie este profesorul doctor neurochirurg Nicolae Ianovici. Din 1964, adica de 39 de ani, Ianovici isi petrece in medie cinci ore pe zi numai in sala de operatie. Sunt insa zile in care numai o singura operatie poate dura chiar 10 ore, timp in care universul neurochirurgului se reduce doar la pacientul de pe masa de operatie, a carui viata depinde de mana lui.
-In toti acesti ani, cred ca am facut aproximativ 25.000 de operatii. Ultimul dosar pe care l-am facut in legatura cu acest aspect a fost in urma cu patru ani, iar cifra exacta pe atunci era de 20.000 de operatii. De atunci cred ca s-au mai adunat cel putin o mie-, crede neurochirurgul, care de abia iesea din sala de opratie.
Profil de chirurg: stresat, n-are voie alcool, telefon mobil deschis
Dupa ani intregi care i-au prins in sala de operatie, acesti medici mai sunt totusi miscati de suferinta unui pacient.
-Un tanar student cu cancer de colon recidivat te impresioneaza. In fiecare zi te gandesti ca intri in sala si pacientul poate sa moara. La un numar de operatii poate aparea o moarte subita. Am avut mai de mult la Pascani o fetita de sase ani calcata de un ARO, care era in soc hemoragic si pe care am operat-o fara anestezie, i-am scos un rinichi, dar am salvat-o-, isi aminteste Tarcoveanu.
In chirurgie pot exista tot timpul surprize, cel care tine bisturiul in mana trebuind sa stie tot timpul unde sa se opreasca in dorinta de a face bine.
-Totul a decurs perfect la un bolnav si el nu merge bine, iar altul care zici ca nu mai are nici o sansa merge bine. E ceva deasupra noastra-, sustine Tarcoveanu.
Dedicati chirurgiei, acesti medici au renuntat de multe ori la orele petrecute in familie sau cu prietenii. -Nu ai viata de familie, lucrezi sub stres, nu pot sa plec in concediu cand vreau, trebuie sa am tot timpul telefonul deschis, noroc ca se mai descarca. De trei-patru ori pe saptamana ma cheama la spital cand sunt cu familia. Un chirurg nu consuma alcool, pentru ca la orice ora poate fi chemat, se urca in masina si pleaca. Noi suferim de tahicardia chirurgului, pulsul este peste 100, fata de 60-80, cat este normal-, a mai spus seful Clinicii I Chirurgie.
Intai scade tensiunea medicului, apoi a pacientului
Fiecare chirurg are o mare nemultumire: ca exista boli incurabile, de care ei nu ii pot vindeca pe pacienti. -Ai si posibilitati miraculoase, dar nu esti Dumnezeu. Nu putem lua viata, dar nici a exagera in dorinta de a face bine. Suntem si noi limitati si asta ne nemultumeste cel mai mult. Totusi, in 40% din operatiile pe care le facem salvam viata. Sunt cazuri care ar muri daca nu le-ai opera. Prelungim viata-, a marturisit profesorul Tarcoveanu.
Cu toate ca operatiile necesita multa putere de concentrare, atat chirurgii, cat si neurochirurgii mai stiu sa mai si rada atunci cand isi amintesc diferite situatii de risc sau critice prin care au trecut profesional. -Intr-o sala de operatie, primul caruia ii scade tensiunea este neurochirurgul si apoi pacientul. Si asta din cauza faptului ca este nevoie de multa concentrare. De-a lungul timpului au fost insa si situatii care au solicitat si o prezenta de spirit de moment-, sustine Ianovici. El isi aduce aminte mai ales de anumite situatii pe care le-a trait pe vremea cand neurochirurgia era o sectie a Spitalului -Socola-. -Eram de garda si m-au chemat de urgenta in curte pentru ca o pacienta abia adusa cu caruta avea nevoie sa nasca. Nu a mai fost timp decat sa pun mana pe bisturiu si sa aprind bricheta. Asa a nascut acea femeie, la lumina brichetei pe care o aveam din fericire in buzunar. Dupa ce s-a terminat totul, nu au fost complicatii, iar copilul a fost la fel de sanatos ca unul care s-ar fi nascut intr-o sala de nasteri-, ne-a povestit zambind profesorul Ianovici.
Chirurgii pensionari, care mai sunt acum doar profesori consultanti si mai opereaza o data sau de doua ori pe saptamana, au realizat cate 12.000-13.000 de operatii, adica si-au petrecut in sala 10 ani din viata.
(G.N., C.T.)
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
