+2,5 grade Celsius = 1 miliard de muritori de foame

Urşii ies din hibernare în mijlocul iernii, la Moscova se înregistrează cele mai înalte temperaturi din ultimii 140 de ani, iar proprietarii de hoteluri din Carpaţi până în Alpi îşi văd afacerile spulberate.

Schimbările climatice au efecte din cele mai diverse pe toate continentele lumii iar capii politicii şi economiei mondiale taifasuiesc la Davos punând la cale clima pentru următorul secol.

Schimbările climatice sunt consecinţa directă a acţiunilor oamenilor din ultimii 150 de ani. Atmosfera terestră acţionează ca un strat protector al Pământului, permiţând căldurii solare să pătrundă şi eliberând-o uşor. Fără ajutorul acestui strat, căldura ar -ricoşa- din pământ înapoi în atmosferă, ducând la o răcire a temperaturilor cu mai mult de 30 de grade.

Însă, gazele cu efect de seră, aflate la cel mai înalt nivel din ultimii 420 de mii de ani, nu permit eliminarea treptată a căldurii, blocând-o, fapt ce duce la creşterea temperaturii medii pe întreaga suprafaţă a Pământului.

Principalul compus eliminat în urma activităţilor industriale îl reprezintă dioxidul de carbon, banalele bule din sucuri şi bere. Concomitent cu activitatea industrială, despăduririle masive care au loc încă de la debutul revoluţiei industriale, în secolul al XIX-lea, au împiedicat filtrarea şi îmbunătăţirea aerului din atmosferă.

Ultimii zece ani – cei mai călduroşi din istorie

La nivel mondial, în ultima sută de ani, temperaturile au crescut cu aproximativ 0.6 grade, la nivel european situaţia fiind mult mai gravă – o creştere de 1 grad Celsius.

În urma măsurătorilor efectuate şi analizând statisticile din 1860 şi până în prezent, s-a stabilit că cei mai călduroşi ani au fost, în ordine, 1998, 2001, 2002, 2003 şi 2004.

Trendul crescător este rezultatul activităţilor tot mai intense ale industriei la nivel planetar, specialiştii estimând că până în 2100, temperaturile vor creşte cu valori cuprinse între 1.4-5.8 grade Celsius la nivel mondial, şi cu valori cuprinse între 2-6.3 grade Celsius la nivel european.

La o primă vedere, aceste valori nu par să fie foarte mari, însă ultima eră glaciară, sfârşită în urmă cu 11500 de ani, a fost provocată de temperaturi mai mici cu doar cinci grade faţă de cele actuale, suficiente să acopere întreaga Europă cu un strat gros de gheaţă.

Schimbările climatice ar putea ajunge în scurt timp să fie responsabile de creşterea rapidă a nivelului mării, fapt ce ar putea fi catastrofal pentru nenumărate oraşe aflate de-a lungul coastelor oceanelor. O altă problemă crucială, datorată tot încălzirii planetei, este reducerea drastică a rezervelor de apă potabilă în multe regiuni ale planetei.

Mare parte a statelor sărace, dependente în mare măsură de sectorul agricol, ar putea avea un viitor foarte nesigur, nefiind capabile să se adapteze noilor condiţii în măsura în care o vor face ţările puternic dezvoltate.

Calota glaciară se topeşte văzând cu ochii

Suprafaţa calotei glaciare, la nivelul Continentului Arctic, s-a redus în ultimele decenii cu aproximativ 10%, grosimea acesteia fiind, la rândul ei, diminuată cu aproximativ 40%. La polul opus, calota Antarcticii a devenit extrem de instabilă.

În plus, gheţarii au început să se retragă, fiind de aşteptat ca peste 75% din cei aflati în Alpi să dispară complet până în 2050. Managerii unei staţiuni de schi din Alpii elveţieni, Andermatt, au decis să protejeze gheţarul Gurschen prin învelirea acestuia pe timp de vară cu o folie protectoare.

Nivelul mărilor şi oceanelor a crescut în ultima sută de ani cu aproximativ 10-25 de centimetri şi se aşteptă ca în actualul ritm de creştere, nivelul să mai sporească cu aproximativ 88 de centimetri până în 2100.

Acestă situaţie ar putea afecta aproximativ 70 de milioane de locuitori ai Europei, populaţia din Delta Nilului, Maldive, Bangladesh etc. De asemenea, apa marină ar putea pătrunde în pânza de apă freatică, afectând astfel culturile şi siguranţa oamenilor.

Groenlanda este, de asemenea, supusă unor riscuri maxime, topirea acestei insule putând duce la creşterea nivelului mărilor cu aproape şapte metri.

În ultimul deceniu au avu loc de trei ori mai multe evenimente tragice cauzate de fenomenele meteo decât în anii *60. În afară de pagubele materiale imense provocate companiilor de asigurări, rezervele mondiale de apă sunt direct afectate. În acest moment, peste 1.2 miliarde de persoane nu au acces la surse de apă curată, ceea ce înseamnă o cincime din populaţia globului.

O creştere de 2 grade a temperaturii ar putea provoca, la fiecare doi ani, veri caniculare, ca cea din 2003. În acel an, numai la nivelul Europei au murit din cauza căldurii peste 40 de mii de persoane. Totodată, pagubele suferite de agricultură au fost de circa 10 miliarde de euro.

O creştere de doar 2.5 grade a temperaturilor ar spori numărul persoanelor afectate de foame cu peste 50 de milioane, până la nivelul de aproape un miliard.

Fauna marină ar putea fi afectată iremediabil, peste o treime din speciile de pe glob fiind în pericol de extincţie până în 2050. În pădurea amazoniană, arborii ce se hrănesc prin absorbţia de CO2 au început să crească vertigions, în detrimentul celorlalţi.

Ce fac mai-marii lumii

În 1988, ONU a înfiinţat Comitetul Interguvernamental pentru Schimbarea Climei, ce reuneşte mii de cercetători din întreaga lume, însărcinaţi să efectueze măsuratori şi studii asupra schimbărilor climatice.

Până acum, Comitetul a elaborat trei studii, în 1990, 1995 şi 2001. Concluzia acestora a fost că nivelul ridicat al gazelor cu efect de seră este strict rezultatul activităţii oamenilor.

Unii compuşi au o viaţă foarte lungă. Cu alte cuvinte, îşi vor face simţite efectele multe zeci de ani de acum. Astfel, măsuri radicale adoptate urgent nu ar schimba nimic pentru o perioadă de câteva decenii, efectele urmând să fie vizibile în viitor.

Protocolul de la Kyoto – o iniţiativă lăudabilă, pe care SUA nu dă doi bani

În 1997, în Japonia, în oraşul Kyoto, câteva zeci de guverne mondiale au ajuns la un acord în privinţa reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Se stabilea în 1995 ca ţările puternic industrializate să-şi reducă emisiile de gaze până la un nivel prestabilit, data limită fiind 2012.

Spre exemplu, în cazul statelor membre UE, nivelul de emisii era în 1997 de 11 tone de dioxid de carbon pe cap de locuitor, în timp ce în ţările aflate în curs de dezvoltare, cantitatea era doar de o tonă per capita.

Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare în 2005. Până acum, peste 150 de guverne, inclusiv toate statele membre UE, adoptându-l, 36 din ele aparţinând unor state puternic industrializate.

În schimb SUA, cel mai mare poluator la nivel mondial, şi Australia, în ciuda anunţurilor privind participarea la Kyoto, s-au răzgândit pe ultima sută de metri, decizând să nu dea curs îndemnurilor ecologiste.

Cum putem ajuta

Comisia Europeană a elaborat o serie de documente prin care încearcă să atragă populaţia în lupta împotriva poluării. Chiar dacă la o primă vedere sfaturile par lipsite de suscces sau importanţă în acest război, oficialii europeni spun că exact acesta este primul pas care trebuie făcut.

Dacă aveţi nevoie de apă fierbinte, fierbeţi numai cât vă este necesar.

Economisiţi apa caldă, faceţi duş în loc de baie.

Nu consumatţi energie, decât în limita strictului necesar.

Cumpăraţi becuri economice, care, chiar dacă sunt mai scumpe, au o durată de viaţă mai lungă şi consumă de cinci ori mai puţină energie decât unul clasic.

Nu vă lăsaţi calculatoarele, computerele etc. în stare de stand-by (cu beculeţul roşu aprins). În această stare, un astfel de dispozitiv consumă 45% din energia folosită atunci când funcţionează. Dacă toţi cetăţenii europeni şi-ar scoate aparatura din priză pentru o zi, cantitatea de energie economisită ar fi suficientă pentru a alimenta, tot pentru o zi, o ţară de mărimea Belgiei.

Nu lăsaţi încărcătoarele pentru telefonul mobil în priză.

Cumpăraţi aparatură electrocasnică cu o clasă energetică superioară – preferabil A.

Încercaţi să folosiţi mijloace de transport alternative: bicicleta, role.

Davos: Cei mai puternici 2000 de oameni ai planetei discută despre schimbările dramatice de climă

Problema schimbărilor climatice ţine capul de afiş la Forumul Economic de la Davos. Micuţa localitate elveţiană găzduieşte zilele acestea o delegaţie a celor mai puternici 2000 de oameni ai planetei, adunaţi pentru a căuta soluţii la această problemă care devine tot mai îngrijorătoare.

Una dintre primele concluzii: ţările în curs de dezvoltare sunt cele mai afectate de acest fenomen, creat în principal de statele dezvoltate.

Reprezentanţii statelor în curs de dezvoltare şi-au manifestat intenţia de a-şi creşte economia fără să ţină cont de posibilele efecte climatice, tocmai pentru a decala diferenţele faţă de statele bogate.

-SUA, Europa şi statele membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică sunt cele care în ultimii 30-40 de ani au contribuit substanţial la creşterea nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră-, a declarat la Davos Rahul Bajaj, preşedintele companiei indiene Bajaj Auto Ltd.

Compatriotul său, Sunil Bharti Mittal, preşedintele companiei de telecomunicaţii Bharti Enterprises, a spus că statele în curs de dezvoltare au nevoie de stimulente pentru a aborda problemele legate de mediu.

-Noi, care suntem un popor de peste un miliard de oameni, vom avea nevoie de nenumărate produse şi servicii care vor conduce automat la emisii de gaze poluante. Vom avea nevoie de tehnologie, vom avea nevoie de bani-, a declarat Bharti pentru Reuters.

Politicienii din rândul statelor bogate au admis necesitatea unui demers comun pentru combaterea poluării, fiind conştienţi că aceasta va fi chestiunea care va cauza cele mai multe probleme omenirii în următorii ani. Totuşi, ei nu şi-au luat angajamente ferme de ajutorare a economiilor emergente.

Barbara Stocking, director al companiei Oxfam Britain, a declarat că ţările sărace sunt cel mai mult presate să reducă utilizarea combustibililor fosili şi mai puţin ţările puternic industrializate.

Totodată, acestea sunt şi cele mai vulnerabile la efectele încălzirii globale din cauza ploilor neregulate, a inundaţiilor şi a secetei, fenomene meteo care au decimat culturile gospodăriilor de subzistenţă.

-Am văzut deja că efectele încălzirii globale lovesc în ţările sărace cel mai greu şi cel mai repede-, spune Stockings. Aceasta a mai precizat că în afara unor ajutoare financiare, ţările sărace au nevoie de -mână liberă- pentru a-şi dezvolta industria.