Ce-aveti, domnilor, cu rosia si castravetele nostru ?

Toata lumea se astepta ca dupa ce au trecut sarbatorile de Paste si 1 Mai muncitoresc, preturile la alimentele de baza si la cele de sezon sa scada, avand in vedere cererea mult mai redusa.

Cel putin asa ar fi fost logic, daca luam in calcul legile economiei de piata. Romania se ghideaza insa dupa alte reguli, cele ale economiei -de la piata-. Drept pentru care, cei care s-au incumetat sa ia o sacosa si sa se duca alene spre tarabe imediat dupa sarbatori, in speranta ca vor putea face o minima aprovizionare la preturi minime, mulate pe buzunarul subtiat al romanului dupa sarbatori, au avut o surpriza mai mult decat neplacuta.

Cosmarul a inceput inca de la primul sir de tarabe si a crescut in intensitate pana la iesirea din piata, cu sacosa, evident, goala. Preturile au luat-o pur si simplu razna. In Saptamana Patimilor, un kilogram de rosii nu costa mai mult de 45.000 de lei, ele putand fi gasite chiar si sub 40.000 de lei/kg. In Saptamana Luminata si dupa aceea, preturile aproape s-au dublat. Pentru a lua tot exemplul banalelor rosii, pretul acestora a ajuns si la 70.000 de lei/kg. In nici un caz, chiar si in momentul de fata, nu se poate cumpara un kilogram de rosii cu mai putin de 60.000 de lei.

Si totusi, ce se intampla? Ca de foarte multe ori in ultimii ani, asistam la un fenomen de specula in fata caruia autoritatile dau din umeri, declarandu-se neputincioase. Practic, toti asa-zisii tarani din pietele bucurestene si nu numai sunt simpli comercianti care se aprovizioneaza de la angrosisti, cei din Voluntari si Militari. Daca-i intrebi pe -tarani-, ei dau din umeri si dau vina pe angrosisti, pe care-i acuza ca au saltat artificial preturile, pentru a-si scoate parleala pentru zilele nelucrate de sarbatori, cand vanzarile au fost aproape zero.

Totul pare desprins dintr-un serial SF. Cum adica, nici un taran nu mai vine cu rosiile din ograda lui, preferand sa le cumpere din angro?

Toti primarii de sector, toti Piedonii si chiar prefectul Gabriel Oprea s-au laudat in nenumarate randuri, in vizitele lor electorale urmarite de camerele docile ale televiziunilor, ca vor elimina speculantii din piete. Potrivit declaratiilor lor, facute de bunavoie si nesiliti de nimeni, in piete ar trebui sa ramana numai producatorii, adica taranii veritabili. Perfect de acord cu acest punct de vedere, numai ca declaratiile s-au dovedit a fi simple baloane de sapun, care s-au spart imediat ce au fost inchise camerele de televiziune si microfoanele. Nimic nu s-a schimbat in nici o piata bucuresteana, acestea fiind dominate de aceiasi speculanti care atenteaza la buzunarul romanului si care nu au nici un fel de scrupule in a-i goni pe adevaratii producatori care ar dori sa-si vanda marfa in mod mai mult sau mai putin cinstit. Oricum, legumele romanesti sunt, daca nu de calitate superioara, oricum mai gustoase decat cele de import. Problema este ca ele sunt din ce in ce mai rar vazute la taraba, unde domina cele din Turcia sau Grecia. Este perfect adevarat ca acestea din urma au un aspect mult mai comercial, dar gustul lor este tot de iarba. Si, cu toate acestea, ele sunt la vanzare, nu legumele de la Popesti Leordeni, de exemplu, sau de la Sere Codlea.

In acest fel, preturile pot fi controlate de un cartel aproape mafiot al speculantilor care nu au nici o legatura cu agricultura propriu-zisa. Cu zeci de ani in urma, in Israel aparea un fenomen economic care ulterior a capatat numele de -efectul dentistului-. Concret, stomatologii evrei isi majorau tarifele la prestatii o data cu cresterea inflatiei, chiar daca preturile materialelor utilizate de ei nu cresteau. Apoi, in anii *90, dl Nicolae Vacaroiu spunea, pe aceeasi tema, ca -daca taranul a vazut ca dolarul creste, a doua zi scumpeste si el patrunjelul-. Acum, am trecut la moneda euro, in loc de dolar, insa efectul este acelasi. Parerea mea…