Acasă Reportaj -Gulerele albe-, samsarii patrimoniului national

-Gulerele albe-, samsarii patrimoniului national

DISTRIBUIȚI


Recent, -Curentul- a publicat un articol referitor la contrabanda cu obiecte de arta romanesti incluse pe lista bunurilor apartinand patrimoniului national. Revenim astazi cu amanunte insolite, legate de existenta in Romania a unor grupari de tip mafiot ce se ocupa cu sustragerea unor asemenea comori si plasarea lor pe piata neagra a Occidentului. Sursele care au stat la baza intocmirii acestui material, desi avizate, au preferat sa-si pastreze anonimatul. Motivul: afacerea cu obiecte de arta nu se rezuma in Romania doar la furtul comandat al unor valori de patrimoniu, ci la o intreaga filiera condusa din umbra de -oameni grei-, politicieni si oameni de cultura care au ca hobby colectionarea de raritati, care nu se dau in laturi sa contraatace in cazul in care le sunt tulburate afacerile -murdare- cu obiecte de arta. Iata de ce teama ca deconspirarea mafiei ce coordoneaza din umbra traficul cu obiecte de arta ar putea avea urmari dintre cele mai grave impune legea tacerii. O tacere care nu mai poate dura, atata vreme cat patrimoniul national autohton este scos la mezat, bucata cu bucata, pe piata ilicita a Occidentului. Trist este ca pana acum autoritatile romane n-au invatat din lectiile dure oferite de experienta a sute de furturi care au provocat pagube enorme tezaurului nostru national.

Legea tocmelii


Pana in 1990, in legislatia Romaniei exista un articol in Legea 63/1974 care facea referiri atat la statutul obiectelor de arta (incluse in categoria -bunuri de patrimoniu national-), cat si la pedepsirea dura a celor care incercau sa faca afaceri ilicite cu acestea. In mod surprinzator, legea respectiva a fost abrogata imediat dupa revolutie. Astfel, pana in 2000, cand a aparut Legea 182, nu a fost mentionata nicaieri in legislatie nici cea mai mica referire la statutul obiectelor de arta. Iar acest lucru a dat apa la moara traficantilor de comori, care, timp de 10 ani, au fost comise sute de furturi din biserici sau din locuinte particulare, in care se aflau depozitate valori de patrimoniu.

Proprietarii de obiecte de arta se tem si astazi, ca si pe vremea lui Ceausescu, sa declare ca detin bunuri de patrimoniu de frica sa nu le fie confiscate de stat. Conform Legii 182/2000, descoperitorul are obligatia sa informeze autoritatile, in termen de 48 de ore, in legatura cu existenta sau depistarea unei comori. Ei pot primi o recompensa de 30% din valoarea bunului descoperit, iar in cazul in care acesta din urma prezinta caracteristici deosebite poate beneficia de un bonus de 15% din valoarea tezaurului. Numai ca, de cele mai multe ori, acest lucru nu se intampla din cauza neincrederii in autoritati, a vidului legislativ sau a lacomiei descoperitorilor. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca in lege nu se specifica la ce pedeapsa se expune cel care refuza sa denunte descoperirea comorii. Asa se face ca de cele mai multe ori descoperitorul unei comori se grabeste sa plaseze tezaurul pe piata ilicita, unde traficantii pot ramane anonimi. Asta deoarece textul Legii 182/2000 este confuz, lasand loc unor interpretari ce pot conduce la nepedepsirea traficantului. Mai mult, traficantii pot ramane nepedepsiti deoarece la nivelul IGP exista doar sase politisti care se ocupa cu anchetarea furturilor de obiecte de patrimoniu, iar 31 de judete au in structurile politienesti un singur om in sarcina caruia revine identificarea hotului, precum si a retelei de traficanti de obiecte de arta.

-Gulerele albe- – nasii traficantilor de obiecte de arta

Un raport recent intocmit de politisti ai Sectiei judiciare din cadrul IGP (n.r. – se ocupa cu monitorizarea si anchetarea furturilor de bunuri de patrimoniu) demonstreaza o cresterea spectaculoasa a furturilor din biserici sau locuinte particulare a operelor de arta. Peste 800 de asemenea cazuri s-au aflat in atentia politistilor in cursul anului 2002. Dintre acestea, 526 au ramas cu autori necunoscuti, operele sustrase fiind doar partial recuperate. Raportul atrage atentia ca in Romania exista mai multe grupari de tip mafiot care actioneaza la ordinul unor colectionari romani sau straini, interesati in obtinerea cu orice pret a unor bunuri de patrimoniu cu valoare de exceptie pe piata licita europeana. Bandele mafiote sunt bine organizate, existand o anumita ierarhizare a participantilor la traficarea de comori. Capul gruparii ramane intotdeauna in umbra, el fiind nu doar creierul afacerii, ci si beneficiarul direct al furtului. Anchetatorii din IGP ii numesc pe oamenii din umbra -gulere albe- (eticheta care se refera la statutul acestora in viata publica).

-Nu poti compara traficul cu opere de arta cu cel cu stupefiante. Traficantii de droguri sunt si ei bine organizati, dar apartin lumii interlope. Au o alta cultura, de cele mai multe ori precara, si provin din medii obscure. Noi ne confruntam cu un alt gen de infractor: stilat, care apartine lumii bune, politician sau om de afaceri cu greutate in viata publica. Impotriva lui nu se strang usor probe. De aceea, anchetele sunt dificile si nu de putine ori se intampla sa fie blocate. Interesele sunt enorme, asa ca politistilor le este aproape imposibil sa obtina un probatoriu de natura sa-l aduca pe traficant in fata instantei-, ne-a dezvaluit o sursa oficiala din cadrul unui serviciu de informatii, care a dorit sa ramana confidentiala. Declaratia este de-a dreptul stupefianta pentru ca ea pune in evidenta un fapt extrem de grav: in Romania, tentaculele -caracatitei- se intind pana la cele mai inalte structuri, astfel ca justitia este neputincioasa in combaterea fenomenului.

O alta categorie a infractorilor care opereaza cu obiecte de arta e reprezentata de persoanele cunoscatoare in domeniul artei, in sarcina carora cade localizarea operelor de arta ce urmeaza a fi furate. Acestia viziteaza bisericile sau manastirile in cautarea bunurilor de patrimoniu veritabile. Tot in sarcina lor intra si infiltrarea in lumea buna a colectionarilor de arta, care isi depoziteaza operele in galerii particulare. O data identificate valorile, ele primesc girul -gulerului alb-, care stabileste ce obiect anume trebuie furat si plasat ulterior pe piata ilicita.

Ultima categorie se refera la executanti, hotii care comit furtul propriu-zis. Acestia beneficiaza de protectia -gulerelor albe-, astfel ca prinderea lor de catre politie este dificila deoarece ar pune in pericol intreaga grupare. Desi au existat cazuri cand capturarea autorului unei spargeri nu a dus la identificarea traficantilor de comori, legea tacerii functionand in orice structura de tip criminal. Iata pe scurt -anatomia- catorva asemenea cazuri.

Un altar din secolul XVI de la Biserica Fiser (judetul Brasov) a fost gasit, dupa doi ani de la furt, in Ungaria

In septembrie 1998, autoritatile din comuna Siroadesi (judetul Brasov) au fost informate in legatura cu disparitia, din Biserica Fiser, a unui altar (patru metri lungime si trei latime) compus din 13 icoane pictate pe lemn, a carui valoare pe piata se ridica la peste sase milioane de dolari. Altarul fusese pictat in 1522 de Johann Stoss in atelierul sau din Sighisoara si fusese incadrat, prin perfectiunea lucrarii, in categoria bunurilor de patrimoniu. Din declaratiile preotilor, a rezultat ca inainte cu o saptamana de momentul spargerii, Biserica Fiser fusese vizitata de un grup format din trei indivizi (germani sau unguri) insotiti de doi romani (un barbat si o femeie). Plecand de la acest aspect, politistii au reusit sa identifice, in colaborare cu autoritatile maghiare, filiera traficantilor. Bunurile au fost recuperate de pe teritoriul ungar si depozitate in Biserica Fiser. Pe langa icoane a mai fost recuperata, tot de pe teritoriul ungar, o cristelnita filigranata in aur, realizata tot in atelierele lui Stoss. Interesant este ca membrii retelei de traficanti nu au fost prinsi nici astazi, autoritatile maghiare reusind sa-l identifice doar pe cumparatorul ungur al operelor de arta.

Hotii prinsi, bunurile recuperate, -gulerele albe- libere

In ianuarie 2002, judiciaristii sibieni au reusit sa anihileze o intreaga retea de spargatori din biserici. Nici de data aceasta investigatiile nu au dus la reperarea si arestarea celui care comandase furtul a peste 43 de opere de arta din manastirile si bisericile de pe raza judetelor Sibiu, Mures, Olt, Alba, Vrancea si Cluj. Autorii furturilor au fost prinsi si deferiti justitiei, insa prejudiciul (bunurile furate valorau peste 11 milioane de dolari) a fost recuperat in proportie de doar 60%.

Aceeasi soarta au avut-o si executantii unui alt furt comandat: obiectele de cult, ce compuneau altarul Bisericii Evanghelice Buzd (judetul Sibiu), valorand peste 80.000 de euro, au fost de asemenea recuperate si hotii, arestati.

Cu toate acestea, in nici unul dintre cazuri investigatiile nu au reusit sa stabileasca cine se afla in spatele hotilor. Si asta cu toate ca autoritatile aveau probe clare care dovedeau ca furturile nu au fost comise intamplator, ci in urma unui ordin clar. -In zonele in care se afla bisericile jefuite, exista destul de putina populatie, marea majoritate a tinerilor preferand exodul spre oras. Bisericile, cele mai multe dintre ele evanghelice, sunt mai tot timpul inchise, nuntile sau botezurile sau alte asemenea actiuni ce implica biserica fiind extrem de putine. In atare situatie, este evident ca hotii aveau destul timp si spatiu de manevra-.

Tezaurul -Printii Barbari-, descompletat intr-un turneu de prezentare in Europa

Ultimul alt caz care are in prim-plan un tezaur extrem de valoros este lucrarea -Printii Barbari-. Cotat la o valoare de opt milioane de dolari, tezaurul a fost -plimbat-, la inceputul lui 1999, in cadrul unei campanii de prezentare, prin mai multe tari europene. Compus din cinci piese, considerate prin finetea executiei raritati pe piata operelor de arta, tezaurul fusese asigurat in tara pentru numai 15.000 de dolari (3.000 de dolari fiecare piesa). Dupa cateva escale la muzee din Franta si Spania, tezaurul avea sa ajunga in Germania. Aici, in mod inexplicabil, la inventarierea pieselor se constata lipsa uneia, de dimensiunea unei monede de 1.000 de lei, avand o greutate in aur de numai un gram. Desi mica, piesa isi avea propria valoare in modalitatea de executie, fiind poate cea mai importanta din tezaur. Furtul ei s-a produs undeva pe teritoriul Germaniei, desi -caravana- era insotita de mai multi comisari de expozitie care s-au schimbat la interval de cateva luni. Schimbarea repetata a -garzilor- care pazeau tezaurul (pe parcursul unui an – cat a durat turneul – au fost -rotiti- cinci comisari) si fisurile serioase din legislatia privind obiectele de patrimoniu au dus la descompletarea acestui tezaur.

(Emil Simionescu)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.