Noroc cu domnu* Iliescu. Ne-a dat pensii, ne-a dat pamant si cupoane, cozonac de ziua lui, acu* ne-a astupat si gropile. Sa-l tie Dumnezeu sa ne dea medicamente, sa ne bage gaze si sa-l dea jos pe Mitica. Si, daca poate, sa dea si goluri la nationala. Hai sa traiasca!
Traim intr-o tara tare vesela. De mai bine de doi ani de zile ne radem de ne prapadim de giumbuslucurile pe care le executa prin piete Prima vedeta TV, Piedone; de aerul militaros si cautat fanatic al prefectului Oprea; de echilibristica haioasa pe care o fac ochii primarului Basescu atunci cand se incrunta la primarii de sector; de perversiunile pe care le comite cu limba materna pesedistul Vanghelie; in fine, de mustrarile, poantele si amintirile acestui Mos Teaca national, presedintele Ion Iliescu.
-Pacea de la Bucuresti-, asa cum a fost botezata de presa optimista intalnirea dintre dl Basescu si pesedime, organizata la initiativa presedintelui, nu a tinut mult. Reconcilierea a fost facuta de ochii lumii, dupa care protagonistii s-au intors la vechile metehne: pesedistii mici si-au luat televiziunile si -oamenii legii- dupa ei si s-au pornit, la ore de maxima audienta, sa alerge babe prin piete, pesedistii mari si-au continuat campania de destructurare a PD, iar Traian Basescu a revenit la vechiul razboi politic cu puterea social-democrata. Totul acompaniat de un val de injuraturi din partea bucurestenilor siliti sa inoate printre gropi si gunoaie. Pacea dlui Iliescu era in pericol sa fie compromisa. Si atunci, ce face presedintele? Ii cheama pe beligeranti la Cotroceni si-i trimite la munca. Minune, acestia se conformeaza, isi sufleca manecile si, chiar daca temperaturile erau sub zero si ningea ca-n miezul iernii, carpesc soselele ciuruite de ani de zile, facandu-i pe plac sefului suprem. Acesta isi salveaza obrazul, oferind cuplului regal suedez, venit in vizita in Bucuresti, un traseu lipsit de riscuri majore.
Ni se induce, prin urmare, ideea ca fara interventia divina a presedintelui, in Romania nu se poate repara nici macar o nenorocita de strada. De la inceputul anului, am mai avut ocazia sa-l admiram pe dl Iliescu in rolul de personalitate providentiala. Sa ne amintim doar ca atunci cand presa vuia de acte de coruptie comise de reprezentantii puterii, dl Iliescu a adulmecat momentul si, in cadrul unei sedinte festive, sub nasul dlui Ioan Rus, a fortat demiterea a doi sefi din Ministerul de Interne, ineficienti in combaterea acestui flagel. Tot dl Iliescu a dat satisfactie presei, punandu-i pe subalternii dlui Adrian Nastase sa aleaga intre afaceri si politica. Toata povestea ulterioara, cu legea incompatibilitatilor din pachetul anticoruptie, a fost doar o prelucrare a premierului dupa o arie scrisa la presedintie.
Iata, asadar, care este intrebarea: vrem un presedinte cu un comportament de prim-secretar PCR, care intervine in toate si le face pe toate, chiar daca aceasta inseamna, asa cum am vazut, rezolvarea unor probleme dureroase pentru populatie? Sunt sigur ca foarte multi dintre romani n-ar sta pe ganduri si ar accepta ca dl Iliescu sa le reduca factura la intretinere, sa le creasca salariile si pensiile, sa le faca curat in fata blocului, sa-i scape de spagile din spitale si de la administratia financiara. De altfel, pentru ei nu conteaza cine le rezolva aceste probleme, numai sa fie o data rezolvate. Faptul ca dl Iliescu este privit ca o ultima solutie chiar si de fotbalisti pentru a scapa de coruptia corleonilor ar trebui sa ne dea insa de gandit. Daca la 13 ani de la revolutie numai Iliescu mai poate sa ne scoata din gropile tranzitiei, se pare ca istoria ne-a jucat o festa sinistra. Vocatia paternalista din noi se dovedeste mai puternica decat spiritul liber, curajos, intreprizator. Faptul ca dl Iliescu isi permite si, mai mult, reuseste sa-si joace astazi rolul mesianic dovedeste falimentul institutiilor democratice ale statului, incapabile sa-si exercite atributiile pentru care au fost infiintate. Dar nu-i nimic: sa vedeti ce o sa ne mai radem la televizor cand o sa-l vedem pe dl Iliescu dribland problemele fotbalului intre Hagi si Mitica…
Pasand discutia in jocul politic de zi cu zi, este incontestabil faptul ca presedintele are talentul de a fi alaturi de oameni, impreuna cu ei. Simte momentul si stie cand sa fie popular. Spre deosebire de dl Nastase, a invatat ca popularitatea se castiga coborand in multime, sifonandu-i hainele si mai dand -o suta la salariu-.
Premierul se poate lauda ca i-a bagat pe romani in NATO si ca-i va baga si in UE. Spre deosebire de discipolul sau social-democrat, presedintele va castiga inmiit daca ii va scoate pe romani din gropi.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
