Cum sa pornesti cu 300 de dolari si sa faci o afacere de milioane

In lumea intreprinzatorilor care si-au deschis afaceri de succes imediat dupa *89 sunt doua categorii de oameni. Prima este ilustrata de afaceristii care, dintr-un imbold, cat se poate, comun naturii umane, nu rateaza nici o ocazie de a fi in atentia opiniei publice, etaland de cele mai multe ori ostentativ -nurii- prosperitatii personale. A doua categorie este completata de acei -patriarhi- din umbra care, in locul sclipiciului dat de vedetism, prefera un rol minor in viata publica, dar innobilant din perspectiva bunului-simt.

Cine il intalneste pentru prima oara pe Florin Talpes traieste simultan doua sentimente contradictorii. Primul este determinat de felul in care vorbeste. Frazele lungi, moi, uneori pueril construite, dau impresia unui om care cu usurinta poate fi -citit-. Al doilea este determinat de modul in care isi priveste interlocutorul. Usor ironic, dar rezervat, fix si in acelasi timp prudent. Daca incerci sa-l caracterizezi pe moment, constati cu surprindere ca singurele cuvinte care iti vin in minte fac referire la dualitate. In aceste conditii, numele firmei pe care o conduce nu mai constituie o surpriza. -Softwin-, unde pe antet litera -T- pare dubla, denota caracterul dual al celui care a botezat-o. Combinand cu traducerea cuvantului, putem spune, prin extensie, ca mesajul este unul: reusesc prin orice mijloace.

In timp ce alte personalitati din mediul de afaceri autohton au o multime de lucruri de spus, atat despre viata personala, cat si de cea publica, Florin Talpes isi imparte din start existenta: etapa de dinainte de 1990 si cea de dupa. Doua perioade separate – nu dupa cum s-ar astepta unii, prin prisma evenimentelor decembriste -, ci dupa un contract. Recunoaste ca inainte de ideea de afacere a existat un contract cu un grup francez care dezvolta soft educational. -Noi eram fabrica de soft, iar ei se ocupau de partea legata de vanzarea propriu-zisa a produsului-. De aici a pornit firma -Softwin- sa cucereasca unele segmente din industria de software internationala. -Cand am creat compania, eram doar doi angajati: eu si Mariuca, sotia mea. Pot sa spun ca am pornit de la 300 de dolari primiti de socrul meu, actorul Mihai Mereuta. Am avut un noroc enorm cu socrul, pentru ca el ne-a deschis usile atat la Registrul Comertului, cat si in alte locuri, unde aveam nevoie de aprobari pentru inregistrarea firmei. Am mers cu el in fata si numai datorita numelui sau am reusit sa evit cat de cat birocratia existenta-.

In afaceri trebuie sa ai sange de evreu

Pentru inceput, firma s-a instalat intr-o camera din apartamentul familiei, exploatand la maximum puterea unui calculator -Siemens- adus din strainatate. Un pas important a fost facut la sfarsitul anului 1991, cand firma s-a mutat intr-un apartament inchiriat. -In orice afacere in care sunt implicati doi oameni, unul dintre acestia trebuie sa aiba sange de evreu. Sotia spune ca eu sunt acela. Oricum, inainte de toate am fost doi parteneri cu statut egal. Mai tarziu, Mariuca s-a orientat mai mult spre segmentul operational. Am construit firma cot la cot, dovada ca in prezent sotia mea conduce un Departamentul de -structurare de continut- din cadrul Softwin, adica cel al cartilor electronice-.

Florin Talpes sustine ca initial nici nu se gandea sa se lanseze in domeniul afacerilor. In anul 1988, a inceput un doctorat in matematica. Dupa ce si-a sustinut examenele, referatele si mai urma sa-si termine teza de doctorat, a intervenit marea schimbare. -Daca nu mi s-ar fi oferit oportunitatea de a lucra pentru compania franceza, cred ca mi-as fi continuat munca in cercetare, in nici un caz nu ma indreptam spre antreprenoriat. Pana in momentul in care a intervenit schimbarea, lucram la doua proiecte extrem de interesante, in cadrul ITC. Primul facea referire la masuratorile antropometrice, iar cel de-al doilea la crearea unui sistem de capturare a informatiilor meteorologice, furnizate de satelitii de aceasta factura, aducerea lor in sisteme de calcul si prelucrarea lor.

Majoritatea celor care activeaza in domeniul industriei software spun ca -Softwin- ocupa un loc fruntas in topul industriei mondiale de acest gen. Este adevarat, dar fac referire doar la anumite nise din aceasta. Una este familia de produse care privesc securitatea informatiei sau, cum se mai spune, segmentul -antivirusilor-. -Dau un exemplu: in octombrie 2000, tehnologia care sta la baza AVX a fost recunoscuta de catre <Virus Test Center> al Universitatii din Hamburg ca una dintre cele mai avansate tehnologii din lume. Aceasta apreciere a venit in urma unor testari facute pe aproximativ 40 de produse ale altor companii. AVX a iesit pe locul noua si, in acelasi timp, a fost socotit ca cel mai dinamic produs al anului 2000 si cel mai stabil produs. Aceasta ultima recunoastere este extrem de importanta la un produs software, mai ales ca nu noi am facut aprecierile, considerand aplicatia ca una de top. De atunci, produsul a mai crescut. Dupa ce l-am lansat pe piata americana in noiembrie 2000, in cadrul <Comdex> – cel mai mare targ de IT din lume -, produsul a depasit un milion de utilizatori-, spune dl Talpes.

Un al doilea lucru care permite firmei sa se socoteasca printre companiile fruntase este determinat de tehnologiile pentru cartile electronice. -Softwin- colaboreaza cu o firma americana, care este prima din America care ofera o carte electronica propriu-zisa in licee si universitati. In aceasta tehnologie, -Softwin- are un rol major. -Cand se afirma ca suntem printre fruntasele industriei software mondiale, se face referire doar la anumite clase de produse pe care cu adevarat le dominam. Evident, nu ne comparam cu <Microsoft>-.

Existenta companiei a fost periclitata de doua ori

Nu exista oameni de afaceri care sa nu fi trecut cel putin o data printr-un moment dificil care sa pericliteze existenta propriei companii. In cazul -Softwin-, au fost doua momente, unul in 1993 si altul in 1995. -Prima data s-a intamplat cand am lansat un proiect impreuna cu filiala din Franta a companiei AT&T. In acel moment, noi dezvoltam o buna parte din soft-ul care era integrat in centralele telefonice construite de AT&T pentru Europa. Am avut de-a face in premiera cu ceea ce se cheama <sistem de asigurare a calitatii>. Pana la acel moment, functionam in genul <maine avem livrarea catre client, deci toata noaptea lucram>. Insa a doua zi, habar nu aveam ce ii livrasem. Noi vorbeam de calitate, dar nu stiam ce inseamna cu adevarat acest concept. Consideram ca este suficient sa depui tot efortul tau disponibil, sa faci tot ce se poate ca totul sa mearga bine. Nu era deloc asa-.

Al doilea moment greu s-a consumat in 1995, cand firma a ajuns la concluzia ca partenerul francez initial era o -camasa- prea mica pentru -Softwin-, care putea deja sa-si aplice propria politica comerciala. -A fost un moment de separare, cand am inceput sa stam efectiv pe propriile picioare si din punct de vedere comercial-.

Numele de Talpes nu i-a purtat noroc

Nici Florin Talpes si nici -Softwin- nu au avut tangente cu politica. Cel putin asa sustine proprietarul. Acum, se simte putin lezat. -Nu fac politica. Adevarul este ca Softwin nu a devenit inca o tinta mare. Daca privim din alt punct de vedere, putem spune ca in *93-*94 eram o tinta pentru mai-marii zilei, dar din cu totul alte motive: in acea vreme, seful serviciului de spionaj din Romania se numea tot Talpes. Intreaga tevatura a pornit de la un articol publicat in <Academia Catavencu>, care specifica ca eu as fi de fapt fiul lui Ioan Talpes si, facand parte din familie, continuu intr-ale spionajului. Implicit, <Softwin> era considerata o companie cu un astfel de specific. I-am sunat pe cei de la <Academia Catavencu> si le-am spus ca, dupa gluma pe care au facut-o, o multime de oameni au inceput sa ne deranjeze. Ulterior, revista a publicat un material cu adresa directa catre serviciile de spionaj, in care se transmitea un mesaj in genul <mai prostilor, noi facem poante si voi nu aveti altceva mai bun de facut decat sa va luati dupa noi>.

In acea perioada, <Softwin> era socotita o firma de informatica. Ce era foarte amuzant se gasea in Legea TVA, unde acest domeniu se gasea la capitolul <prelucrarea informatiei>. Or, prelucrarea informatiei nu se refera numai la informatica, ci si la serviciile secrete. In acel moment, au inceput sa apara confuzii. In viziunea unora, <Softwin> era o firma care prelucra informatii, deci facea spionaj. Ne-am trezit dintr-o data cu o serie de controale din partea unor institutii ale statului, dar, in cele din urma, lucrurile s-au lamurit, pentru ca am dovedit ca nu aveam de-a face cu lucruri necurate-, isi aminteste Florin Talpes.

Chiar daca managerul -Softwin- este greu de surprins, am incercat sa-l atrag pe un -taram- de care, atunci cand aud majoritatea interlocutorilor, cu greu incearca sa-si ascunda satisfactia. -Ce-as face daca as deveni un important om de stat?- Imi repeta intentionat intrebarea si afiseaza o mima stranie. -Daca as fi un important factor de decizie in viata politica romaneasca, avand in acelasi timp si sustinerea necesara din partea partidelor existente, as pune in primul rand industria mai mult la lucru. Este clar ca potentialul de idei, gasirea de mijloace si cai este in curtea industriei. A gandi cum sa faci bani, cum sa construiesti proiecte, cum sa duci domeniul mai in fata, cum sa cresti piata (asta este de fapt cheia cheilor), aceasta este de fapt treaba industriei. Daca as fi ministru nu as merge pe ideea: eu gandesc cu echipa mea, le comunic celorlaltor si cu asta basta. Dorinta ca domeniul sa se dezvolte este enorma in industrie. Agentii economici sunt locomotiva unei societati. Ei trebuie pusi la treaba.

In al doilea rand, as stabili o stransa relatie de echipa, intre industrie, Guvern si Parlament. Numai asa se pot evita situatii de genul: elaborez si trimit spre aprobare un proiect de lege, dar se gaseste cineva din Parlament care sa il tina la usa. Acum avem un exemplu elocvent. Proiectul de lege pentru semnatura electronica s-a impotmolit si va urma cu siguranta peste ceva timp sarabanda din Parlament cu care deja ne-am obisnuit. Exista precedente, precum Legea protectiei datelor personale, faimosul <cod al domeniului>, care a murit prin uitare in Parlament, dupa ce a zacut pe niste rafturi aprope trei ani. In opinia mea, singura cale este cooperarea. Cel mai greu este sa stabilesti o regula si sa incerci sa o impui celorlaltor. Este mult mai usor sa-i chemi pe toti pentru a gandi impreuna o regula, care sa fie acceptata si aplicata ulterior de toti. La acest nivel, orgoliul trebuie lasat de-o parte, caci, in fond, toata aura de succes care poate aparea, se va strange obligatoriu in jurul ministrului. Eu asa vad problema liderilor.

Un alt lucru pe care l-as face tine de dinamizarea relatiilor cu institutiile internationale. As fi foarte activ in atragerea fondurilor prin exploatarea la maximum a activitatii Ministerului de Externe, a Ministerului Finantelor si a Ministerului pentru Integrare Europeana, pentru ca, in cele din urma, totul se rezuma la bani. Toate masurile practice trebuie sa ajute societatea sa avanseze mai rapid si mai eficient-.

Clasa politica promite multe, dar nu face nimic

Cu vadita amaraciune, Florin Talpes recunoaste ca pana acum statul l-a ajutat doar prin faptul ca l-a lasat sa traiasca. -Guvernele de dupa *89, indiferent de culoarea lor politica, au sufocat dezvoltarea industriei de soft si au creat un mediu ostil intreprinzatorilor. Este adevarat ca in acest moment exista niste intentii de a schimba ostilitatea in prietenie, dar, din pacate, deocamdata nu se intrevede ceva concret. Una dintre marile noastre probleme este aceea ca s-au gandit o multime de strategii, dar nici una nu a fost pusa in practica. Silviu Brucan afirma, foarte corect, ca o clasa politica de calitate nu se poate forma decat dupa schimbarea mentalitatii poporului. Americanii sunt admirati mai ales pentru spiritul antreprenorial, foarte pragmatic, care ii caracterizeaza. Statul nu a facut nimic pentru antreprenorii romani. Cand spun nimic, fac comparatie cu concurentii mei straini. Vad ce a facut statul indian, filipinez, irlandez sau israelian pentru propriile industrii de software. Din acest punct de vedere, statul roman a fost o adevarata frana pentru intreprinzatori-.

Dl Talpes pastreaza inca un optimism rezervat, considerand ca in prezent exista un context foarte favorabil pentru punerea in practica a unor masuri de revigorare a industriei de software autohtone. Acest lucru se datoreaza faptului ca atat Presedintia, Guvernul, cat si Comisia pentru Tehnologia Informatiei au aceeasi culoare politica. -Totusi, ma tem si acum de esec, pentru ca suntem romani si suntem prea obisnuiti sa vorbim fara sa gandim mai inainte un plan concret de actiune. Limba romana este una dintre limbile in care se folosesc foarte uzual expresii de genul <pe cuvant de onoare>, <sa moara mama>, s.a. Americanii, de pilda, folosesc o singura expresie in afaceri, care nu este deloc lipsita de continut: <am spus>-.

Un moment, am fost tentat sa cred ca nu am facut cel mai bun lucru, deschizand un subiect de acest gen. Discutia aluneca spre o critica poate cam aspra fata de niste oameni care, pana la urma, nu se deosebesc prea mult de fiecare dintre noi. A urmat insa un moment de autocritica a dlui Talpes. Si nu oricare, ci cu referire directa la viata personala, de familie. -In privinta copiilor mei, exista o problema la capitolul educatie, la care si eu, si Mariuca suntem repetenti. Din pacate, noi suntem crescuti intr-o cultura a disciplinei, de armata, in care daca se spunea sa facem un lucru, il faceam fara sa gandim daca era bun sau nu. Am fost crescuti ca parinti complet neformati si nu stim sa ne crestem copiii. Pe de alta parte, suntem o generatie foarte influentata de dezvoltarea afacerilor si nu putem aloca prea mult timp pentru educatia copiilor. Acestia traiesc astazi intr-o lume complet libera, in care ceea ce conteaza este utilitatea, modul de comunicare si echipa.-

Romania are sanse reale pentru a deveni un -tigru estic- in domeniul IT

In finalul discutiei cu Florin Talpes, i-am cerut sa faca un pronostic fata de evolutia viitoare a industriei autohtone de software. Asta in contextul in care fiecare regiune de pe glob are un asa-numit -tigru in domeniul IT-. -In acest moment, Romania este avantajata, pentru ca in Europa nu exista un <tigru> din Est in acest sector. Nu exista o marca, ceva de genul <Cehia – Sillicon Valey a Europei de Est>. Lipsa unei astfel de marci este un mare avantaj pentru noi si, daca am face o promovare agresiva de imagine, am putea fi asemuiti ca tigrii Europei de Est in domeniu. In urma cu cativa ani, a fost in Romania o persoana care face parte din cea mai puternica asociatie europeana din domeniul tehnologiei informatiei, care avea un proiect de pregatire pentru cei din industria de profil din tara noastra. Proiectul continea un program de masuri pe care Romania trebuia sa-l aplice in perspectiva pietei unice din momentul in care tara va fi integrata in Comunitatea Europeana.

Rezultatele acumulate la nivelul Asociatiei Europene pentru Industria de software indica faptul ca Romania nu exista practic pe harta industriei de profil. Intamplator, saptamana trecuta, responsabilul de proiect a trecut din nou prin Romania si, dupa vizitarea mai multor firme de IT, a spus ca piata noastra a devenit cea mai dinamica din Europa. Vreau sa spun ca locul este liber pentru marca de <tigru al Europei de Est> si noi avem atuurile necesare pentru a realiza acest lucru. Mai ramane doar actiunea. Si sa ne uitam si la altii, caci primul care va obtine aceasta marca va avea un mare avantaj-, a conchis Florin Talpes.