Eforturile functionarilor publici din sistemul national de protectie a copilului au imbunatatit imaginea Romaniei

Soarta angajatilor din sistemul national pentru protectia copilului este dictata de interesele clasei politice

Imaginea ingrozitoare cu care a fost asociata Romania datorita copiilor institutionalizati, in perioada 1990 – 1998, si a modului in care au fost luate deciziile in acest domeniu se datoreaza in mare parte clasei politice care a tratat cu superficialitate acest aspect social, deosebit de important, al copiilor institutionalizati.

Organizatiile internationale, parlamentarii europeni, Guvernul Romaniei s-au implicat in ultimii ani pentru imbunatatirea modului in care sunt tratati copiii institutionalizati, printr-o monitorizare atenta a acestei -zone- delicate. Masurile intreprinse in domeniul protectiei copilului au dus la

– micsorarea numarului de adoptii ilegale

– diminuarea traficului cu copii

– imbunatatirea modului de achizitii si o mai mare transparenta prin organizarea de licitatii

– diminuarea furtului din hrana copiilor.

Acestea sunt doar unele aspecte care afectau grav buna functionare a sistemului de protectie a copiilor institutionalizati.

Implicarea totala a angajatilor s-a soldat cu… concedieri

La randul lor, salariatii au inteles foarte bine nevoia solicitarilor si tinta guvernului pentru acest segment de activitati si au dorit, de asemenea, sa arate ca adevarata familie romaneasca si, in general, societatea noastra are preocupari si traditie in:

– acordarea unei atentii deosebite copiilor

– sacrificiul parintilor pentru fericirea copiilor

– toleranta si afectiune pentru cei neajutorati.

La imbunatatirea imaginii si conditiilor pentru copiii institutionalizati au participat salariatii care lucreaza in acest domeniu, implicandu-se si afectiv, fara a solicita nici un drept in plus, considerand ca modul lor de actiona pe acest -front- va fi rasplatit intr-un fel, cel putin ca atunci cand eroii unui razboi castigat sunt macar felicitati.

Insa acest lucru nu s-a intamplat, spre nemultumirea si mahnirea colegilor nostri, care, in loc de felicitari, primesc, in unele zone, concedieri sau beneficiaza de un tratament incorect din partea autoritatilor statului.

Ineficienta conducerilor politice ale judetelor, pusa in carca salariatilor

Pe tot parcursul acestor ani, salariatii din domeniul protectiei copiilor institutionalizati, format din personal medical, functionari publici, psihologi, asistenti sociali, educatori, supraveghetori de noapte, personal auxiliar – cuprinsi de febra dorintei de a schimba ceva in acest domeniu – nu au mai avut timp sa observe ca drepturile lor se diminuau o data cu imbunatatirea serviciilor pe care le ofereau.

Pornind de la salarii, sporuri, echipamentele de munca si protectia muncii, neplata orelor suplimentare in zilele de sambata si duminica si in sarbatorile legale, nemultumirile sunt accentuate de o culpabilizare generala a tuturor salariatilor prin aparitia unor cazuri izolate la nivel national de imbolnaviri sau decese cauzate tot de proasta administrare exercitata de autoritati. In general si indeosebi in acest domeniu al protectiei drepturilor copilului, dupa ce au vazut o imbunatatire a imaginii interne sau externe, autoritatile incearca sa revina la vechile practici care au facut foarte mult rau Romaniei nu numai la sectorul imagine.

-Se practica-, din nou

– nealocarea de fonduri la timp

– licitatiile trucate pentru achizitii, in unele zone

– eliminarea specialistilor din domeniu.

Atragem atentia asupra acestor fenomene care nu se datoreaza angajatilor din acest sector. E timpul sa nu mai premitem conducerilor politice de la nivel judetean sa se ascunda in spatele angajatilor, acuzandu-i pe acestia de ineficienta, iar in fapt, angajatii neavand nici o implicare.

Lipsa perspectivelor alunga specialistii din domeniu

Angajatii din acest domeniu de activitate, de o importanta sociala deosebita, au in ingrijire pe langa copii normali, pentru care s-au gasit solutii alternative, cum ar fi centrele de plasament de tip familial in care locuiesc 8 – 10 copii, centrele de zi, in care copilul aflat in dificultate este primit, ii este oferita hrana, isi face temele pentru scoala si seara pleaca acasa, si copii cu nevoi speciale – care au fie dizabilitati minore, copii cu handicap sever si minor, copii bolnavi de SIDA sau cei infectati cu HIV, copii cu deficiente psiho-motorii. Pentru aceste categorii, care necesita un tratament special, este nevoie de un personal specializat.

Faptul ca acestor specialisti nu le este recunoscuta munca foarte grea, printr-o remuneratie corespunzatoare si un mediu in care sa-si desfasoare activitatea in conditii de siguranta a locului de munca si de securitate a muncii, ii determina sa paraseasca institutia si sa se reprofileze in alte domenii de activitate.

Astfel, la aceasta data, sistemul de protectie a drepturilor copilului beneficiaza de un numar insuficient de medici care asigura permanenta in centrele de plasament, de prea putini asistenti medicali pentru supraveghere; la randul lor, asistentii sociali au inceput sa paraseasca institutia; la fel si educatorii, ceea ce poate determina o revenire la perioada 1990 – 1998.

Dezinteresul celor care ne conduc ne costa la capitolul imagine

Mentinerea aparatului actual, remunerarea corespunzatoare, acordarea celorlalte drepturi pe care le solicita angajatii din domeniu, sporuri specifice, materiale de protectie etc ar costa mai putin guvernul si, implicit, cetateanul, care contribuie cu fonduri, decat actiunile actuale care pot strica ce s-a realizat cu foarte multa investitie umana si financiara pe parcursul ultimilor ani. Nu mai trebuie insistat asupra faptului ca o revenire la situatia din trecut, in acest domeniu de activitate, ar deteriora, pe langa imaginea Romaniei, si credibilitatea noastra pentru o perioada foarte mare de timp. Iar pe noi, ca lideri si ca cetateni, chiar ne intereseaza sa nu mai fim reflectati in presa internationala altfel decat suntem cu adevarat, sa fim etichetati gresit datorita unui dezinteres al celor pe care i-am desemnat prin vot sa ne conduca.

Perioada in care am participat la acest -front- comun, fara sa solicitam drepturile care se cuvin, de drept, angajatilor din domeniu, au trecut si speram ca Secretariatul General al Guvernului, cel care coordoneaza acest domeniu de activitate, sa se aplece si asupra problemelor salariatilor din acest domeniu.

Vom incerca sa monitorizam de acum intreaga activitate si sa informam opinia publica cu privire la responsabilitatile pe care le are fiecare parte (salariati si administratie) in acest domeniu – protectia copilului.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie are atributii de coordonator metodologic

Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie (ANPCA), constituita in baza prevederilor OUG nr. 12/2001, este organul de specialitate al Guvernului Romaniei care asigura coordonarea metodologica in domeniul protectiei drepturilor copilului.

In aceasta calitate, ANPCA trebuie sa promoveze o strategie bazata pe urmatoarele principii:

– Respectarea prioritara a interesului superior al copilului

– Nondiscriminarea si egalitatea sanselor tuturor copiilor

– Asigurarea unui mediu familial de viata pentru fiecare copil

– Responsabilizarea comunitatii cu privire la problematica referitoare la copii

– Promovarea solidaritatii cu copiii aflati in dificultate

– Dezvoltarea parteneriatului intre factorii care actioneaza in interesul copilului.

Prin lege, ANPCA are urmatoarele roluri:

– de strategie – prin care se asigura fundamentarea, elaborarea si aplicarea strategiei si a programelor de reforma in domeniul protectiei copilului si adoptiei

– de reglementare – prin care se asigura elaborarea cadrului normativ necesar in vederea realizarii obiectivelor si programelor

– de administrare – prin care se asigura administrarea proprietatii publice si private a statului, precum si gestionarea serviciilor publice in domeniul protectiei copiilor aflati in dificultate

– de reprezentare – prin care se asigura, in numele statului roman, reprezentarea pe plan intern si extern

– de autoritate de stat – prin care se asigura urmarirea aplicarii reglementarilor din domeniul propriu, controlul respectarii aplicarii acestora, precum si a activitatii institutiilor si organismelor care isi desfasoara activitatea sub autoritatea sa.

Grupurile-tinta avute in vedere cu prioritate sunt:

Copiii institutionalizati

Copiii abandonati sau aflati in risc de abandon de catre propria familie

Copiii neglijati, maltratati sau abuzati in propria familie

Copiii cu nevoi speciale aflati in institutii sau in familii substitutive

Copiii infectati HIV sau bolnavi SIDA aflati in institutii sau in forme alternative de protectie de tip familial

Copiii care ating varsta majoratului in institutii rezidentiale de protectie

Copiii strazii

Salariile angajatilor de la -Protectia Copilului- tind spre leafa minima pe economie

La nivel central, activitatea de protectie a drepturilor copilului este coordonata de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptii (ANPCA). La randul ei, aceasta autoritate este coordonata de catre Secretariatul General al Guvernului.

In teritoriu, in fiecare resedinta de judet exista cate o Directie Generala pentru protectia Copilului, subordonata Consiliului Judetean, coordonata metodologic de catre ANPCA si finantata, in primul rand, de Consiliul Judetean respectiv.

Directiile Generale pentru Protectia Copilului au in componenta un aparat propriu care controleaza activitarea centrelor de plasament pentru copiii normali, dar si activitatea centrelor rezidentiale de pe langa scolile speciale pentru copii cu deficiente si pentru copiii cu handicap sever si usor.

De asemenea, Directiile Generale pentru Protectia Copilului controleaza si indruma activitatile care au loc in centrele de tip familial, unde patru-cinci salariati au grija de opt-10 copii, aceasta fiind o metoda europeana de externalizare a copiilor din centrele de plasament.

O alta metoda moderna supravegheata de catre Directiile Generale pentru Protectia Copilului este infiintarea centrelor de zi, in care copilul este ajutat sa invete, este hranit, iar seara se intoarce la familie, astfel se va evita institutionalizarea, insa se intareste supravegherea mediului familial.

Pana in prezent nu au fost emise prevederi legale cu privire la modul de functionare a -caselor de tip familial-, a persoanelor care activeaza in aceste case si nici nu sunt prevederi cu privire la copiii din -casele de tip familial-, aceste centre reprezentand principala alternativa la institutionalizarea copiilor in centrele de plasament.

Angajatii din domeniul protectiei copilului reclama precaritatea conditiilor de munca, deoarece dotarile sunt insuficiente, personalul este insuficient – plecarile din sistem au afectat mai multe activitati care nu mai pot fi acoperite cu personalul existent. Salarizarea se apropie de limita minima a salariului minim pe economie, venitul mediu in acest sector fiind de 2.950.000 lei – in valoare neta. De asemenea, retributia lunara nu contine sporurile care ar trebui sa fie acordate pentru munca in conditii deosebite – lucrul peste program, activitatile cu copii care prezinta handicapuri severe sau usoare etc.

In domeniul protectiei copilului nu a fost incheiat contractul colectiv de munca la nivel national, in care s-ar putea prevederea si acordarea tichetelor de masa.

Curier juridic

Stimati functionari publici, daca aveti nevoie de consiliere si de sfaturi competente, saptamanal, Departamentul Juridic al USFPR va va furniza prin intermediul acestei pagini rapunsuri competente la intrebarile dumneavoastra. Puteti sa ne adresati intrebarile in scris, pe adresa Uniunii – Str. Matei Millo nr. 13, sector 1, Bucuresti, prin fax la numarul 021 -3142889, sau prin e-mail la adresa [email protected].

Astazi, va prezentam raspunsul la o scrisoare, raspuns ce poate fi util si altor functionari publici aflati in situatii similare.

-Va adresam rugamintea de a ne comunica, avand in vedere prevederile Titlului III, Cap. IX, art. 90, alin. 2, lit. -d- din Legea nr. 161/2003, daca mai pot fi mentinute in functii publice de conducere si de executie persoanele carora li s-a comunicat decizia de pensionare pentru limita de varsta si care, in prezent, cumuleaza pensia cu salariul, dupa data intrarii in vigoare a legii mentionate mai sus, respectiv 21.04.2003- – Solicitare adresata de sindicatul salariatilor din Prefectura Bacau, sindicat membru al USFPR.

Raspuns: Dispozitiile art. 90 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, modificata si completata prin Legea nr. 161/2003, prevad ca raportul de serviciu inceteaza de drept la data comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de varsta sau invaliditate a functionarului public.

Astfel, avand in vedere prevederile mai sus mentionate, la data la care functionarul public a primit decizia de pensionare pentru limita de varsta, raporturile de serviciu inceteaza de drept.

Mentionam ca, potrivit art. 90, alin (3) din Legea nr. 188/1999, modificata si completata prin Legea nr. 161/2003, constatarea cazului de incetare de drept a raportului de serviciu se face in termen de cinci zile lucratoare de la intervenirea lui, prin act administrativ al conducatorului autoritatii sau institutiei publice. Actul administrativ prin care s-a constatat intervenirea unui caz de incetare de drept a raporturilor de serviciu se comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in termen de 10 zile lucratoare de la emiterea lui.