La presa de ulei de la Poiana picura roadele finantarilor nerambursabile

Exista multe posibilitati de finantare nerambursabile fie din fonduri puse la dispozitie de Uniunea Europeana, fie din fonduri subventionate de stat. Acestea permit deschiderea unei mici afaceri de familie care ulterior se poate dezvolta. Maria si Gheorghe Lapusneanu, din satul Poiana, judetul Iasi, prima functionara la cooperativa -Prestatiunea-, cel de-al doilea somer, au reusit sa-si deschida o presa de ulei obtinand o finantare nerambursabila de 20.000 de dolari prin intermediul Fondului Roman de Dezvoltare Sociala (FRDS). Contributia lor de 15% din valoarea finantarii, adica 3.000 de dolari, a constat in munca fizica si materialele necesare pentru amenajarea spatiului in care si-au deschis presa.

Totul a inceput in toamna anului 1999 de la o stire publicata intr-unul dintre ziarele locale. -Din intamplare, am dat de o stire intr-unul dintre ziare in care se spunea ca Fondul Roman de Dezvoltare Sociala ofera imprumuturi nerambursabile pentru proiecte legate de dezvoltarea zonei rurale si crearea de noi locuri de munca. Sotul meu este din satul Poiana, comuna Schitu Duca, un sat destul de sarac. M-am sfatuit cu el si ne-am hotarat sa incercam si noi sa obtinem o astfel de finantare. La inceput, ne propusesem sa facem o microferma de vaci, insa dupa mai multa gandire ne-am oprit la realizarea unei prese pentru ulei alimentar. Nu era nici una nici in sat la noi si nici in comunele apropiate. Pe aici se cultiva multa floarea-soarelui si oamenii, majoritatea in varsta, pentru ca satul este imbatranit, erau obligati sa mearga prin alte parti pentru a-si duce la prelucrat floarea. Deoarece nu stiam absolut nimic din ceea ce trebuie sa facem, am inceput sa intreb in stanga si in dreapta si asa, in noiembrie 1999, am inceput sa lucrez la planul de afaceri-, povesteste Maria Lapusneanu, realizatoarea proiectului. A ridicat formularele necesare intocmirii dosarului de la Consiliul Judetean si s-a apucat de treaba. Maria Lapusneanu spune ca nu vazuse in viata ei un formular de plan de afaceri si habar nu avea cum se completeaza. -Am muncit foarte mult. Unde nu stiam, ma duceam si intrebam sau cautam carti si citeam. M-a ajutat si domnul Dumitru Beldiman, de la Consiliul Judetean. Acum, dupa ce l-am completat pe acesta, as putea oricand face altul-, isi aminteste ea. In martie 2000 a depus proiectul la Bucuresti, iar in iunie acelasi an a fost aprobat. Suma solicitata era de 20.000 de dolari, iar conditiile de finantare prevedeau ca 15% din suma sa fie suportata de catre beneficiar. -Nu aveam bani in banca si nici nu aveam de gand sa imprumutam. Am gasit mai intai un spatiu intr-una dintre halale foste CAP, hale care apartin acum Comat si pe care l-am inchiriat. Incet-incet, ne-am apucat sa amenajam acel spatiu. Am cumparat materiale, am platit oameni sa ne ajute la treaba. In asta a constat contributia noastra de 15%-, explica Maria Lapusneanu. Banii pentru utilaje i-au primit in trei transe, iar din ei si-au cumparat un selector de seminte, un decorticator, doua prese de ulei, un filtru centrifugal si un filtru cu placi, precum si un cantar electronic. Cele doua prese de ulei au o capacitate de prelucrare de cate 100 kilograme de floarea-soarelui pe ora fiecare. Dintr-o suta de kilograme de seminte de calitate foarte buna rezulta cam 42 litri de ulei. Dupa ce a montat si a facut probele la utilaje, a demarat formalitatile pentru infiintarea unei societati agricole care se numeste -Speranta satului-. Cei doi intreprinzatori din Poiana spera ca utilajele sa lucreze in flux continuu. -Uleiul obtinut are termen de garantie de patru luni, asa incat satenii vin cu cantitati destul de mici la presa. Cand termina uleiul, mai vin si mai aduc. Numai cei care sunt de departe vin cu cantitati mai mari o data. Pentru viitor, urmarim sa ne extindem, asa cum de altfel am precizat si in proiect. Cum de la fabricarea uleiului rezulta srot, pe acesta il vom folosi ca hrana pentru animalele din ferma pe care ne-o vom deschide-, a incheiat Maria Lapusneanu.

Ana Prodan