– Domnule Ion Gheorghe, dvs spuneti ca aveti unele dovezi care arata ca deputatul PSD Ristea Priboi ar fi facut politie politica. Este vorba de unele dosare primite de la CNSAS, din care reiese ca Ristea Priboi, pe atunci locotenent al Securitatii, a conceput un dosar impotriva dvs. Motivul ar fi fost un poem considerat diversionist. Cat de importanta este aceasta dovada pe care ati prezentat-o presei?
– In dosar se vede foarte clar urmatorul lucru: un anume Priboi Ristea, deci Ristea Priboi, asta de astazi, m-a lucrat. Il preocupa situatia mea. El concerta alcatuirea unui anume dosar.
– De ce credeti ca era Ristea Priboi preocupat de dvs?
– Erau preocupate serviciile anume de opiniile pe care le are un scriitor in public sau in cartile lui. Probabil ca au vrut sa ma -furnizeze-, sa scape de mine de aici, din tara. De ce vroiau sa scape de mine? Eu am in cartile mele poeme pentru care am fost catalogat de maoist. Maoism, pe vremea cand eram eu tanar, era la Paris un stil studentesc de manifestatii. Maoist la noi in tara, in Romania, unde era o mare influenta sovietica, maoist insemna tot ce este impotriva URSS. Eu recunosc acuma ca am fost impotriva hegemonismului de partid si de stat, impotriva amestecului grosolan in treburile statului roman si ce puteam sa le opun decat atitudinea chineza? Pentru ca, altfel, ei ma catalogau drept purtator al ideilor imperialismului, prin care vreau sa lichidez sistemul socialist. Eu veneam insa: -Dar nu va suparati, dar astea sunt ideile partidului altor comunisti-. Si mai era o lozinca foarte frumoasa in -Paris Match- preluata dupa Mao Tze Dun: -Foc asupra cartierului general-. Cartierul general, precum stiti, in China era, insemna Comitetul Central. Aici, pentru mine, insemna burghezia rosie. Si eu cu placere l-am luat si l-am dezvoltat asa: -Foc asupra Cartierului General-. Foc asupra Comitetului… Nu asupra Comitetului Central, cat asupra clasei parazitare de activisti si de… mai cu seama Securitatea asta, care este formata din indivizi fara nici o profesie.
– Sa intelegem ca aceste idei se regaseau in lucrarile dvs, inclusiv in anul 1969, cand a inceput urmarirea impotriva dvs.?
– In toate cartile mele circula aceste idei. Eu proiectez in poezia mea taranul calcat in picioare de industrializarea fortata, de catre activistii carieristi, de catre organele de represiune. La mine in sat a intrat Armata, a intrat Securitatea, a intrat Militia si a batut femeile pentru ca si-au aparat porumbul, sa nu il mai dea la cota. Eu din asta am facut o coordonata a operei mele, caci este o opera; si de aici bineinteles ca s-au ocupat de mine.
– Care au fost consecintele acestor note informative ale Securitatii?
– Cenzura – poemele cutare, cartile fara tiraj, cartile fara circulatie, pagini intregi topite din cartea respectiva. Exact acolo unde… in poemele care purtau un anume mesaj. Ma interesa un anume mesaj. Care? Impotriva burgheziei rosii, impotriva pletorei asteia, impotriva categoriei de paraziti care sunt serviciile secrete si ofiterimea. Asa se lucra. Nu puteau sa faca… Ma rog, dar asta era treaba lor cum… de ce puteau sa nu… Dar uite ca nu m-au arestat. Ce, trebuia sa ma aresteze si pe mine?
– Ati afirmat ca PCR v-a salvat, practic. In ce sens?
– La un moment dat, Ceausescu a dat dispozitie asa organelor de Securitate: nu se mai racoleaza nici un membru de partid fara dispozitie de la Comitetul Central. Care era toata bataia? Bataia era sa te complexeze, sa te faca sa cazi in genunchi, sa colaborezi cu ei. Eu, intrand in partid, am zis, am invocat dispozitia lui Ceausescu. Plus de asta, domnule, mai era o chestiune, ca sa v-o spun si pe asta. In articolul nr. 8 din statutul PCR stiti ce se spunea? Zicea asa: -Membrii de partid care denatureaza si ocolesc adevarul vor fi exclusi din partid. Membrii de partid trebuie sa spuna partidului adevarul-. Si ei, cand veneau la mine, si ziceau -uite…- – -domnule, nu te superi, este adevarat? Eu, daca eu nu spun chestia asta in poezie, daca scot chestia asta din poezie, ma da afara din partid pentru ca am mintit-. Bine, ca era o exagerare a mea, dar le dadeam peste bot imbecililor sa ma lase in pace. Le spuneam ca nu sunt consecventi cu propria credinta.
– Dar dvs. v-ati inscris in PCR inainte sau dupa ce vi s-a deschis acest dosar la Securitate?
– Cand am intrat in PCR si acolo spunea: -inceteaza urmarirea-.
– Deci sa intelegem ca ati intrat dupa ce v-au deschis acel dosar in 1969?
– Da, bineinteles. Tipii au fost tot timpul pe urma mea. Va spun, nu aveau alt scop decat de a te racola, de te face sa te scuipi in oglinda.
– L-ati intalnit la vremea aceea pe Ristea Priboi?
– Nu, nici o persoana implicata in acest dosar, nu am dat ochii cu nici o persoana de aici.
– Dar ati fi dispus sa va intalniti cu Ristea Priboi, deputat PSD?
– Nu ma intereseaza. Eu sunt victima, el este calau. Ce sa ne vedem noi? Imi face si rau; adica stiti de ce? El stie atatea lucruri despre mine, iar eu nu stiu nici un lucru despre el.
Radio France International
Material preluat de pe Rador
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
