Olaritul este o indeletnicire care se cunoaste de sute de ani. Romanii au fost recunoscuti pentru mestesugul modelarii lutului.
In Prahova, satul Potigrafu a avut, in urma cu mai multi ani, cei mai multi mesteri in olarit. Din nefericire, din cele cateva mii de olari au mai ramas doar 12. Cei mai multi sunt batrani, iar tinerii refuza sa deprinda meseria.
O camera joasa, facuta din chirpici, pamant ud peste tot si multa umezeala. Acesta este locul de unde ies adevarate opere de arta. Grigore Gheorghe, sau Gogu, cum ii spun vecinii, a ramas cel mai batran olar din sat. Are 78 de ani si inca se mai asaza in fiecare zi in fata rotii pe care modeleaza lutul moale si fierbinte. -M-am apucat de olarit cand aveam 13 ani. Asa ca fac meseria asta de 65 de ani si sper sa mai fac oale inca ani buni de aici incolo. Eu l-am invatat si pe baiatul meu, dar tinerii nu mai vor sa fie olari-, sustine nea Gogu. Lucrul cu lutul este greu si se invata in timp. Cei mai multi dintre tineri viseaza la un serviciu la oras, bine platit si comod.
Pamantul pentru olarit este cu grija ales de pe malurile raurilor. Dupa ce este adus acasa, se amesteca cu apa si este framantat cateva zile pana devine lut. Dintr-o caruta de pamant, un mester scoate aproximativ 1.000 de vase. Dupa ce oala sau strachina eate modelata pe roata, acestea sunt scoase afara pentru a se usca. Din acest motiv, olarii nu pot lucra decat vara, pentru ca au nevoie de multa, multa caldura.
Oalele sunt atent incondeiate cu motive romanesti traditionale si in culori specifice. Dupa patru zile de uscare, vasele sunt bagate la cuptor, unde sunt arse mai mult de 24 de ore. Abia atunci ele pot fi puse in vanzare. Desi pentru realizarea unui -banal- ghiveci sunt necesare rabdare, talent si munca, pretul la care sunt vandute obiectele din lut este foarte mic. Astfel, o cana poate fi cumparata cu 4.000 – 5.000 de lei, iar un ghiveci chiar si cu mai putin. Cu toate ca banii stransii din vanzare sunt putini, vechii olari continua sa lucreze an de an.
Vlad Victor, sau nea Tita, se numara si el printre putinii mesteri care mai profeseaza. Nea Tita are aproape 70 de ani si, la fel ca si consateanul sau Grigore, a invatat meserie inca de mic de la tatal lui. Din pacate, nea Tita nu a avut bucuria de a transmite mestesugul copiilor sau nepotilor sai. In schimb, batranul olar ii invata in fiecare vara tineri artisti veniti din toate colturile tarii. -In fiecare vara vin cinci – sase studenti la Arte Plastice sa-i invat sa modeleze lutul. Macar asa pot si eu lasa ceva in urma, chiar daca urmasilor mei nu le-a placut olaritul. Dar, oricum, si studentii se imputineaza de la un an la altul, de o sa ajungem sa nu mai stie nimeni meseria asta-, ne-a spus nea Tita.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
