Problemele juridice ale realizarii proiectului -Rosia Montana-

-Curentul- continua astazi seria materialelor ce vizeaza controversatul proiect -Rosia Montana-, prin prezentarea opiniei publicate recent de catre prof. univ. dr. Mircea Dutu, rectorul Universitatii Ecologice Bucuresti si presedinte al Asociatiei Romane de Drept al Mediului, in revista -Palatul de Justitie-. Materialul, extrem de documentat din punct de vedere juridic, evidentiaza faptul ca proiectul vizand exploatarea aurului din Apuseni de catre compania Rosia Montana Gabriel Resources – in care sunt implicati afaceristii Frank Timis si Ovidiu Tender – incalca in mod evident principiile de drept al mediului.

Proiectul -Rosia Montana-, prin dimensiunile, obiectivele si potentialele sale efecte negative asupra mediului, incalca in mod flagrant principiile si reglementarile dreptului national, comunitar si international al mediului. Astfel, prin exploatarea pana la epuizare a resurselor de aur si de argint din zona intr-o perioada relativ scurta (16 ani), cu consecinte socio-economice si ecologice majore (schimbarea fundamentala a structurii ocupationale a zonei, crearea unor pericole pe termen lung pentru mediu prin utilizarea cianurilor si deteriorarea ireversibila a cadrului natural), proiectul contravine obiectivului fundamental al dezvoltarii durabile, incalca exigentele principiilor precautiei si utilizarii durabile a resurselor naturale, nesocoteste drepturile generatiilor viitoare de a mosteni un mediu integru si de a beneficia in mod echitabil de patrimoniul comun natural si cultural. Totodata, forma juridica adoptata de Rosia Montana Gold Corporation, de societate pe actiuni avand ca obiect de activitate realizarea unui singur proiect de investitii precis determinat, prezinta si importante riscuri juridice si se inscrie intr-o practica internationala negativa a proiectelor economice periculoase pentru mediu.

I. Prin potentialele efecte negative asupra mediului, proiectul -Rosia Montana- contravine reglementarilor juridice comunitare si conventiilor internationale privind protectia mediului

1. CADRUL GENERAL

Dreptul comunitar nu cuprinde nici o definitie a conceptului de mediu, dar doctrina in materie include in notiunea de mediu -mediul natural si mediul construit de oameni-. Potrivit art. 174 din Tratatul CE, politica de mediu a UE isi propune patru obiective principale:

– mentinerea, protejarea si imbunatatirea calitatii mediului;

– protejarea sanatatii oamenilor;

– utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale;

– promovarea in plan international a masurilor corespunzatoare problemelor regionale ori planetare ale mediului.

In conformitate cu art. 174 al. 3 al Tratatului CE, evaluarea riscurilor ar trebui sa se bazeze pe datele tehnice si stiintifice disponibile, iar conceptul de -mentinere a calitatii mediului- trebuie sa fie astfel privit incat implicatiile lui sa mearga dincolo de o simpla conservare, fiind necesare masuri preventive pentru protectia mediului.

In ceea ce priveste -utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale-, aceasta se refera atat la mediile naturale (de exemplu: aer, sol, apa, dar si plante), cat si la resursele minerale. Conform al. 2 al aceluiasi articol, principiul precautiunii si principiile conform carora actiunea preventiva ar trebui luata in considerare reprezinta o componenta importanta a conceptului de protectie preventiva a mediului, dand posibilitatea Comunitatii de a garanta protectia mediului prin legislatia secundara a UE.

Dispozitiile luate de CE in materie de mediu nu impiedica statele membre sa ia masuri de -protectie intarita-, care trebuie sa fie compatibile cu tratatul CE.

2. DEZVOLTAREA DURABILA

Principiul dezvoltarii durabile exprima obligatia garantarii perenitatii resurselor, orice politica de dezvoltare actuala trebuind sa asigure ca nu va aduce prejudicii nici generatiilor viitoare si nici resurselor comune (apa, aer, sol, biodiversitate). Tipul de exploatare a resurselor naturale propus la Rosia Montana contravine conceptului de dezvoltare si utilizare durabila, prevazut si prin Conventia privind diversitatea biologica adoptata de Rio de Janeiro (1992), deoarece:

– are impact social negativ (900 de gospodarii stramutate si 2.000 de oameni dezradacinati);

– afecteaza in mod semnificativ toti factorii de mediu (apa, aer, sol) si toate formele de viata vor fi afectate direct pe o suprafata de cel putin 1.600 ha si indirect pe o suprafata greu de evaluat;

– exploatarea prevazuta va epuiza in scurt timp resursele naturale;

– poate compromite dezvoltarea durabila a zonei si o serie de activitati economice la nivel regional (exemplu, valorificarea potentialului natural prin turism, agroturism) pentru o perioada de timp indelungata.

Proiectul de la Rosia Montana este in contradictie cu obligatiile internationale in materie asumate de tara noastra. Astfel, Romania a ratificat, prin Legea 58/1994, Conventia privind diversitatea biologica, ce, in art. 8, prevede unele obligatii ale statului semnatar, cum ar fi:

– obligatia de a reglementa sau administra resursele biologice importante pentru conservarea diversitatii biologice, in interiorul sau in afara zonelor protejate, pentru a le asigura conservarea si utilizarea durabila;

– obligatia de a promova protectia ecosistemelor, habitatelor naturale si mentinerea populatiilor viabile de specii in mediul natural;

– obligatia de a promova dezvoltarea durabila si ecologic rationala in zonele adiacente zonelor protejate, in vederea asigurarii unei protectii sporite a acestor zone;

– obligatia de a face eforturi pentru a asigura conditiile necesare compatibilitatii dintre utilizarile actuale si conservarea diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor sale.

Conform art. 10 al aceleiasi Conventii, fiecare stat:

-a) va integra cerintele conservarii si utilizarii durabile a resurselor biologice in luarea deciziilor la nivel national;

b) va adopta masuri legate de utilizarea resurselor biologice pentru a evita sau a reduce impactul negativ asupra diversitatii biologice;

c) va proteja si incuraja utilizarea curenta a resurselor biologice, in conformitate cu practicile culturale traditionale care sunt compatibile cu conservarea si utilizarea durabila-.

De mentionat ca, potrivit Constitutiei, fiind ratificata conform legii, Conventia face parte din dreptul intern, prevederile sale avand valoarea juridica a unei legi nationale.

3. DREPTURILE GENERATIILOR VIITOARE

Daca dreptul la un mediu sanatos priveste generatiile prezente, caracterul ireversibil al anumitor atingeri aduse mediului a impus recunoasterea dreptului generatiilor viitoare de a mosteni un mediu echilibrat ecologic. Acesta presupune din partea generatiilor actuale indatorirea de a utiliza rational resursele naturale, fara epuizarea lor si fara privarea generatiilor urmatoare de a se bucura de avantajele existentei acestora.

4. PROBLEMA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI

Legislatia UE referitoare la problematica impactului asupra mediului cuprinde Directiva 85/337/CEE, cu privire la evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului (Directiva EIM), modificata prin Directiva 97/11/CE, si Directiva 2001/42/CE cu privire la evaluarea efectelor anumitor planuri si programe asupra mediului. Mentionam faptul ca Romania a transpus integral Directiva 85/337/CEE, prin Legea 137/1995 privind protectia mediului, asa cum a fost modificata prin OUG 91/2002, precum si prin o serie de acte normative subsecvente (HG 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului si pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri), dar si o serie de ordine ministeriale. Referitor la Directiva 2001/42/CE, mentionam ca pentru preluarea prevederilor acesteia se afla in curs de avizare un proiect de HG. In art. 1, Directiva EIM prevede ca proiectele publice si private care ar putea avea un efect semnificativ asupra mediului trebuie sa fie supuse unei evaluari obligatorii a impactului asupra mediului. In legatura cu scopul acestei directive, termenul -proiect- se refera la o gama larga de activitati. Conform art. 1, par. 2 al Directivei EIM, -proiect- inseamna executarea unor lucrari de constructii ori alte instalatii sau activitati, precum si alte interventii asupra imprejurimilor naturale si peisajului, inclusiv extractia de resurse minerale. Daca domeniul de aplicare al Directivei EIM include toate lucrarile de constructie si toate interventiile pentru extractia resurselor naturale, atunci extinderea instalatiilor deja existente trebuie considerata, de asemenea, ca posibil scop al acestei directive.

Asa cum se specifica in art. 3 al Directivei EIM, instalatiile care corespund definitiei de -proiect- ar trebui supuse unei evaluari a impactului asupra mediului: -Evaluarea impactului asupra mediului va identifica, descrie si evalua intr-un mod corespunzator, in lumina fiecarui caz individual si in conformitate cu art. 4 pana la art. 11, efectele directe si indirecte ale unui proiect pe baza urmatorilor factori:

– fiinte umane, flora si fauna;

– solul, apa, aerul, clima si peisajul;

– interactiunea dintre factorii mentionati la primul si la al doilea punct;

– bunurile materiale si mostenirea culturala-.

Conform art. 4 al. 1, -instalatiile pentru obtinerea metalelor neferoase din minereuri, concentrate sau materiale brute secundare prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice- (cf. Anexa 1, par. 4 pct. 2) vor trebui evaluate in conformitate cu art. 5 pana la art. 10.

Pentru a fi in conformitate cu pasii procedurali prevazuti de catre Directiva EIM, este necesara determinarea grupului de persoane care se bucura de dreptul individual de a participa la evaluarea impactului asupra mediului. In art. 6 alin. 2, se afirma urmatoarele: -Statele membre vor actiona in asa fel incat orice cerere de acordare a acordului de dezvoltare si orice informatie adunata in conditiile art. 5 sa fie facute publice intr-o perioada de timp rezonabila, pentru a da publicului preocupat de aceasta problema ocazia de a-si exprima opinia inainte ca acordul de dezvoltare sa fie primit de antreprenori-. Aceasta reglementare cuprinde doua cerinte pe care statele membre trebuie sa le indeplineasca atunci cand solicita acordul de dezvoltare: informatiile stranse trebuie sa fie disponibile publicului intr-o perioada de timp rezonabila; in plus, -publicului preocupat de aceasta problema- trebuie sa i se dea ocazia de a-si -exprima opinia-.

Desi cerintele Directivei au fost receptate in mod formal la nivelul legislatiei romane, ramane de vazut in ce masura acestea vor fi efectiv aplicate si rezultatele la care se va ajunge.

5. CONTROLUL POLUARII APEI

Directiva 80/68/CEE referitoare la protectia apelor subterane impotriva poluarii cauzate de anumite substante face distinctie intre doua categorii de substante reglementate enumerate in doua liste, I si II. Cianura este inclusa in Lista I. In art. 1 al Directivei, panza freatica este definita ca fiind -toate apele care sunt sub suprafata pamantului in zona de saturatie si in contact direct cu solul sau subsolul-. Evacuarea directa inseamna introducerea unor substante din Lista I sau II in panza freatica, fara a fi filtrate prin sol sau subsol, iar evacuarea indirecta – introducerea de substante din Lista I sau II in panza de apa freatica, dupa filtrarea prin sol sau subsol. Asa cum reiese din art. 3 al Directivei, statele membre trebuie sa parcurga etapele necesare pentru prevenirea introducerii de substante din Lista I in panza freatica, fiind astfel interzisa introducerea directa sau indirecta a unei substante din Lista I in sol. Conform art. 4, statele membre ar trebui sa investigheze orice proces in care sunt folosite aceste substante, iar alin. 1 afirma: -In lumina acelei investigatii, statele membre vor interzice asemenea activitati sau vor acorda autorizatii doar daca toate precautiile tehnice necesare pentru prevenirea unor asemenea evacuari sunt respectate-. De asemenea, in art. 6 se arata ca in stabilirea limitelor admise comunitatea are in vedere utilizarea -celor mai bune tehnici posibile-, adica -stadiul de dezvoltare cel mai avansat si eficient inregistrat in dezvoltarea unei activitati si a modurilor de exploatare, care demonstreaza posibilitatea practica de a constitui referinta pentru stabilirea valorilor limita de emisie in scopul prevenirii, iar in cazul in care acest fapt nu este posibil, pentru reducerea globala a emisiilor si a impactului asupra mediului in intregul sau- (Legea 137/1994). Art. 9 stipuleaza ceea ce trebuie specificat in autorizatie, iar in art. 11 se prevede ca autorizatiile pot fi acordate pe o perioada de maximum patru ani. Dupa ce aceasta perioada a expirat, autorizatiile pot fi reinnoite, amendate sau retrase. Datele prezentate in rezumatul proiectului de la Rosia Montana conduc la concluzia ca o scurgere de cianura de potasiu (substanta chimica extrem de toxica) in panza de apa freatica si in sistemul de apa potabila a populatiei afectate nu poate fi exclusa.

In concluzie, acordarea unei autorizatii pentru construirea unui lac de depozitare a cianurii constituie o incalcare a art. 4, iar acordarea acesteia pe o perioada de timp nelimitata incalca prevederile art. 11.

6. CONSERVAREA NATURII

Proiectul -Rosia Montana- este in contradictie cu unele reglementari referitoare la conservarea naturii, cum ar fi Conventia Europeana a Peisajului si Directiva 92/43/EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice. Romania a ratificat, prin Legea 451/2002, Conventia Europeana a Peisajului, care are ca obiectiv principal promovarea protectiei peisajelor, managementul si amenajarea acestora si organizarea cooperarii europene in acest domeniu.

In sensul art. 1 al Conventiei sunt clarificati urmatorii termeni:

-a) peisajul desemneaza o parte de teritoriu perceput ca atare de catre populatie, al carui caracter este rezultatul actiunii si interactiunii factorilor naturali si/sau umani;

d) protectia peisajului cuprinde actiunile de conservare si mentinere a aspectelor semnificative sau caracteristice ale unui peisaj, justificate prin valoarea sa patrimoniala derivata din configuratia naturala si/sau de interventie umana;

e) managementul peisajelor cuprinde actiunile vizand, intr-o perspectiva de dezvoltare durabila, intretinerea peisajului in scopul directionarii si armonizarii transformarilor induse de evolutiile sociale, economice si de mediu-.

Conform acestei Conventii, -fiecare parte se angajeaza:

– sa recunoasca juridic peisajele ca o componenta esentiala a cadrului de viata pentru populatie, expresie a diversitatii patrimoniului comun cultural, natural si fundamental al identitatii acesteia;

– sa stabileasca si sa implementeze politicile peisajului care au ca scop protectia, managementul si amenajarea acestuia, prin adoptarea de masuri specifice mentionate in prezenta Conventie;

– sa stabileasca proceduri de participare pentru publicul larg, autoritati regionale si locale si pentru alti factori interesati la definirea si implementarea politicilor peisajere mentionate la lit B);

– sa integreze peisajul in politicile de amenajare a teritoriului, de urbanism si in cele culturale, de mediu, agricole, sociale si economice, precum si in alte politici cu posibil impact direct sau indirect asupra peisajului-.

Directiva 92/43/EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale si a florei si faunei salbatice, transpusa in legislatia noastra prin OUG 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice (aprobata prin Legea 462/2001), prevede in art. 2: -1. Scopul prezentei Directive este de a contribui la asigurarea biodiversitatii prin conservarea habitatelor naturale, precum si a faunei salbatice pe teritoriul european al statelor membre la care Tratatul se aplica; 2. Masurile luate in baza prezentei Directive vizeaza mentinerea sau restabilirea, intr-o stare de conservare favorabila, a habitatelor naturale si a speciilor din fauna si flora salbatica de interes comunitar; 3. Masurile luate in baza prezentei Directive tin seama de exigentele economice, scociale si culturale ca si de particularitatile regionale si locale-. Mai mult, scopul OUG 236/2000 il constituie -garantarea conservarii si utilizarii durabile a patrimoniului natural-. Art. 1 al Directivei stabileste intelesul notiunii de -habitat natural: zone terestre sau acvatice ce se disting prin caracteristicile lor geografice, abiotice si biotice, fie ele in intregime naturale sau seminaturale-, dar ofera si definitia notiunii de -stare de conservare a unui habitat natural: suma influentelor ce actioneaza asupra unui habitat natural si a speciilor tipice-. In raport cu aceste reglementari, consideram ca proiectul de la Rosia Montana poate afecta negativ activitatile de conservare a naturii.

7. PROTECTIA PATRIMONIULUI NATURAL SI CULTURAL

Prin Decretul 187/1990, Romania a acceptat Conventia privind patrimoniul mondial, cultural si natural, adoptata de Conferinta generala a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura, la 16 noiembrie 1972. In art. 1 sunt definite drept patrimoniu cultural -siturile: lucrari ale omului sau opere rezultate din actiunile conjugate ale omului si ale naturii, precum si zonele incluzand terenurile arheologice care au o valoare universala exceptionala din punct de vedere istoric, estetic, etnologic sau antropologic- si patrimoniul natural (in art. 2): – monumentele naturale constituite de formatiuni fizice si biologice sau de grupari de asemenea formatiuni care au o valoare universala exceptionala din punct de vedere estetic sau stiintific; – formatiunile geologice si fiziografice si zonele strict delimitate constituind habitatul speciilor animale si vegetale amenintate, care au o valoare universala exceptionala din punctul de vedere al stiintei sau conservarii; – siturile naturale sau zonele naturale strict delimitate, care au o valoare universala exceptionala din punct de vedere stiintific, al conservarii sau al frumusetii naturale-. Din art. 4 se desprinde, ca obligatie generala a statelor, asigurarea identificarii, ocrotirii, conservarii, valorificarii si transmiterii catre generatiile viitoare a patrimoniului cultural si natural care este situat pe teritoriul acestora. Asa cum reiese din art. 5, pentru a asigura o ocrotire si o conservare cat mai eficienta si o valorificare cat mai intensa posibil a patrimoniului cultural si natural, se impune ca statele sa ia masurile juridice, stiintifice, tehnice, administrative si financiare corespunzatoare pentru identificarea, ocrotirea, conservarea, valorificarea si introducerea in circuitul public a acestui patrimoniu.

De asemenea, prin OG 43/2000 privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national defineste (art. 2 lit. g) -situl arheologic declarat zona de interes national drept zona de interes arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului unitatii administrativ-teritoriale ce cuprinde acele situri arheologice a caror cercetare stiintifica, protejare si punere in valoare sunt de importanta exceptionala pentru istoria si cultura nationala, prin marturiile materiale, bunurile mobile sau imobile ce fac parte sau sunt propuse sa faca parte din categoria <Tezaur al patrimoniului cultural national mobil> sau, respectiv, fac parte ori sunt propuse sa fie incluse in categoria monumentelor istorice aflate in Lista patrimoniului mondial-.

Prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national – Sectiunea a III-a – zone protejate, Rosia Montana este declarata sit protejat.

Prof. univ. dr. MIRCEA DUTU – rectorul Universitatii Ecologice din Bucuresti, presedintele Asociatiei Romane de Drept al Mediului

(va urma)