Procesul –Patrascanu–, inca un capitol sangeros in lupta pentru putere

In noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954, Lucretiu Patrascanu a fost executat in curtea inchisorii Jilava. Executia a urmat la numai doua zile pronuntarii sentintei, desi se obisnuia ca intervalul sa fie mai indelungat.

Faptul in sine, desi cutremurator, nu iesea din tiparele comunistilor. Nu era neobisnuit ca un comunist sa fie judecat de tovarasii sai din perspectiva luptei pentru putere sau pentru consolidarea ei, acuzatiile care i-au fost aduse – tradare, conspiratii, spionaj – fiind de-a dreptul aberante. Cazurile Koci Xoze – Albania, Traicio Kostov – Bulgaria, Wladislav Gomulka – Polonia, Rudolf Slansky – Cehoslovacia, Laszlo Rayk – Ungaria sunt similare.

Patrascanu a fost reabilitat de Ceausescu in aprilie 1968. Gestul nu a fost facut din dorinta de a recunoaste meritele celui disparut, ci de a pune sub semnul intrebarii personalitatea si realizarile predecesorului sau, Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Personalitate controversata, Patrascanu nu s-a inscris in tiparul comunistului clasic. Spre deosebire de cei mai multi dintre tovarasii sai, el era un intelectual de marca, isi facuse studiile in strainatate si nu avea **origini sanatoase**, tatal sau fiind profesor si scriitor.

Inceputurile omului politic Patrascanu

Lucretiu Patrascanu s-a nascut la Bacau, in 1900, intr-o familie buna. In 1922 si-a luat licenta in Drept la Universitatea Bucuresti. Si-a continuat studiile in Germania, in ceea ce numea chiar el economie politica, filozofie si statistica. Doctoratul l-a obtinut la Leipzig, cu o teza denumita **Reforma agrara in Romania 1918-1921**.

In 1933 si 1934, a reprezentat Partidul Comunist Roman in Comintern. Din 1934, a lucrat la sectia de propaganda a partidului de la Iasi si a aparat in instanta mai multi comunisti. A fost arestat in mai multe randuri, insa numai pentru perioade scurte de timp.

-Prima inchisoare am facut-o la Jilava, in 1924. Am fost la Vacaresti, la Jilava, am cunoscut inchisoarea de la Brasov, lagarele de la Miercurea Ciucului si Tg. Jiu, domiciliul fortat de la Poiana Tapului.

Toate aceste episoade nu faceau decat sa intareasca spiritul meu combativ si credinta ferma in pozitiile pe care ma aflam. Eram prea adanc ancorat in aceste tarmuri pentru ca sa pot fi zdruncinat prin acte de teroare si coercitiune**, scria Patrascanu in 1946.

Negociator al comunistilor si adversar al lui Dej

Revenind in Capitala din exilul fortat in decembrie 1943, s-a intalnit cu regele si cu principalii lideri ai opozitiei. Patrascanu a fost negociatorul comunistilor in actul de la 23 august 1944. A fost ministru al justitiei din noiembrie 1944, in al doilea guvern Sanatescu, si pana in februarie 1948.

Beneficiind de protectia Moscovei, Patrascanu a devenit in mod automat, impreuna cu Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu, adversar al lui Gheorghiu-Dej. Ajuns in functia suprema in partid mai ales datorita **originilor sale sanatoase** si a faptului ca era deja un **veteran** al inchisorilor comuniste, Dej a cautat prin orice mijloace sa-l discrediteze pe Patrascanu.

Mai intai, i s-au reprosat greselile pe care le-ar fi facut ca diplomat. Oficialii moscoviti isi manifestasera dezaprobarea fata de actul de la 23 august. Cum Patrascanu avusese un rol important in realizarea loviturii de stat ca reprezentant al comunistilor, era logic ca intai sa intre in dizgratia Moscovei. Primele semne de neincredere din partea oficialilor sovietici au venit in septembrie 1944, cand Patrascanu facea parte din delegatia Romaniei venita sa negocieze armistitiul. La intoarcerea in tara, Patrascanu a fost pus sub supravegherea Securitatii.

Discursul patriotic al lui Patrascanu de la Cluj, din 13 iulie 1946, a alimentat suspiciunile Moscovei. Patrascanu condamnase **elementele sovine** care incepusera o campanie de convingere a populatiei din nordul Transilvaniei ca reintegrarea acestei parti Romaniei n-ar fi fost definitiva.

Discursul a starnit mania lui Dej, care, intr-o adresa trimisa Comitetului Central, la 7 iulie 1946, il critica pe Patrascanu de a nu fi mentionat **aportul** PNL si PNT in intretinerea disensiunilor in cadrul minoritatii maghiare.

Arestarea si ancheta

Patrascanu a fost retinut pe 23 februarie 1948. Abia pe 10 iunie au fost emise acuzatiile, pe 24 august fiind arestat si anchetat oficial.

Relatiile cu occidentalii din domeniul spionajului au constituit pretextul arestarii lui Patrascanu. Actul emis la 24 august specifica faptul ca Patrascanu era acuzat de a fi informator al politiei in perioada interbelica si agent al spionajului britanic, care **a desfasurat o activitate criminala pentru a paraliza actiunile Partidului Comunist Roman si a distruge partidul din interior, contribuind astfel la declansarea, mentinerea si continuarea razboiului cu URSS**.

**Patrascanu face parte dintre cei care devenisera exponentii ideologiei burgheze, care in diverse privinte se rupeau de mase si se indepartau complet de ideologia si principiile partidului clasei muncitoare**, sustinea ministrul de interne, Teohari Georgescu, la deschiderea Congresului Partidului Muncitoresc Roman desfasurat intre 21 si 23 februarie 1948.

In Plenara Comitetului Central al PMR din 10-11 iunie au fost reluate acuzatiile aduse lui Patrascanu.

**Cu cateva saptamani inainte de martie 1945, Patrascanu, in contradictie completa cu linia partidului, a resuscitat sloganul colaborarii cu intreaga burghezie sau cu mare parte a ei. In 1946, el a sustinut teza aliantei cu <intreaga> taranime, deci si cu elementele exploatatoare, dusmanoase fata de taranimea muncitoare. In activitatea sa, el a urmat o politica impaciuitoare fata de exponentii reactiunii. El a urmat linia unei politici national – sovine**.

Patrascanu a refuzat sa colaboreze cu anchetatorii, asa ca organele de Securitate au recurs la arestarea si anchetarea apropiatilor sai. In martie 1948, au fost arestati Nicolae Betea, Anton Ratiu, Constantin Pavel si Remus Micsa, prieteni apropiati ai lui Patrascanu.

In octombrie 1949, SSI a preluat anchetarea lui Patrascanu si a 25 de persoane, operatiune ce a durat pana in mai 1950.

In februarie 1951, a inceput o noua etapa a anchetei, prin interogarea grupurilor asociate Stefanescu si Remus Koffler, in incercarea de a le lega intr-o mare conspiratie impotriva regimului.

In plus, au fost anchetate si sotia lui Patrascanu, Elena, si secretara acestuia, Elena Constante.

Patrascanu a refuzat sa recunosca acuzatiile care i s-au adus, desi au fost folosite metode brutale de fortare psihica si fizica.

**Am servit interesele Statului Roman**

Prezentam un fragment din procesul-verbal al interogatoriului condus de locotenent-colonelul Ioan Soltutiu, la 23 octombrie 1952, intre orele 8,25 si 13.00, proces-verbal contrasemnat pentru autentificare de catre Patrascanu.

Intrebare: De ce te-ai opus prelungirii legii criminalilor de razboi?

Raspuns: M-am opus pentru ca am considerat ca Romania isi indeplinise obligatiile asumate prin acordul de armistitiu.

Intrebare: Ce ti-a cerut partidul in legatura cu prelungirea legii criminalilor de razboi?

Raspuns: Partidul nu mi-a cerut nimic in legatura cu aceasta. Prin martie sau aprilie 1947, presedintele Comisiei Aliate de Control Sovietice a trimis o scrisoare guvernului roman, mentionand o serie de cazuri care cereau prelungirea legii criminalilor de razboi. Socotind aceste cazuri neconcludente, am ramas la punctul meu de vedere initial.

Intrebare: Ale cui interese le-ai servit prin aceasta atitudine?

Raspuns: Prin neprelungirea legii criminalilor de razboi, am servit interesele Statului Roman.

Intrebare: Cu cine din cercurile Palatului ai discutat problema legii criminalilor de razboi si ce anume ati discutat?

Raspuns: Problema legii criminalilor de razboi am discutat-o cu fostul rege Mihai, care era impotriva prelungirii ei. In aceasta chestiune, regele gandea la fel ca mine.

Intrebare: Recunosti ca ai sabotat prelungirea legii criminalilor de razboi?

Raspuns: Nu recunosc acest lucru, pentru ca nu poate fi vorba de sabotaj**.

Judecat pentru complot impotriva statului

Judecarea lui Patrascanu din 1954 a survenit in urma mortii lui Stalin si a luptelor pentru putere de la Moscova si in contextul politicii de consolidare a puterii promovate de Dej.

Patrascanu era vazut de Dej ca un lider care ar fi putut fi acceptat de noua conducere de la Moscova. Pentru a primi acceptul Kremlinului pentru judecarea lui Patrascanu, Dej a trimis conducerii moscovite dosare voluminoase continand dovezi incriminatorii.

**Crima impotriva pacii, prin aceea ca a servit ca agent al politiei <fasciste si burghezo-mosieresti> si al Serviciului englez, incercand sa distruga Partidul Comunist din interior si sa-i paralizeze actiunile in lupta impotriva fascismului si razboiului imperialist, si l-a sprijinit pe Antonescu si razboiul impotriva Uniunii Sovietice, crima de inalta tradare, pentru ca in calitate de Ministru de Justitie a condus un grup de conspiratori care, cu ajutorul imperialistilor anglo-maericani si al agenturilor lor de informatii, a actionat pentru rasturnarea violenta a regimului democratic instalat la 6 martie 1945, cu scopul de a distruge independenta statului roman, crima de inalta tradare, pentru ca dupa 23 august 1944 a furnizat agenturilor engleze si americane informatii secrete cu privire la securitatea statului**, acestea erau principalele capete de acuzare care i s-au adus lui Lucretiu Patrascanu in proces.

Patrascanu a fost judecat de un tribunal militar, insa sentinta fusese stabilita de catre Biroul politic al partidului inca inainte de inceperea procesului.

Curtea a stabilit ca, intre 1940 si 1944, **acuzatii Patrascanu, Koffler si complicii lor, impreuna cu spionul Alexandru Stefanescu si agentii provocatori si spioni Stefan Foris, Herbert Zilber, Emil Calmanovici si J. Berman, au cautat sa slabeasca lupta fortelor democratice impotriva fascismului**. Patrascanu era acuzat de a fi fost unul dintre agentii de baza ai Sigurantei din perioada razboiului. Curtea a mai adaugat ca organizase un complot impotriva statului, la 24 februarie 1945 transmitandu-i primului-ministru Radescu, prin intermediul unui spion american, acordul sau pentru o lovitura de stat. De asemenea, mai era adaugata acuzatia de a fi urzit impreuna cu Iuliu Maniu, Grigore Niculescu Buzesti, Constantin Visoianu si Ion Mocosnyi-Starcea o lovitura **impotriva statului popular**. Sentinta a fost publicata in **Scanteia**, pe 18 aprilie 1954, dupa doua zile de la executarea condamnatilor.

Ancheta grupului Patrascanu a fost condusa, pe rand, de rusul Saharovski in 1950, Misu Dulgheru – 1951, Ioan Solutuziu – 1952-1954.

Tribunalul a pronuntat verdictul final pe 14 aprilie 1954. Patrascanu si Koffler au fost condamnati la moarte, executia avand loc pe 16 aprilie 1954.

Reabilitare post-mortem

In 1965, la ordinele lui Nicolae Ceausescu, a fost constituita o comisie care a investigat abuzurile lui Dej, pornind de la **cazul Patrascanu**.

**Timp de doi ani si jumatate, un mare numar de activisti de partid, sub indrumarea tov. Patilinet, au studiat peste 50.000 de file, s-au straduit sa descurce firele acestei inscenari monstruoase in cazul Patrascanu, au analizat actele, au discutat cu un mare numar de oameni, atat cu cei implicati in proces, cat si cu cei care au anchetat si restabilit adevarul**, spunea Nicolae Ceausescu in cadrul Plenarei PCR din 22-25 aprilie 1948, plenara care a insemnat si reabilitarea lui Patrascanu.

Marturiile anchetatilor si ale anchetatorilor sunt de-a dreptul zguduitoare.

**Acest anchetator m-a asigurat ca eu voi primi la proces drept pedeapsa exact anii de ancheta, ca acesti ani sunt suficienti drept pedeapsa fata de buna mea purtare actuala, dar ca totul depinde de mine, de felul in care ma voi purta la proces.

Inainte de proces, in cele cateva zile, anchetatorul mi-a dat cateva pagini batute la masina, cuprinzand toate intrebarile ce mi-au fost puse la proces cu raspunsurile ticluite de el. Mi-a cerut sa le invat pe de rost si m-a chemat a doua zi sa ma asculte. Mi-a repetat din nou, dandu-si cuvantul ca voi fi libera daca ma port bine la proces, iar de nu voi fi condamnata pe viata sau poate chiar la moarte. Mi-a mai spus ca toti acuzatii si-au recunoscut ca si mine vinovatia.

…Cand mi-a venit randul sa raspund, am facut-o ca un papagal, recitand atat de iute raspunsurile, incat am fost oprita si mi s-a spus sa vorbesc mai rar si la doua intrebari m-am zapacit si am incurcat raspunsurile, dar acest fapt nu a dat nimanui de banuit**, a precizat Elena Constante in declaratia din 1967.

**Chisinevschi a spus ca hotararea este luata**

**Pe la sfarsitul lunii martie sau inceputul lunii aprilie, am fost chemat din nou la Chisinevschi, unde acesta mi-a pus in vedere ca procesul trebuieste judecat urgent si ca judecarea lui trebuie sa inceapa urgent peste cateva zile. Am vazut materialul si listele de intrebari pentru fiecare inculpat si martori si m-am prezentat cu listele la Chisinevschi, care le-a vazut si a taiat intrebarile propuse de mine, cu indrumarea ca asa trebuie sa procedez pentru a nu da peste cap totul. Imi amintesc ca Soltutiu si Grigore Rapeanu au cerut insistent ca fiecare inculpat sa fie judecat separat, independent de ceilalti coinculpati, si ca acestia sa nu se mai intalneasca in tot cursul procesului. Am procedat la audierea incupatilor, fiecare separat, dand dispozitia ca fiecarui inculpat sa i se citeasca la locul de detinere, respectiv camerele arestatilor, partile din interogatoriile celorlalti inculpati care se refereau la faptele lui. In cursul anchetei judiciare a intervenit mereu Soltutiu, cerand suspendari de sedinta, in timpul carora eram pus sa vorbesc la telefon cu Chisinevschi, care imi facea observatii si imi dadea indrumari asupra conducerii sedintelor**, a precizat fostul presedinte al completului de judecata in procesul Patrascanu, Ilie Moisescu, in informarea din 24 aprilie 1967.

**Dupa terminarea anchetei judiciare, am amanat pronuntarea sentintei cu doua-trei zile. In acest timp, am deliberat impreuna cu cei doi asesori, asupra culpabilitatii inculpatilor si a pedepselor ce urmau sa li se aplice. Tovarasul Demeter a declarat de la inceput ca el este pentru condamnarea la pedeapsa capitala a tuturor inculpatilor. Tovarasul Ciulei era mai moderat si imi facea parerea ca nu-l prea intereseaza toata problema. Am ajuns apoi la o hotarare comuna in ceea ce priveste condamnarea la moarte a lui Patrascanu, Koffler, Zilber sau Stefanescu, dupa cate imi amintesc.

Am mers apoi la Chisinevschi cu proiectul de hotarare, unde am gasit din nou pe Soltutiu. Am raportat ca am adus proiectul de decizie care cuprinde concluziile la care a ajuns completul de judecata. Fara sa mai doreasca sa afle ce contine proiectul de decizie, Chisinevschi a spus ca hotararea este luata de conducerea partidului si mi-a dictat pedepsele pe care trebuia sa le pronuntam**, adauga Soltutiu.

Judecata regizata si in viziunea procurorului

Pohontu Ion, fost procuror-sef la Procuratura Oras Bucuresti, sustinea la 10 aprilie 1967: **Judecarea a avut loc ca si cum totul ar fi fost regizat. Tov. Moisescu punea intrebarile dupa un chestionar pe care-l avea pregatit si nu iesea deloc din cadrul acestuia. Unii dintre inculpati – Patrascanu, Calmacovic si mi se pare Stefanescu – au incercat sa raspunda probabil altceva decat intentiona sa consemneze presedintele, la care col. Moisescu i-a amenintat ca ii da afara, ceea ce nu era permis sa faca**.

**De la inceputul angajarii in desfasurarea procesului, am avut senzatia unei grabe nejustificate. Aceasta impresie a fost intarita de graba cu care s-a executat sentinta**, considera, la 23 aprilie 1967, Ion Ciulei, fost asesor in completul de judecata.

**…Cred ca Chisinevschi a fost interesat in lichidarea lui Patrascanu, vazand in Patrascanu intotdeauna un rival al sau pe chestiune de competenta ideologica si intelectuala si astazi imi pare cu atat mai clar acest lucru, cu cat stiu ca el a fost acela – cu consilierii sovietici – care au hotarat si facerea procesului si rezultatul sau**, era de parere fostul sef al grupului de ancheta Ion Soltutiu.

**Nu au existat dovezi pe baza carora el sa fie trimis in fata justitiei**, sustinea Pintilie Gheorghe, fost prim-adjunct al ministrului afacerilor interne.