In cele ce urmeaza, este vorba despre infractori si politisti, dar nu vom sufla un cuvant despre deja celebrul caz al jurnalistului arestat timp de cateva ore. In primul rand, pentru ca a curs, prin albia intamplarii cu pricina, destula cerneala din stilourile confratilor, ale opiniei publice, ale literatilor din Parchet si ale organizatiilor pentru drepturile omului, la un loc. In al doilea rand, pentru ca avem una din acele situatii in care, orbiti de stralucirea unui exemplu extraordinar, nu le mai vedem pe celelalte, numeroase, insa mai pamantii la culoare, ale oamenilor comuni, plesniti de convulsiile legii, prinsi la mijloc in fugareala dintre baietii buni si cei rai.
Mai bine sa povestim o snoava. Presupunem, prin absurd, ca dupa saptamani, poate chiar luni de munca neabatuta, dedicata progresului societatii, ne luam inima in dinti si mergem cu prietenii la o discoteca. Am fi putut iesi la un restaurant, daca ne-am fi ajuns cu banii, sau la o piesa de teatru, daca s-ar fi jucat -Clona- (unde mai pui ca in sala de spectacol, cand vorbesti tare cu amicii, te sasaie ceilalti). Dam o groaza de bani la intrarea in discoteca, dar seara curge placut. Muzica, tineret, antren… Cand ne simteam mai bine, usile se deschid si pe ringul de dans isi face aparitia o echipa de domni mascati, hotarati sa puna capat ilegalitatilor de tot soiul pe care le gazduieste localul cu pricina. Ca s-a nimerit sa se starpeasca infractionalitatea chiar in timp ce te aflai si tu la o masa, ghinionul tau… Muzica se opreste. Urmeaza niste zbierete, niste imbranceli, niste perchezitii. Ti se cer actele, le arati… Ca doar pentru asta ai platit. Nu se stie de ce, dar parca seara nu mai are chiar atat farmec. Dar, slava Domnului ca au inhatat trei borfasi si-o prostituata.
Scriam odinioara despre omul care ne-a povestit un fapt incredibil. Unui barbat ii placea sa-si scoata nevasta in oras, sa-i dea o friptura, un vinisor, s-o suceasca de doua-trei ori pe ringul de dans. Desigur, nu asta e faptul incredibil (desi, in zilele noastre, are toate sansele sa devina…). Insa omul mergea cu nevasta intr-un local, iar acolo niste derbedei se luau de femeia lui. Le impartea si el cativa pumni, dar pe urma cine platea amenzi la sectia de politie? Pacat de bani, cu ei i-ar mai fi luat femeii un dulce, o brosa… Oricum, omul se jura ca nu mai iese la localuri. In ultimul timp agonisise cate ceva, asa ca a aplicat o idee trasnita, mai veche: si-a deschis propria carciuma. In felul asta mergea cu nevasta-sa, de cate ori voia, la un restaurant civilizat. Unde mai pui ca serviciul era impecabil. Chelnerii, pe care-i angajase el insusi, nu ziceau nici pas la cele mai nastrusnice fantezii culinare ale celor doi. Nu-i furau la gramaj, nu le cereau de la obraz bacsis. In fine, s-ar putea ca localul asta sa fi avut o singura masa, cu doar doua locuri, nu marimea conteaza, ci principiul. Cert este insa ca nu se gasea pe acolo nici picior de golan care sa le strice cheful. Si povestea nu pomenea nici de vreo razie a politiei in… autocarciuma cu pricina.
Sa fie aceasta solutia miraculoasa pentru a stopa, la granita universului propriu, imixtiunea interlopului si a oamenilor legii care-l fugaresc pentru a-i pune catuse? Sa se fi deschis o cale noua? Gandurile isi iau liber: cat sa mai asteptam de la altii, cand toate ne stau in putere? Cat sa ne mai milogim la stat, cand putem si singuri, vorba poporului, -sa ne scoatem-? Muncitorii din fabrici si uzine, taranii din sate si statiuni, intelectualii din seral in seral, oamenii complicat de simpli dezgroapa din sine o latineasca adaptata imprejurarilor: -Omnia mea mecum porto-. Multi nici nu stiu in ce limba este.
Unii, care n-au casa, dar vor sa-si treaca mireasa peste prag, isi construiesc singuri pragul, dintr-o scandurica. Altii, dornici sa-si duca consoartele la munte si la mare, incropesc o movilita intr-un capat al curtii si imprastie o roaba de nisip in celalalt capat. Unii, a caror pace matrimoniala se bizuie pe mersul la teatru, isi deseneaza in fiecare seara piesele pe pereti.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane