Recuperarea creantelor Romaniei: o vanatoare politica pentru milioane de dolari

Caderea regimului ceausist a dus, intre altele, si la o complicata dilema politica si economica, aceea a creantelor detinute de regimul comunist, in special in ultimele decenii, in strainatate. Dilema a devenit si mai grea dupa ce unele firme de import-export specializate in recuperarea unor asemenea creante s-au privatizat prin 1995, astfel ca s-a ajuns in situatia paradoxala ca statul sa nu mai aiba nici un control asupra a ceva ce, in fapt, ii apartinea. S-a gasit insa solutia miraculoasa. Curios, si nu foarte, este ca printre patronii unor SRL-uri avand ca obiect de activitate recuperarea a ceea ce se mai poate recupera din aceste creante s-au numarat, ca din intamplare, si unii dintre baronii PSD. Un simplu exemplu, mult comentat in presa de la Bucuresti, firma patronata de doi fruntasi ai PSD, domnii Taracila si Armas. Pana aici lucrurile nu ar fi chiar atat de surprinzatoare, nefiind vorba decat despre aceeasi puternica si nesatioasa clientela politica a PSD. Mai grave sunt descoperirile de data recenta facute de Curtea de Conturi, care, in urma unei investigatii, nu a reusit sa mai dea de urma actelor atestand situatia unor creante in valoare de milioane de dolari. Ce sa fie, ce sa fie? Sa cautam cateva raspunsuri la aceste intamplari cu un izbitor iz politic.

Romania mai are inca de recuperat destui bani, mai cu seama de la tarile cu care regimul Ceausescu se imprietenise la catarama. Este vorba, in primul rand, de 1,7 miliarde de dolari, bani pe care Bucurestiul ar trebui sa ii primeasca din partea Irakului. Dar aceasta datorie, dupa cum spun specialistii, va fi recuperata dupa ce lucrurile se vor linisti in Orientul Mijlociu, fiindca Irakul este solvabil. Sunt insa o serie de alte tari din lumea a treia, unele dintre ele angrenate in conflicte de durata, care au mari datorii fata de Romania, dar care, cel putin pe termen scurt, nu au posibilitatea sa le achite. Mai exista si o alta categorie, tot de state sarace, dar care pot fi convinse prin mijloace politice sau prin negocieri economice sa plateasca Bucurestiului creantele din perioada regimului comunist.

Pentru recuperarea acestor datorii in anii de tranzitie prelungita, Romania a folosit diferite metode. In orice caz, dupa 1995, aceasta chestiune a fost lasata in seama unor firme private, fie ca era vorba de mari societati internationale, cunoscute pentru eficienta lor in acest domeniu, fie ca era vorba despre firme autohtone, care au stiut sa convinga cu ofertele lor Guvernul pentru a se ocupa de recuperarea diferitelor datorii. Ca sa dam doar un exemplu, in aceasta situatie se afla ARGIROM International, care are printre actionari doi parlamentari PSD, Iosif Armas si fostul ministru de interne Doru Ioan Taracila, dar si sotia fostului ofiter de Securitate Marian Ureche, acum directorul Serviciului de Informatii din Ministerul de Justitie. Ministrul de finante ar putea insa oferi mai multe detalii in privinta recuperarilor de acest fel, fiindca domnia sa a fost in perioada 1993-1997 directorul Directiei pentru datoria publica si s-a ocupat aproape cinci ani de problema recuperarii datoriilor romanesti in Ministerul Finantelor. Totusi, firma de recuperare a parlamentarilor PSD a reusit sa obtina contractul pentru datoria cu Angola, de pilda, in anul 2000. L-am intrebat pe Dan Radu Rusanu, fost secretar de stat in acea perioada la Ministerul Finantelor, cum se face ca ARGIROM International a castigat aceasta, sa ii zicem, licitatie. Raspunsul dansului a fost sec: -Inseamna ca oferta dansilor a fost cea mai buna sau nu au fost alte societati care sa faca o oferta mai buna decat a dansilor pe Angola-.

Intamplator sau nu, seful Curtii de Conturi, Dan Saguna, a criticat in ultima perioada Ministerul Finantelor pentru felul in care tine evidenta legata de creantele Romaniei, sustinand, in plus, ca nu se stie daca cei 2,2 miliarde de dolari recuperati ar fi intrat sau nu la buget. Fostul ministru de finante, Daniel Daianu, explica insa de ce aceste creante nu pot fi cuprinse in buget. -Ele nu pot fi ca atare prevazute in bugetul de stat la capitolul venituri, pentru ca veniturile trebuie sa fie sigure, si de aceea nu pot sa stea in spatele unor cheltuieli, dar Ministerul Finantelor are obligatia de a le urmari, deci le are in gestiune si a incercat sa valorifice creantele.-

Mai putin subtil, fostul secretar de stat de la Finante, Radu Rusanu, crede, pur si simplu, ca actualul presedinte al Curtii de Conturi a vorbit despre chestiunea creantelor pe care ar trebui sa le recupereze Romania fara sa se priceapa la aceste lucruri. -Fiind jurist, nefiind economist, este una dintre marile erori ale acestei guvernari ca in fruntea organului suprem, institutiei supreme de control financiar in stat sa pui un jurist, cand in toata lumea in fruntea unei institutii de control financiar se pune un economist.-

Seful Curtii de Conturi a declarat recent ca a declansat un control la firmele de comert exterior care se ocupa cu recuperarea creantelor pentru a analiza unele documente, dar ca asupra domniei sale s-ar fi facut mari presiuni sa nu intre acolo. In plus, Dan Saguna sustine ca nu se stie destul de clar care este suma totala a creantelor pe care statul roman ar trebui sa o recupereze, fiindca multe documente ar fi disparut. Ministerul Finantelor a ezitat, la randul sau, sa ne raspunda in ce masura observatiile Curtii de Conturi sunt sau nu reale. Dar fosti ministri de finante cu care am discutat ne-au asigurat ca in perioada mandatelor lor documentele referitoare la datoriile pe care le are de recuperat Romania erau la locul lor in doua-trei exemplare, dar si pe suport magnetic. Problema este insa ca recuperarea acestor creante se face si prin firme obscure, apropiate Puterii, care uneori isi fac treaba destul de bine, dar de multe ori cu comisioane peste pretul pietei.

Sabina Fati