Se vorbeste putin, se speculeaza mult, nu se face mai nimic. Acesta pare sa fie modelul ultimelor evolutii in relatiile romano-ruse. O vizita a presedintelui Iliescu la Moscova a fost amanata, anul acesta, de opt ori, desi, in aparenta, rand pe rand cazusera toate marile obstacole. Romania a acceptat plasarea problemei restituirii tezaurului din corpul principal in anexa tratatului. Rusia si-a retras refuzul voit -inabil mascat- al intrarii Romaniei in NATO. Noii guvernanti romani au premise mai bune decat predecesorii pentru a fi primiti la Moscova. Domnul Iliescu e vorbitor fluent de limba rusa si un apropiat al intereselor Moscovei in perioada terminarii Razboiului Rece. E adevarat, disparitia lui Gorbaciov si renuntarea la socialismul de tip sovietic au devenit o nesansa pentru domnia sa dupa 1991. Statutul incert al Republicii Moldova asigura un contencios suplimentar intre Bucuresti si Moscova pe termen lung.
Regimul Putin si regimul Iliescu-Nastase au insa si multe in comun. Oligarhiile pragmatice din cele doua tari – prooccidentale in exterior si intens hasurate clientelar, dupa modelul sud-american, in interior – seamana prea mult pentru a se imprieteni prea bine. Intrarea Romaniei pe o orbita atlantica declarata, chiar cu riscul unor iritari in relatiile sale cu Uniunea Europeana, nu poate fi pe placul Moscovei. In sfarsit, un regim promoscovit la Chisinau si statutul de mare putere regionala al Rusiei, omologat de Statele Unite si NATO indeosebi dupa 11 septembrie 2001, explica indiferenta suverana, nu atat ostilitatea calculata fata de vecinul vestic numit Romania.
Intr-un moment de euforie geostrategica explicat de iminenta intrarii in NATO si de o excelenta relatie cu Washingtonul, partea romana nu poate inregistra insa cu seninatate aceasta indiferenta. Amanarea semnarii Tratatului bilateral ramane un afront, atata vreme cat el a fost incheiat de Moscova cu toate celelalte sase state aspirante la intrarea in NATO inaintea summit-ului de la Praga, un tratat care nu mai are, e adevarat, importanta simbolica si efectiva de acum cativa ani, dar a carui absenta ostentativa nu poate fi un avantaj pentru Bucuresti.
Vizita premierului Nastase la Moscova, in februarie anul acesta, a ramas fara efectele scontate. Relatiile economice sunt, in continuare, modeste, in ciuda sporului de capital rusesc pe piata romaneasca in ultimii doi ani, destul de impanat insa de interesele unor structuri KGB-iste. Insasi prezenta la Moscova a consilierului aulic Ioan Talpes, de la care se asteapta deblocarea relatiei bilaterale, spune destul despre subtextul neclar, oarecum de nemarturisit, al dificultatilor dialogului. Fostul sef al spionajului rus, Primakov, s-a imbolnavit diplomatic in urma cu cateva luni cand, in calitate de presedinte al Camerei ruse de comert, trebuia sa-l primeasca personal pe Adrian Nastase la Moscova. Fostul sef al spionajului romanesc, Talpes, se activeaza diplomatic pentru iesirea din imobilism. Actiunile si omisiunile la acest nivel au mereu ceva nesigur, alarmant, confirmand mai degraba o problema de fond.
In sfarsit, vizita domnului Iliescu la Kiev, inainte de Moscova, nu i-a multumit, se pare, pe rusi, desi anumite surse credeau ca ea este o premisa, chiar o repetitie generala inaintea turneului moscovit. Sa fie rezerva rusilor fata de Romania ultima lor razbunare pentru febrilitatea proatlantica imperturbabila a Bucurestiului? Ii supara pe rusi posibilitatea transformarii Romaniei intr-o veriga-cheie a interventiei americane in Irak, situatie care echivaleaza cu plasarea bazelor americane in imediata apropiere a bastionului rus, Republica Moldova? E imposibil ca Moscova sa vada cu ochi buni mutarea spatiului de securitate american la frontiera unui teritoriu inclus in sfera sa de interese, in vecinatatea sa apropiata, Republica Moldova, a carei identitate statala este dependenta nemijlocit de statutul de securitate al Romaniei vecine. Cert este ca intrarea Romaniei in NATO concomitent cu o posibila operatiune militara americana, sprijinita neconditionat de Bucuresti, impotriva Irakului va fi inceputul unor relatii imprevizibile cu Rusia. Amanarea semnarii tratatului si a vizitei presedintelui Iliescu la Moscova este poate prima lovitura preventiva a diplomatiei Kremlinului in directia Romaniei.
Emil Hurezeanu
(Editorial pentru Radio Europa Libera, preluat de Rador)
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
