– Domnule Robert Menard, va rog sa ne infatisati in cateva cuvinte cum vede -Reporters sans frontieres- situatia jurnalismului in Europa de Est si care este locul Romaniei printre celelalte tari?
– Nu putem sa vorbim despre o situatie generala in Europa de Est. Nu exista nici o legatura intre Belarus, spre exemplu, si Ungaria. Ele nu au nimic in comun. Exista tari in Europa de Est care au facut progrese enorme, au marit pasul si au ajuns din urma Europa Occidentala. Ne dam seama de acest lucru doar daca ne uitam la Cehia, Ungaria si chiar la Polonia, chiar daca acolo situatia este un pic diferita. Deci, in toate aceste tari libertatea presei exista, nu mai este intr-un pericol iminent. Desigur ca se poate ajunge la situatii speciale, la fel ca in Franta sau ca in orice tara civilizata. Pe de alta parte, exista tari in care autoritatile functioneaza inca dupa mentalitatile comuniste. Astazi, in Rusia, aceleasi persoane au ramas la putere – in loc sa fie responsabile de partidul comunist, fac parte din partide mai mult sau mai putin nationaliste. In Ucraina au fost ucisi peste 20 de ziaristi de cand s-a destramat Uniunea Sovietica, mai precis 23 de ziaristi, din care 18 s-a dovedit ca au fost ucisi din cauza meseriei lor. Este aceeasi nomenclatura, ieri comunista, azi nationalista, cu aceleasi metode de lucru, metode mafiote. In Belarus este situatia cea mai grava dintre toate acestea. Revenind la Romania, ea se afla undeva la mijloc, nu face parte dintre tari ca Rusia, Ucraina sau Belarus, dar mai are foarte, foarte multe de facut pentru a ajunge la standardele internationale.
– Pentru ca ati pomenit de Ucraina – de unde v-ati intors de foarte scurt timp – este cazul Gongadze un caz reprezentativ pentru Europa de Est, care sa descrie mentalitatea autoritatilor in relatia cu mass-media?
– Nu este reprezentativ decat pentru o parte a tarilor si este reprezentativ pentru situatia dificila in care avem pe de o parte o presa activa, care incearca sa-si faca meseria mai bine sau mai putin bine, si autoritatile care sunt constranse sa se poarte frumos cu aceasta presa, pentru ca vor sa acceada catre diferite organizatii internationale, dar nu le convine deloc sa faca acest lucru si nici nu le respecta in mod regulat. Aceasta este o situatie pe care o intalnim in tarile in tranzitie.
– Credeti ca un caz Gongadze este un accident sau se poate produce un astfel de caz oricand, derivand din atitudinea autoritatilor fata de jurnalisti?
– Din pacate, cred ca un astfel de caz se poate produce oricand. Au fost zeci de ziaristi omorati in ultimii ani in Ucraina, Rusia, este ceva la ordinea zilei acolo. Asasinarea ziaristilor de catre astfel de regimuri se poate intampla oricand. Nu mai este vorba de o putere nici mafiota, nici politica. Cand priviti in jurul lui Kucima sau chiar in randul opozitiei, gasiti aceiasi oameni din cercul sau de prieteni, din cercul de prieteni ai presedintelui. Aici nu mai este vorba de interese politice. Este pur si simplu vorba de mari interese financiare, interese sordide, iar cand aveti nesansa sa va bagati nasul in interesele financiare ale unor astfel de personaje, va riscati viata, asta s-a intamplat si cu Gongadze. El nu este modelul jurnalistului exemplar, el este jurnalistul care la un moment dat va depasi o anumita linie rosie, care se va ocupa de o parte secreta a afacerilor unui presedinte sau a unor importanti politicieni, iar acestia vor reactiona. Iar situatia se poate, din pacate, repeta.
– Deci, nu mai putem vorbi de victime politice, ideologice; politicul este inlocuit de motive economice, iar jurnalistii cad la mijloc.
– Sigur, oligarhii din aceste tari, desi incearca sa-si mascheze conflictele sub motivatii politice, au in spate motive financiare. Cine poate gandi despre domnul Berezovski ca este un democrat? Doar un ignorant il poate considera asa. Berezovski s-a suparat pe Putin, iar acum isi reglementeaza problemele. Am intalnit astfel de oligarhi in Ucraina, care au inceput sa-mi povesteasca despre cum lupta ei pentru drepturile omului si pentru democratie – veti izbucni in ras. De fapt, sunt genul de oameni care s-au suparat pe Kucima din cauze economice si isi imbraca razbunarea intr-o forma politica.
– Revenind la Romania, la 12 ani de la revolutie avem pe de o parte ziaristi care au activat in presa comunista, pe atunci doar o unealta de propaganda a dictaturii, iar pe de alta parte fosti activisti de partid sau membri ai Securitatii care acum detin ziare, radiouri si televiziuni. Credeti ca libertatea presei se poate manifesta in aceasta situatie?
– Libertatea de expresie exista in Romania partial, exista o presa care spune lucruri diferite. Este adevarat ca atunci cand am fost in Romania si am vazut o mare parte din institutiile de presa dirijate de catre persoane care, sa spunem asa, nu s-au prea opus regimului comunist si se prezentau dintr-o data ca mari democrati, nu am fost prea incantat. Eu vreau sa cred ca oamenii se schimba in viata, dar mai cred si ca este nevoie de o noua generatie de jurnalisti. Astazi, presa romana, din cate stiu eu, in afara de acea presa execrabila care este antisemita, nationalista si ultranationalista, se imparte in presa de scandal, tabloide, o presa oportunista, care isi schimba orientarea ca pe ciorapi, si exista totusi si jurnalisti care incearca sa-si faca meseria. Nu as putea sa fiu asa de categoric si sa spun ca nu exista nici o institutie media care sa-si faca datoria. Eu cred ca lucrurile se pot misca, cu doua conditii insa – in primul rand, sunt ziaistii romani care trebuie sa schimbe ceva. Nu suntem noi, nici altcineva care sa venim sa va spunem ce sa faceti. Nu acesta este rolul nostru. Noi aparam ziaristii, dintre care unii nu si-au facut totusi foarte bine meseria, dar ii aparam cand consideram ca legile nu sunt juste si sunt pedepsiti impotriva standardelor europene. In al doilea rand, situatia in Romania poate fi schimbata prin presiune internationala. Cred ca sunt instante unde trebuie reamintit tot timpul ca in Romania inca mai exista legi inacceptabile. Cum poti condamna intr-o masura disproportionata in cazurile de defaimare? Cum poti trimite persoane la inchisoare doar pentru defaimare? Acestea sunt regulile Uniunii Europene care nu sunt respectate in Romania. La toate nivelurile internationale trebuie facute presiuni asupra Romaniei, pana va schimba aceste legi.
– Piata publicitara este foarte slaba in Romania, ceea ce duce la o lupta acerba intre institutiile media pentru contracte, lupta care are un efect direct asupra calitatii ziarelor dispuse la compromisuri si care, mai mult, recurg la metode de santaj asupra companiilor si a indivizilor pentru a obtine publicitate. Ce parere aveti de asemenea practici?
– Presa independenta este presa bogata. Saracia, cand vine vorba de presa, este intotdeauna un lucru rau. Ziarele care trag mata de coada, care nu au suficiente venituri publicitare sunt intotdeauna ziare slabe, ziare gata de orice compromis. Cand esti sarac, esti de 1.000 de ori mai sensibil la presiuni decat atunci cand esti bogat. Pentru asta, -Reporters sans frontieres- nu inceteaza sa repete ca nu se va dezvolta o presa independenta fara un minim sprijin financiar. Nu este valabil doar pentru Europa de Est sau pentru Romania. Este valabil pentru multe alte tari. Asta inseamna si ca jurnalistii, la randul lor, sunt gata sa faca o groaza de lucruri. Cand esti platit prost intr-o redactie, accepti poate bani pentru a face un interviu comandat. Cand esti prost platit si ti se ofera sansa sa nu mai critici la un moment dat Puterea si sa primesti unele avantaje in schimb, nu mai critici si gata. Saracia este calea prin care presa poate fi cumparata. Este o adevarata problema si care necesita ani intregi pentru a fi rezolvata dincolo de simplele presiuni politice.
– Exista in Romania organe de presa care sunt cel putin discutabile. Poate ati auzit de recentul caz al OTV, televiziune a carei licenta a fost retrasa de Consiliul National al Audiovizualului pentru ca a acceptat pe post declaratii care instigau la ura rasiala etc. Mai sunt si alte ziare asemanatoare acestui post care inca functioneaza. Ce poate face -Reporters sans frontieres- in aceste cazuri?
– Exista doua lucruri diferite: daca o institutie media se lasa cumparata pentru a difuza diferite mesaje, acest lucru este contrar atat deontologiei profesionale, cat si moralei celei mai elementare, iar noi o vom condamna ca si ceilalti. Mesajele extremiste sunt un pic mai problematice. Ca exista presa extremista, asta este; nu le impartasesc convingerile, dar trebuie lasati sa-si spuna parerea, atata timp cat nu incita la violenta. Daca incita la violenta, trebuie condamnate. La -Reporters sans frontieres- avem o politica simpla: toate mesajele sunt acceptate, chiar daca nu impartasite, pana in momentul in care incita la violenta. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca libertatea presei inseamna chiar si mesaje socante, impotriva oricaror norme morale si etice. Chiar si aceasta este libertatea presei, pana in momentul in care incita la violenta, limita care nu are voie sa fie depasita. Este dificil totusi sa cantaresti care este limita, mai ales ca exista voci care spun ca nu ar trebui lasate textele extremiste sa apara in presa. Da, dar si aceasta face parte din libertatea de expresie.
Interviu realizat de Stefan Candea (Deutsche Welle, preluat de RADOR)
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
