Semnand acordul cu SUA referitor la CPI, diplomatia romaneasca a riscat si a castigat

Decizia UE de a accepta sa permita statelor membre sa semneze acorduri bilaterale cu SUA prin care militarii si diplomatii americani sa se bucure de imunitate limitata fata de jurisdictia CPI este comentata de analistul politic Emil Hurezeanu.

In continutul tratatului exista un articol care dadea dreptul fiecarui stat sa trateze pe baze bilaterale cu SUA in vederea incheierii unui acord care sa aiba ca efect imunitatea soldatilor, a functionarilor, a cetatenilor americani fata de CPI pe teritoriul statului semnatar respectiv. Acest articol, deci, este prevazut in Tratatul de la Roma. In al doilea rand, inca de la inceputul verii, chiar inainte de semnarea acordului bilateral romano-american in acest sens, oficialitati americane au avut contacte si negocieri cu oficialitati vest-europene. La sfarsitul acestor negocieri, care au avut loc in luna iulie, purtatorul de cuvant al Departamentului de Stat de la Washington a declarat ca, in culise, oficialii vest-europeni sunt de acord ca, in masura in care vor exista state vest-europene dornice, pe baza articolului despre care am vorbit, sa incheie un acord bilateral cu SUA care sa ii scuteasca pe cetatenii americani de a fi actionati in Justitie, in CPI, acest lucru este posibil, numai ca, cu cat se va face mai discret, cu atat va fi mai bine. La aceste declaratii s-au adaugat intentiile declarate, de asemenea, ale prim-ministrului italian, Silvio Berlusconi, de a semna tratatul.

Am avut insa brusc tratatul romano-american. Romania a semnat impreuna cu Israelul acest tratat in conditii foarte diferite in ceea ce priveste relatiile bilaterale. A fost un act curajos, un act repede criticat in tara, chiar mai mult decat in strainatate, dar a lipsit discutiilor, corului de atacuri impotriva acestui acord fundamentul background-ul evolutiei semnarii Tratatului de la Roma, al atitudinii si al motivatiei SUA atunci cand resping acest tratat si au lipsit, de asemenea, informatii legate despre articolul respectiv, care, de fapt, da dreptul unei tari, oricarei tari, de a incheia acest tratat pe baza bilaterala.

SUA nu au intrat niciodata in conflict cu UE, indiferent de disensiunile dintre cele doua mari puteri legate de importul, de exemplu, de produse de otel din UE in America, de semnarea Acordului de la Kyoto, de atitudinea vest-europenilor, a unora dintre ei, mai ales a Germaniei, impotriva unei interventii militare americane in Irak s.a.m.d. In ciuda unor diferente, UE si SUA au o cultura politica comuna. Era exclus ca sa nu se ajunga, asadar, la un modus vivendi.

Diplomatia romaneasca a riscat si a castigat. Au existat, probabil, consilieri, exista, dupa cate stiu eu, -feelers-, cum spun anglo-saxonii, adica un fel de senzori, un fel de persoane foarte sensibile si de o parte, si de alta, care se ocupa indeaproape de relatia romano-americana de mai multi ani si, desi aici nu avem de-a face cu un succes al diplomatiei romanesti, pentru ca exista si o imponderabila in intregul film, adica nu era sigur ca evolutia UE sa vina atat de repede, adica raspunsul UE sa vina atat de repede, sa fie atat de pozitiv, de asemenea Romania nu putea, cred, evalua inca de la semnarea acordului cu SUA reactia UE, adica amplitudinea reactiei sale fata de Romania, lucrurile se incheie cu bine si cert este ca pionieratul romanesc, chiar daca in sine, repet, nu vad aici un succes al diplomatiei romanesti, in orice caz, nu a fost un pas gresit si, in orice caz, a marcat o orientare proamericana a Romaniei in conditii dificile sau in conditii care puteau sa evolueze si spre un alt epilog. Aceasta miscare nu va fi uitata, probabil, la Washington.

Emil Hurezeanu

Comentariu difuzat de Europa Libera, preluat de Rador