Cine n-a fost, sambata seara, in Giulesti, locul unde formatia pregatita de Mircea Rednic si-a dat intalnire cu… gloria pentru a treia oara de-a lungul istoriei sale, sigur are ce regreta! Nu meciul in sine a fost de neuitat, victoria visiniilor impotriva celor de la UTA intrand in tiparele firescului, cat mai ales spectacolul care a urmat, unul cu adevarat de exceptie, menit sa celebreze triumful absolut normal al Rapidului, team care, sub comanda evocatului Rednic, a fost superior tuturor formatiilor din Divizia A. Prezentat de un rapidist -suta la suta- (Florian Pittis), show-ul din Grant a amintit de cele derulate peste Ocean, mai exact in NBA. Pe Giulesti insa, entuziasmul suporterilor a atins cote incandescente, noua campioana a Romaniei primind tricourile, medaliile si, bineinteles, trofeul din partea secretarului general al LPF, Valentin Alexandru, care l-a -inlocuit- la aceasta festivitate pe Dumitru Dragomir, personaj huiduit copios de fanii feroviarilor. A fost o seara de vis! Una de povestit nepotilor, una in care focurile de artificii, parca nesfarsite si ele, vesteau tarii intregi ca fotbalul nostru are un -rege- pe care-l merita cu prisosinta: Rapid Bucuresti!
Parca niciodata n-a fost mai frumos pe Giulesti decat sambata seara, cand Rapidul, aceasta echipa -nebuna, nebuna, nebuna…-, a carei istorie tumultuoasa nu mai este cazul sa o reamintim, aceasta echipa care s-a batut cu un intreg sistem comunist, neacceptand -pactul cu diavolul-, dar care (deloc paradoxal) a gustat si din cupa infrangerii cu Ariesul Turda, ca sa ne limitam la un exemplu de notorietate, ei bine, aceasta echipa s-a incoronat pentru a treia oara: 1967… 1999… 2003…, iata bornele din istoria-i agitata si plina de intamplari cu final neasteptat.
De data aceasta, Rapid a trait o intamplare fericita, una cu final asteptat, caci titlul nu se putea opri in curtea altei adversare a visiniilor, mai ales dupa turul senzational parcurs de echipa lui Mircea Rednic. Meciul cu UTA a contat doar pentru public, care voia un succes la -incununare-, si, eventual, pentru palmares. Clasamentul fusese dat uitarii, parca se asternuse asupra-i colbul uitarii. Giulestiul a exultat la un sec 3-0, salutand fiecare gol (Bratu, Badoi si Perja) cu urale, cu celebrele -valuri- de la Coppa del Mondo, din *90, din Italia. UTA, desi s-a zbatut sa limiteze scorul, luptand cu o ardoare laudabila, n-avea cum sa reziste -tavalugului- rapidist. Aradul trece astfel tiptil spre esalonul secund, cu toate ca multi spuneau ca n-ar avea echipa asa de slaba. In fine…
A fost, asadar, intr-un Giulesti intesat de fani temperamentali, o sarbatoare de neuitat, derulata in stilul celor din baschetul profesionist nord-american, ceea ce nu poate decat sa bucure. Uite ca se pot lua si astfel de exemple.
A fost seara in care jucatorii au primit binemeritate elogii, in care publicul si-a aratat iubirea -fara de sfarsit- fata de acestia.
A fost seara lui Mircea Rednic, antrenorul care a -semnat- o performanta unica in istoria Rapidului: este singurul care a cucerit titlul atat ca jucator, cat si ca antrenor!
A fost seara lui Nelutu Sabau, probabil cel mai iubit fotbalist din Grant (ce greu este sa spui, de-acum, fost fotbalist cand vorbesti despre Motu*!), care s-a retras in plina glorie, fapt pe care il salutam, fiindca un jucator ca el merita tot ce-i mai bun. Cand n-ai trisat niciodata fotbalul, cazul lui Sabau, atunci -Fortuna- n-are cum sa te ocoleasca… Profesionist pana in maduva oaselor, Sabau lasa in urma o imagine fascinanta. Aceea a fotbalistului care, nerenuntand nici o clipa la lupta si respectandu-si intotdeauna adversarul, a razbit prin munca, talent si corectitudine. Poate fi o definitie a jucatorului profesionist, nu-i asa?
A fost seara lui George Copos, a sponsorilor, caci fara ei nimic nu ar fi fost posibil, asa cum incerca sa sugereze Florian Pittis, prezentatorul spectacolului, artistul care iubeste de-o viata culorile alb si visiniu. Si la bine, si la rau…
A fost – precum o umbra pe un chip luminos – si seara cand Mitica Dragomir a primit -calde incurajari- dinspre tribunele batranului stadion din Grant; fapt pe care, desi il intelegem, nu-l putem aproba… Bine ca Valentin Alexandru, adjunctul lui Mitica la LPF, cel care le-a inmanat giulestenilor tricourile si medaliile de campioni, are nervii tari!
A fost insa, mai presus de orice, seara suporterilor, a celor care si pe ploaie, si pe vant, si pe lapovita, si pe ger, indiferent de adversar, traiesc pentru a-si incuraja favoritii. Daca un nou titlu, al treilea, a ajuns in Giulesti, meritul este si al lor. Sau in primul rand al lor!
Marea familie visinie rade, canta si danseaza! Nu si-a facut -abonament- la glorie, dar stie s-o traiasca… Pe ea, pe clipa. Oricat ar fi de efemera.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
