Dinamo are soarta Titanicului

Intr-un derby Dinamo – Rapid, veti fi de acord, orice deznodamant este posibil. Asa a fost intotdeauna. Probabil ca in asta a constat farmecul unei confruntari cu indelungata traditie. Inainte, pe timpul lui -Ceasca-, Dinamo batea pas de defilare, inclusiv cu sprijinul arbitrilor, nu de putine ori umilindu-i pe feroviari, intru delectarea generalilor si coloneilor prezenti la oficiala. Dupa *89, aidoma Cenusaresei, Rapid s-a transformat, incet, dar sigur, intr-o printesa eleganta, seducatoare, care a si castigat concursul de acum cativa ani. Alaturi de Dinamo si de Steaua, giulestenii au devenit protagonisti ai intrecerii interne. Altfel zis, o forta de care e musai sa se tina seama. Acum, in acest sezon, pe fondul caderii accentuate a campioanei, care pierde meci dupa meci si pare incapabila sa se redreseze, Rapidul era si este plasata ca favorita la -bursa pariurilor-, iar in confruntarea directa trebuia sa-si demonstreze mult trambitata superioritate – partida parea mai degraba una a orgoliilor ranite, intrucat nici giulestenii nu stralucisera in aceasta primavara bezmetica, aducandu-si la exasperare suporterii in partidele de pe propriul teren, unde nu au gustat inca din nectarul victoriei…

Sub stropii reci ai unei ploi agasante, derby-ul din Stefan cel Mare a dat castig de cauza liderului la zi al Diviziei A, care s-a impus cu un sec 2-0, gratie golurilor marcate de Bratu (*18) si Ilyes (*52), si care a aratat ca a iesit din periculoasa criza ce incepuse sa -infloreasca- sub Grant. Cineva trebuia sa se afunde in mocirla mediocritatii. Un nume mare al elitei trebuia sa isi prelungeasca agonia! Acesta a fost Dinamo, fapt deloc surprinzator, dupa seria negativa din fief-ul propriu: 0-3 cu Astra, 2-4 cu Steaua. Din pacate, Dinamo are un chip din ce in ce mai urat, e limpede ca nu se mai poate salva de la naufragiu, pentru ca jucatorii lui Andone abia mai pot sta in ghete. Cand nu dorm in ele. Nu mai poate fi vorba despre o replica onorabila, nici macar atat. Ando se zbate ca leul in cusca pe marginea terenului, dar totul este inutil. Nimeni nu-l aude, nimeni nu-i in stare sa opreasca scufundarea in anonimat. De fapt, derby-ul a fost doar o caricatura a meciurilor de odinioara, caci Rapidul nu prea a avut cu cine -dialoga- pe teren. Liderul a -vorbit- de unul singur pe gazonul umed sau, daca vreti, am asistat practic la un -monolog- , pret de 90 de minute. Asta nu scade, evident, din meritele visiniilor, care au jucat dezinvolt si eficient (reintrarea lui Sabau ofera echipei nu doar incredere, ci si o siguranta sporita), insa scoate in relief, inca o data, degringolada instalata in tabara -cainilor rosii-. Incercand sinteza, ce am vazut in -Groapa-? O partida controlata autoritar, mai ales din punct de vedere tactic, de Rapid, care, sub aspectul evolutiei, a umilit literalmente campioana. O izbanda care a readus calmul in Giulesti, cel putin pana maine, cand soseste Astra… si nu se stie!… pentru ca ploiestenii cedeaza extrem de greu si au invatat temeinic lectia contraatacului… In fine, asa cum aminteam, o foarte palida amintire a ceea ce era odata un derby incins, pe muchie de cutit, cu doua combatante arzand de nerabdare sa se -muste- decisiv. -Cainilor- le-au cazut toti dintii. Le-a mai ramas doar placerea sa -latre- la luna. A paguba.