Un Regat pentru o victorie: Anglia recucereste Malvinele

Anglia a trecut Purgatoriul: fara glorie, dintr-un penalty controversat si lasandu-se dominata copios in repriza secunda. Pentru britanici, izbanda este insa totala, pentru ca pune capat unui cosmar ce dureaza de 16 ani, de cand acea mana blestemata a lui Maradona a stins lumina, iar pentru Beckham cu totul speciala, caci razbuna umilinta de acum patru ani, cand echipa sa a fost invinsa de acelasi adversar in buna masura si eliminarii sale – una amplificata miseleste de viclenia lui Simeone. In amintirea acelor triste momente, team-ul lui Sven Goran Eriksson s-a pregatit ca pentru un nou razboi al Malvinelor. Dealtfel, in primele 25 de minute am urmarit o cavalcada de dueluri la baioneta la mijlocul terenului , din care englezii au iesit de doua ori castigatori: intai, pentru ca au obligat -diamantele- din linia mediana a Argentinei sa se inglodeze intr-o mocirla tactica a duelurile fizice, lasandu-l fara obiectul muncii pe un Batistuta prins parca intr-o retea de sarma ghimpata intinsa de fundasii britanici, iar in al doilea rand pentru ca, pierzandu-l devreme pe Hargreaves, accidentat, a beneficiat de un Trevor Sinclair aflat intr-o dispozitie extraordinara de joc.

Ceea ce a inclinat balanta au fost stralucirile dintre minutele 30 si 45 ale lui Michael Owen, ale carui sclipitoare rabufniri ofensive, in serie, s-au soldat cu lovitura de la 11 metri dictata de un arbitru mai degraba impresionat de dinamismul patrunderilor sale decat de interventia argentinianului Pochettino. Apoi, repriza secunda a fost una in care fotbalul a intrat in transee. Anglia a aparat rezultatul ca o echipa de provincie aflata la una dintre primele sale iesiri in lumea buna a fotbalului, iar Argentina s-a irosit in pase sterile, zbaterea terna a unui Ortega mentinut inexplicabil pe teren pana in ultima clipa, in conditiile in care Veron a fost sacrificat la pauza, ilustrand criza sa surprinzatoare de idei. Dupa un meci in care orgoliul a sufocat definitiv spectacolul, britanicii se bucura din plin ca au scapat de blestemul argentinian, insa jocul lor este inca departe de statutul la care incep deja sa viseze – acela de favorita la castigarea titlului.

OMUL MECIULUI – MICHAEL OWEN

Intr-o partida in care actiunile perpendiculare pe poarta au fost minate parca de sarcina distrugerii din fasa a oricarei incercari de atac a adversarului, trasata de antrenorii ambelor echipe, varful lui Liverpool are meritul ca si-a asumat rolul micutului soldat, care preia de unul singur stindardul de lupta si se arunca spre liniile inamicului. Tasnirile irezistibile printre mai multi adversari au trezit la viata intreaga echipa, care, pe finalul primei reprize, a traversat cea mai buna perioada a evolutiei sale. Cat despre faza penalty-ului, desi decizia a fost, poate, nemeritata, ea a venit sa rasplateasca imensul curaj al acestui mare jucator, un adevarat varf exploziv de obuz in stare sa gaureasca cel mai gros strat de beton al cazematelor inamice.