Politica de binom a Franței și Germaniei

Conferința comună a cancelarului german Angela Merkel și a președintelui francez Nicholas Sarkozy a demonstrat încă o dată relația strânsă dintre țările lor și au pozat în parteneri cu poziții comune și indestructibile. Mai mult de atât, întâlnirea a arătat că, dincolo de participarea ambelor țări la NATO, cele două doresc să construiască și o veritabilă "Europă a apărării". Cei doi au insistat că aceasta nu ar însemna decât un câștig pentru Alianța Nord-Atlantică, fiind "complementară și suplimentară" NATO, după cum spunea Nicholas Sarkozy, și că, mai mult de atât, chiar președintele american Bush crede asta. Acesta nu a fost singurul moment în care cei doi au încercat să arate că acționează unitar, ei având nevoie să arate că apropierea recentă a Franței de Statele Unite nu înseamnă deloc faptul că s-ar face în detrimentul integrării europene în general și mai ales nu în detrimentul relației speciale franco-germane. Chiar și în cazul Afganistanului, unde în fond cele două urmează căi diferite, deoarece Franța își suplimentează trupele, iar Germania nu, Sarkozy și Merkel au accentuat faptul că duc o politică unitară, deoarece și statul german susține efortul sporit al Alianței din Afganistan, dar crescând efortul financiar și logistic nu prin trimiterea de militari. În fine, cea mai importantă dovadă a politicii "frățești" dusă de cele două țări a fost chiar poziția lor comună referitoare la acordarea MAP pentru Georgia și Ucraina, decizie pe care cele două nu ar fi putut-o susține decât în comun, niciuna neputând risca să se opună de una singură și astfel să antagonizeze cele două state de la Marea Neagră. Acest tip de politică este de așteptat să fie continuat încă mult timp, mai ales că următorul summit NATO va fi, în premieră, găzduit de Franța și Germania, în comun.