Barcelona e un oraș a cărui unică menire pare a fi aceea de a lua, contra încântării practice și teoretice pe care o oferă, trei rânduri și-un sfert de piele de pe turiști. Are locuri minunate – precum „Muzeul Picasso“ ori creațiile arhitectonice ale lui Gaudi, deși săbiile numite Gaudi și Picasso au încăput greu în teaca Barcelonei, detestându-se reciproc -, dar și „țepe“ monumentale, precum „Muzeul erotismului“ – o adunătură de sculpturi, picturi, filme și fotografii care i-ar plictisi de moarte până și pe niște elevi de clasa a cincea -, „Muzeul ciocolatei“ și „Muzeul parfumului“.
Peste tot, lumea se trage în poză, cu o mâncărime la dește care alungă minima tihnă necesară contemplației. Când am intrat în „Muzeul erotismului“, două norvegiene m-au rugat să le pozez încadrând un imens falus sculptat în lemn, la care se uitau cu adorație. Le-am pozat, dar, pentru a exploata puțin postura mea inedită, cu o mână de Nae Caranfil, le-am dirijat regizoral pe fetele nordice, într-un mic pictorial:
-Domnișoarelor, privirea mai la stânga, por favor, zâmbetul mai larg, părul puțin răvășit, brațele în jurul obiectului adorat… Așa, clac! încă o dată: acum, priviți pierdut în zare, de parcă sculptura ar cânta să zicem la balalaică. Așa, clac!
Fetele se distrau, în antiteză cu răceala lor proverbială, iar eu, nu știu de ce, m-am dus cu gândul la „Povestea poveștilor“, a prietenului Creangă.
În Barcelona, ca turist, te vezi confruntat cu o vastă și neașteptată țigăneală. Mergi cu taxiul, tariful e la vedere, dar la urmă șoferul îți spune că trebuie să dai mai mult decât arată aparatul, că ai avut și un bagaj. Cumperi un ziar, cu prețul tipărit pe prima pagină, dar vânzătorul îți cere dublu. Plătești 19 euro ca să vizitezi stadionul și muzeul echipei F.C. Barcelona, iar o mândră oficială te îmbie să te pozezi cu copia unui trofeu câștigat:
-E gratis, senor, e absolut free, nu vă mai codiți!
La ieșire, îți găsești poza într-un panou. Dai să o apuci, dar un alt oficial îți dă peste mână:
– Tre’ să plătiți 12 euro, senor.
-Da’ nu ziceați că e gratis, „absolut free“?
-Gratis e să vi să facă poza, senor, nu să și beneficiați de ea, pricepeți?
-Mai du-te dracului, senor, cu echipa ta cu tot!
Ce țigăneală ! Dacă aș fi clubul Barcelona și m-ar vizita atâta omenire pe un tarif totuși baban de 19 euro, m-aș arăta mai ospitalier. Oi fi eu de modă veche, dar când merg într-o casă atât de mare, nu mă aștept să mi se numere toate fursecurile pe care le înghit.
E o chestie de obraz.
