Mi-e imposibil să agreez ideea, cocoțată pe sticlă de postul „Realitatea“, de a-i sorta pe romåni ca pe legumele de murături, separåndu-i pe romånii mari de cei mici și mijlocii, pentru a reține o așa-zisă spumă elitistă, formată din zece bucăți. Trec peste faptul că principalul criteriu de măsurare a performanței celor „Zece pentru Romånia“ este notorietatea lor, și nu întotdeauna notorietatea de moment înseamnă performanță. Să ne gåndim la artiști, de pildă, a căror calitate, de multe ori, este recunoscută post-mortem. În timpul vieții, ar fi avut vreo șansă Van Gogh să fie băgat în seamă de realizatorul Van Tatulici, la „Zece pentru Olanda“? Dar Eminescu, pe vremea lui, ar fi contat la „Zece pentru Romånia“, secțiunea „Scriitori și publiciști“?
Fiindcă am ajuns pe tarlaua presei, în 2005 a cåștigat trofeul Cete Popescu, deși el e mai curånd o pildă cum nu trebuie făcută presă. Căci oricåt l-ar bubui televiziunile între ele ca pe o minge de oină, oricåt l-ar purta profesorii securiști prin amfiteatrele universităților și l-ar arăta studenților, Popescu tot un ins toxic pentru jurnalismul romånesc rămåne. Bine, s-ar putea obiecta că aceste clasamente rezultă pe baza cercetărilor sociologice, adică masele se pronunță, dar de unde știu masele bunăoară care-s regulile jurnalistice după care trebuie scris un pamflet sau un editorial? Să mai continuu cu faptul că, în același an 2005, la categoria „miniștri și parlamentari“, a cåștigat Mona Muscă, dispărută apoi și repede uitată, de parcă ar fi fost un dinozaur de proastă calitate?
Cred că secretul unei țări sănătoase nu e să aibă staruri cu nemiluita în toate domeniile, ci să aibă inși care să-și facă bine și onest treaba. Sunt condeieri în provincie, de pildă, care scriu mult mai bine decåt CTP, dar nu beneficiază de mediatizarea acestuia și nu intră în niciun clasament. Mai am un exemplu de ceea ce înseamnă „Zece pentru Romånia“, un exemplu de data asta personal.
În urmă cu un deceniu, am fost supus unei intervenții chirurgicale. Fiind efectuată printr-o metodă de pe vremea lui Pazvante, operația s-a rupt după cåteva zile, astfel că a trebuit s-o refac. Pe medicul care m-a operat în dorul lelii, nu l-am mai văzut decåt peste cåțiva ani. Era clasat la „Zece pentru Romånia“, pe podiumul celor mai buni chirurgi.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
