Muzeul de la Sosea, drag multor bucuresteni si iubit de-a dreptul de strainii impatimiti de arta populara, nu a murit. Cladirea rosie cu foisor din soseaua Kiseleff nr. 3, salile ei maiestuoase, cu obiecte taranesti nepretuite, inca mai exista. Dar spiritul in care Muzeul Taranului Roman a fost creat, suflul robust si aproape tainic pe care intemeietorii lui i l-au dat rupandu-l din sufletele si imaginatia lor sta sa moara. Si pentru ca acest atentat cultural sa nu se produca, niste copii – daca ne-am raportat la varsta si experienta lor – se dau de ceasul mortii prin jurnale, crezand, sperand ca, intr-o tara pretins democratica, demersul lor facut cu buna-credinta poate salva de la pieire opera unor maestri. Langa Horia Bernea si Irina Nicolau, in umbra, cuminti si disciplinati, cativa tineri fara nume au pus degetul la cresterea unei institutii culturale din Romania pana ce a devenit atat de speciala, incat sa merite un important premiu european. Fac parte dintre ei.
Cativa ani de ucenicie mi-au dat invatatura mai multa decat cinci ani de facultate si alte studii postuniversitare.
De curand, -Ferestre- (fosta -Crucea-i peste tot-) si -Timp-, primele doua sali la care am lucrat, expozitii permanente, verigi necesare dintr-un discurs muzeografic unitar, aprobate conceptual si stilistic de Horia Bernea, au fost desfiintate. Hoteste. Probabil vor urma si altele, pentru ca sunt prea multe cruci in muzeul asta. Crucile deranjeaza, ca obiect si ca simbol. Cei care nu se rugau atunci, darama astazi. Caci este timpul lor, din pacate pentru cultura romaneasca.
De la moartea lui Horia Bernea, nenumaratele intalniri generoase in care se puneau la cale proiecte, se nasteau idei, se cizelau planuri sau se formulau critici, intr-o indelungata si fertila succesiune la capatul careia se vernisau sali, au devenit desuete. Se pariaza pe un prezent aducator de profit imediat, in loc sa se investeasca inteligent in guvern. Cine sa se impiedice de niste nebuni care au curajul sa iasa din randul caldutei comoditati personale ca sa apere niste ideei, niste concepte, niste valori, un bun cultural? In cel mai bun caz, o sa patim ca eleva aceea indrazneata de la un colegiu renumit, care a apasat in discursul de absolvire pe ranile unui sistem bolnav: o sa ne felicite americanii.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
