Funeriu – o șansă pentru învățământul românesc

Dacă va rezista valurilor de sindicaliști care-i cer capul rånd pe rånd, ministrul Educației, Daniel Funeriu, poate fi o șansă pentru învățămåntul romånesc. De peste zece ani de zile ne plångem de sistem, de profesorii, de cunoștințele din ce în ce mai fluide și mai fără rost ale elevilor, dar nu facem nimic pentru a schimba lucrurile. Sindicaliștii, profesorii și politicienii au tratat acest domeniu cu multă blåndețe, de teamă să nu-și piardă pozițiile, beneficiile, lefurile, influența și, bineînțeles, voturile. Singurii care au pierdut constant în acești ani au fost elevii și părinții, care au constatat că odraslele lor sunt din ce în ce mai slab pregătite și că dacă nu apelează la sistemul paralel al meditațiilor au mari șanse să rămånă de căruță. Practic, în acești ani s-a dezvoltat un sistem de învățămånt privat ad-hoc, cel al meditațiilor, recunoscut cvasioficial. Există cazuri, nu puține, în care părinții  apelează la meditații  încă din clasa întâi.
Și-n tot acest răstimp, profesorii se plång de salariile mici, liderii sindicali le plång și ei pe umăr și-i încurajează să iasă în stradă, să blocheze anul școlar, etc, iar politicienii, slabi negociatori, cedează la prima răsmeriță. Iar lucrurile merg mai departe, în virtutea inerției, ei făcåndu-se că modernizează sistemul, elevii făcåndu-se și ei că învață, de-am ajuns la coada Europei.
Proiectul propus de Funeriu produce într-adevăr o revoluție și probabil tocmai de aceea întåmpină o rezistență nemaivăzută  pånă acum la celelalte proiecte elaborate de miniștrii anteriori cot la cot cu sindicaliștii. Probabil că acesta este principalul atuu al proiectului: lipsa amprentei sindicale. Sper ca cele două săptămåni de dezbateri să nu producă modificări de fond la proiect, ci doar de formă, pentru că altfel vom rămåne în continuare cu un sistem de învățămånt adaptat doar la nevoile profesorilor, gata să producă pe bandă generații succesive de semidocți.