Initiativa privata se loveste de reticenta bancherilor

Actionarii vor profit. Din ce in ce mai mare. Aceste cerinte de maximizare a profitului vor orienta bancile tot mai mult in directia dezvoltarii portofoliului de credite, care raman principala oportunitate de afaceri, dar care prezinta totodata gradul cel mai mare de risc. Afacerile aflate la inceput de drum obtin cel mai greu imprumuturi de la banci, care nu se arata entuziasmate sa finanteze un proiect doar pe baza studiului de fezabilitate. Bancherii de seama ai momentului admit ca aceasta este o problema generala in Romania, insa dau vina pe Banca Nationala. -Normele BNR ne pun in imposibilitatea de a finanta noi proiecte. De exemplu, daca noul client inregistreaza o intarziere la rambursare de 15 zile, la sfarsitul lunii, se trezeste ca tot profitul este inghitit de provizioane. Un motiv in plus care face ca bancile sa fie retinute in finantarea unor proiecte de inceput este nedeductibilitatea acestora, iar cand vorbim de forta capitalului si ne referim la indicatori, daca noul client nu prezinta garantii se considera risc suta la suta si se strica toti indicatorii de solvabilitate si de lichiditate-, ne-au declarat surse din piata.

Exista insa si banci care isi asuma un risc mai mare, acceptand sa acorde impumuturi si fara garantii, insa cheltuielile cu provizioanele sunt acoperite in buna masura de nivelul ridicat al dobanzilor, mult peste media pietei.

Bancile straine mari care opereaza in Romania s-au orientat deja catre segmentul de retail, renuntand la practicile elitiste, din urma cu mai putin de un an, cand impuneau cifre de afaceri cu multe zerouri celor care ar fi dorit sa devina clientul lor. Dezvoltarea portofoliului de credite atrage dupa sine riscul de piata. Economistii sunt de parere ca acest risc va detine o pondere din ce in ce mai mare, o data cu orientarea bancilor comerciale pe retail. In consecinta, este nevoie de noi reglementari, de expertiza de cea mai buna calitate. Si aici putem vorbi de Basel II. Deteriorarea indicatorilor se va produce mai ales dupa aplicarea noilor reglementari Basel II, care introduc in metodologiile de calcul noi riscuri: de credit, operational si de piata. In prezent, bancile calculeaza solvabilitatea numai pe baza riscului de credit, astfel incat media acestui indicator pe intregul sistem bancar romanesc este de aproximativ 20%, fata de 12% – cerinta minima impusa de Banca Nationala. Analistii economici sunt de parere ca bancile nu vor mai pleca de la premisa unui nivel confortabil de solvabilitate, fapt ce ar putea duce la limitarea afacerilor pe anumite segmente si la orientarea catre plasamente cu rentabilitate mai buna.

Din punct de vedere legislativ, in Romania, redactarea principiilor Acordului de la Basel va fi finalizata pana la sfarsitul anului curent, aplicarea noilor reglementari fiind posibila de la 1 ianuarie 2007. Aceste principii au caracter de recomandare, o parte din reglementari regasindu-se deja fie in normele comunitare, fie in cele interne formulate deja de banca centrala. Desi nu au caracter de obligativitate, noile reglementari vor fi vitale pentru supravietuirea institutiilor financiare. Unii sunt de parere ca numai marii actori vor fi cei care vor reusi sa suporte costurile pe care le presupune adoptarea Basel II. Noul acord permite standardizarea riscului sub forma sistemelor de rating, fiind structurat pe trei piloni: cerinte minime de capital, supraveghere si disciplinare a pietei printr-un grad mai ridicat de transparenta. Trecerea la Basel II presupune, pe de o parte, constituirea unor baze de date istorice de cinci pana la sapte ani, iar pe de alta parte, costuri investitionale, constand in tehnica de calcul (software, hardware), specializare resurse umane etc. La nivel international, peste 30.000 de banci si-au exprimat disponibilitatea de a aplica reglementarile Basel II, costurile ridicandu-se la aproximativ 2.250 miliarde de dolari.